Marian Copilu – un real investitor „salvatore della patria” sau numai un împrumutător pe termen scurt pentru FC Petrolul Ploiești? De unde se vor restitui banii dați de domnia sa, în februarie viitor? Dar, apoi, ce va mai fi?

Dragos Trestioreanu - mart. 25, 2023

Un text postat vineri, 24 martie 2023, pe www.prosport.ro, sub semnătura mai vechiului jurnalist ploieștean Justin Gafiuc, cred că a generat două gânduri printre fanii Petrolului: unul – al super optimiștilor, că ar fi vorba despre o „răutate”, de fapt, a presei scrise din capitala țării; altul, al ultra pesimiștilor, care au perceput rândurile fostului concitadin ca un semnal de alarmă, pe termen destul de scurt. Îl cunosc pe Justin de când încă nu împlinise 18 ani și îl uimise deja pe Maestrul Ovidiu Ioanițoaia cu talentul lui la scris. Motiv să-l coopteze de-atunci în redacția ProSportului și, apoi, a Gazetei sporturilor, pe care a părăsit-o, nu chiar cu mult timp în urmă, în favoarea unui site de sport mai nou, www.playsport.ro, de la care a ajuns la cel menționat în debutul acestui articol. Tocmai pentru că îl știu atât de bine, sunt ferm convins că a documentat perfect tot ceea ce a scris, nepermițându-și, cu vreun scop perfid, „să bage în ele”, așa cum se zice în jargon jurnalistic. Asta mai ales fiindcă este și jurist de formație, nu numai ziarist. Aceste amănunte, dar nu numai, mă fac a mă îndrepta, să zic așa, mai degrabă spre tabăra pesimiștilor, nici chiar ultra, decât a super optimiștilor. Și am să explic mai jos de ce.

Ceea ce vreau să subliniez, în primul rând, ca să le dau totuși satisfacție și super optimiștilor, este că, într-adevăr, fără cei 7,4 milioane de lei promiși de Marian Copilu (foto la text, în pardesiu) ACS Petrolul ’52 Ploiești ar fi intrat în colaps. Cu datorii de circa 2,1 milioane de euro, sau un pic mai mult, că suma tot „se mișcă”, cu salarii neplătite de o vreme, obținerea licenței pentru ediția 2023-2024 a SuperLigii devenise o… Fata Morgana, ce să mai! Nu am înțeles însă de ce s-a folosit, când a venit vorba despre Marian Copilu, termenul de „investitor”. Asta câtă vreme, în spatele ușilor închise, se știa că domnia sa doar împrumută clubul găzarilor cu o sumă estimată în jurul a 1,5 milioane de euro. Una care să fie restituită, fără dobândă, nota bene, în cursul lunii februarie 2024. Deci, în mai puțin de un an, banii înapoi. Niciun cuvânt totuși despre cine – și cum – va asigura restul de fonduri necesare clubului, în privința funcționării sale, în perioada de până la la ștergerea datoriei! Mai exact, de unde va fi restituită suma, deloc una mică? Din ce resurse, mai exact? Dintr-un alt împrumut? Dacă da, atunci de la cine? De la aceeași persoană creditoare? Altfel, ar fi interesant de aflat cum de s-a acceptat, de către negociatorii de la FC Petrolul, ca împrumutătorul să se acopere până peste cap, în eventualitatea în care nu va vira la termenele convenite/promise suma de mai sus. Pe șleau, notează www.prosport.ro, Copilu nu va suferi absolut nimic, potrivit draftului de contract ajuns pe mâna jurnalistului! Chiar așa de mare încredere au avut reprezentanții găzarilor în cel care s-a obligat, printr-un contract deja-semnat, că va împrumuta suma respectivă, încât să nu ceară nici măcar un 1% ca penalizare, în situația în care documentul oficial nu va fi respectat potrivit clauzelor sale?

