Ce este de reținut după prima manșă a duelului dintre „lupi” și FCSB, din semifinalele Cupei României

Redactia - mart. 6, 2015

Dincolo de dezamăgirea, firească, a scăpării printre degete a unei victorii în prima manșă a semifinalelor Cupei României-Timișoreana, cu FCSB, pe arena Ilie Oană, Petrolul insolvent a oferit câteva semne foarte bune. Primul ar fi achiziția unui marcator înnăscut – debutând cu gol în poarta rivalei, Mohamed Tchite (foto jos, lovind mingea cu capul; www.sportpictures.ro) a și devenit, cu siguranță, unul dintre favoriții suporterilor „lupilor”! -, un fotbalist experimentat, cu prezențe în primele ligi din Belgia și Spania, dotat cu simțul porții și cu o detentă amintind de o fostă vedetă a găzarilor, Juan Albin. Pus la punct cu pregătirea în cel mai scurt timp, excentricul jucător cu codiță va fi un câștig important pentru trupa lui Mircea Rednic (foto mijloc; www.sportpictures.ro), artizanul aducerii lui la Ploiești. Apoi, ar mai fi că, deși lipsit de trei echiipieri de bază, precum Tamuz, Filip și, de ultim moment, de Lucas, tehnicianul a știut să aleagă un „11” capabil să conducă vreme de  73 de minute liderul destul de detașat al ierarhiei Ligii I. Prin inspirația de a-l titulariza pe Ipșa, revenit după o absență de aproape o lună, și a-l „urca” astfel pe Satli la închidere, „Puriul” și-a confirmat porecla, dând dovadă de înțelepciune. Astfel, s-a creat un echilbru la mijlocul terenului, trioul din spatele lui Țucudean și, ulterior, Rusescu nemaizburdând chiar în voie. Așa cum se anticipa în lipsa celor doi mijlocași de acoperire ai Petrolului. În sfârșit, cerându-le lui Vasilache, un alt câștig al găzarilor din campania de transferuri de iarnă, Teixeira și Astafei să-și schimbe des pozițiile din teren, Rednic a reușit să-i bulverseze îndeosebi pe fundașii laterali ai FCSB-ului, Râpă și Toșca, aceștia având destule probleme atunci când s-au aflat față în față, pe rând, cu mijlocașii ofensivi ai Petrolului.

De ce nu au câștigat găzarii turul cu bucureștenii? Pentru că oboseala a condus la pierderea lucidității, la imposibilitatea alegerii, într-o fracțiune de secundă, a celor mai bune soluții de securizare a unui rezultat favorabil. „Galben-albaștrii” s-au aflat între minutele 90+2 și 90+3 aproape de poarta lui Arlauskis, dar nu au putut ține de minge, acolo, până la ultimul fluier. A fost suficientă o opțiune greiștă în margine și s-a năruit astfel visul frumos al unui nou succes în dauna „roș-albaștrilor”, după aproape 12 ani, tot în Cupa României. Presiunea a fost imensă, dorința de victorie – pe măsură, lupta acerbă de pe gazon, pe o vreme imposibilă, diminuând din capacitatea de concentrare. Iar ghinionul unei ultime faze jucate bine de oaspeți și judecate greșit de petroliști a pus capac unei nopți ce se anunța fericită pentru fotbaliștii locali și simpatizanții lor. Cert este că, trecând deja peste șocul intrării în insolvență a clubului, Geraldo și compania s-au bătut exemplar pentru a-și face mulțumiți fanii. Cei pentru care niciun succes parcă nu-i mai dulce decât unul în dauna echipei din cartierul Ghencea.

Altfel, pe linia acelei „hore” dezgustătoare din primăvara anuluii trecut, încinsă – la sugestia fostului antrenor ajuns să fie demis, mai recent, de la o formație din campionatul Arabiei Saudite – în mijlocul arenei Ilie Oană, după o remiză albă, de către steliștii de-atunci, actualii au reacționat emoțional după golul egalizator al lui Chipciu, apoi provocându-i grosolan pe suporterii de la tribuna 0, nepăsându-le că pot declanșa un mega-scandal. Scenele s-au petrecut departe de tribuna a II-a, acolo unde se afla galeria Petrolului, altfel cine știe ce incidente majore ar mai fi apărut. Dacă ești echipă mare, te bucuri mai reținut pe un stadion pe care știi foarte bine că nu ești deloc simpatizată, ci dimpotrivă. Nicidecum nu cauți scandalul cu lumânarea, dorind să te răzbuni cu orice chip prin provocarea vreunei suspendări a terenului gazdelor. Aroganța, ca și conștiența că ți se permite totul, nu pare a dispărea din tabăra „roș-albaștrilor”, vedetismele, aerele de superioritate, tendința de a umili orice oponentă fac din echipa despre care se spune că ar fi iubită de mai muilt de jumătate din România una hâdă, lipsită de bune maniere și cu un comportament nedemn de o campioană. Dar, astea-s vremurile!

În altă ordine de ideii, la Ploiești, durerea unor timpuri tulburi pare să fi lăsat locul unui optimism ceva mai robust, veștile privind o eventuală vânzare a clubului reaprinzând speranțele ieșirii din insolvență mai devreme decât o permite termenul maxim admis de lege. Dacă nu-i vorba despre simple speculații, ci de informații cu acoperire în fapte, iar tranzacția s-ar face cât mai repede posibil, poate că ar fi șanse chiar ca actualul efectiv să fie ținut pe loc la vară. Apoi, îmbunătățit – cât să permită atacarea cu succes a locului secund, ce va permite, în vara lui 2016, participarea în preliminariile Ligii Campionilor – să ofere șansa menținerii într-un trend ascendent. Stadion avem, dacă vom avea echipă și mai tare, iar insolvența va deveni curând doar un vis urât, trecător, atunci povestea va merge mai departe. Spre centenar!