Un alt aspect care mi-a sărit în ochi este acela că, promițând banii, Marian Copilu pare că începe să se manifeste precum un patron. Chiar dacă legătura sa cu Petrolul se poate limita la numai aproape un an! Potrivit siteului mai sus-precizat, cunoscutul om de fotbal a informat că, în termen de șase luni, adică prin septembrie curent, va anunța rezultatele unei evaluări personale a tuturor angajaților clubului „galben-albaștrilor”. Păi, dacă se dau bani pentru circa un an, să se decidă asupra viitorului unor oameni chiar înainte ca împrumutul să fi fost restituit? Acesta nu-i comportament de patron sadea?!? Dacă a reușit să treacă în contract și așa ceva, ar însemna, potrivit unor declarații din interiorul clubului, că Marian Copilu a profitat, cu maximă abilitate, în favoarea sa de marasmul existent la FC Petrolul. Este un semnal – vezi pesimiștii! – că se pricepe bine la afaceri și poate să obțină chiar mai mult decât va da cu împrumut. De altfel, se zvonește și că ar fi venit la negocieri însoțit de trei avocați, așa cum procedează, de altfel, businessmenii serioși, în vreme ce partenerii de discuții, aflați de partea cealaltă a mesei, de… niciunul!!! Dar, asta nu-i treaba domniei sale, ci strict a celor care nu 0r fi considerat necesară prezența, din partea lor, a măcar unui jurist. Poate că explicația acestei „scăpări” să fi fost dată, sintetic, de o declarație postată în titlul textului lui Justin Gafiuc: „O bătaie de joc. Am dat echipa gratis, cu orice risc, altfel faliment scria pe ușă”! OK, cu banii domnului Marian Copilu s-a scăpat de faliment, se va lua, deci, licența pentru sezonul următor, rezolvându-se datoriile, însă revin și întreb din nou, poate retoric: după ce se consumă banii împrumutați, cu ce sume și de unde va continua să ființeze ACS Petrolul ’52? Ori înțelegerea de continuare a activității o fi fost făcută numai așa, pe termen foarte scurt? Și-atunci, suporterii ar trebui să înțeleagă, cu firească tristețe, dintr-o altă declarație pe surse a siteului bucureștean – „E o bătaie de joc, clubul și-a dat efectiv pantalonii jos și i-a fost servit pe tavă lui Copilu, necondiționat” – cât de jos a ajuns clubul lor de suflet. Că a fost prins la colț și… executat! Ce să mai vorbim și că, în draftul de contract, nu sunt precizate datele, de până la 30 iunie 2023, de plată a împrumutului de 7,4 milioane de euro! Secret, secret, dar și în… contract?!?

„Nerambursarea împrumutului la scadența stabilită, precum și neîndeplinirea oricăror obligații asumate de împrumutat în cadrul prezentului contract va fi considerată caz de neîndeplinire a obligațiilor asumate. Împrumutătorul va fi în drept să înceapă executarea împrumutatului în orice mod va considera necesar și permis de legile în vigoare” – iată o prevedere contractuală care dă fiori. În vreme ce lipsa unei astfel de clauze în favoarea împrumutatului, așa se pare că ar fi, insistându-se, se zice, asupra absenței acesteia, te face să-ți pui următoarea întrebare: oare, ce-au căutat negociatorii Petrolului la acea masă a discuțiilor?!? În privința domnului Copilu, jos pălăria, dânsul și-a jucat cărțile cu mare măiestrie. A riscat o sumă mare, sub formă de împrumut, dar – de ce nu? – ar exista și eventualitatea de a se împroprietări cu un club de SuperLigă! Iar asta pentru un preț de aproape cinci ori mai mic! În ceea ce-i privește pe membrii fondatori, unii recunosc ce s-a trebuit face pentru a nu sucomba și un al doilea FC Petrolul, alții – printre care și noul președinte al Comitetului Director, Claudiu Tudor (foto jos), una și aceeași persoană cu președintele executiv în exercițiu, prezintă semnarea contractului ca un succes (vezi declarațiile din text: https://www.prosport.ro/fotbal-intern/avem-datele-explozive-ale-preluarii-petrolului-de-marian-copilu-imprumuta-clubul-cu-74-milioane-lei-vrea-banii-inapoi-pana-in-februarie-2024-zero-clauze-de-siguranta-pentru-lupi-19619907?utm_source=FLORIAN&utm_medium=grupuri&utm_campaign=FANIPETROLUL&fbclid=IwAR290p-McEWVS6IRusI5WEx8V3RToPxNM874x_jYxXWDRp46dU8XE19fVho). Acum, ce-a fost bine și ce nu rămâne la latitudinea înțelegerii fanilor Petrolului, desigur. Închei, cu o ultimă întrebare, după o altă precizare de pe www.prosport.ro: dacă lui Octavian Grigore (foto sus) și Gheorghe Liliac (foto mijloc) li s-a cerut demisia în alb, oare, și cu ceilalți salariați din club s-o fi procedat la fel? Sau „pedeapsa” a fost EXCLUSIV pentru membrii fondatori? În altă ordine de idei, pentru că se speculează că nu s-ar face vreo conferință de presă a împrumutătorului, căruia se spune că îi place discreția, mărturisesc că încerc să aflu totuși care au fost negociatorii Petrolului. Iar dacă nu, doar nu or fi fost tot unii cărora le place discreția. Astfel încât, vor ieși în față să explice ce și cum. Concluzie? Fiind club privat, nu există, e drept, obligația de a justifica una-alta. Dar, atunci când se vorbește de suportul autorităților locale, se cere mai precis, se mai schimbă lucrurile, nu-i așa? În privința celor care acuză că tot există nemulțumiți chiar și acum – printre petroliști – când e bine, doar atât: nu sunt niciodată nemulțumiri atunci când e bine. Pot exista însă unele suspiciuni. Atâta tot! E voie?