Gazeta de Prahova

Ce s-a întâmplat în pauza derbiului FC Petrolul – FC Argeș? Nu pot ține băieții lui Gigi Mulțescu același „stroc” 90 de minute? Sau ce altceva?

Sport

Dragos Trestioreanu

Un meci de fotbal ține, știe și un copil de grădiniță, 90 de minute, împărțite în două reprize a câte 45 de minute, nefiind deloc rare situațiile în care una dintre combatante poate arăta într-un fel, pozitiv de exemplu, într-una dintre ele și cu totul altfel, în cealaltă, ordinea nefiind mereu aceeași, evident. Cum la derbiul FC Petrolul – FC Argeș, în cel dintâi mitan „lupii” au pus presiune mare la buturile lui Grecu, coechipierii acestuia având doar un debut neașteptat de bun, materializat și pe tabelă, evoluția gazdelor ar fi putut fi catalogată drept bună. Poate chiar și mai mult, deși rezultatul de la pauză a fost egal: 1-1. Ținând cont de raportul de ocazii din prima repriză, 11-2, pentru găzari, reamintesc, așteptarea era ca, în a doua parte a jocului, Petrolul să reușească să marcheze cel puțin golul unei victorii atât de dorite de către suporterii săi. Așa ar fi și fost normal, dată fiind frecvența de oportunități de gol, o repet. Fapt care m-a făcut să pariez amical, în pauză, cu un coleg jurnalist – aflat încă sub imperiul emoțiilor că „lupii” nu s-ar putea totuși impune – că Petrolul urma să câștige, ba chiar cu 3-1! Eram atât de convins de victorie, încât aș fi fost gata să și… rezerv masa de la un restaurant pescăresc, pentru – glumind – a nu avea probleme acolo! Nici nu puteam gândi altfel, atâta vreme cât la poarta Argeșului fusese un adevărat asediu și se ratase foarte mult, e drept, însă mi-am zis că și ratările fac deliciul sportului rege. Dar, ce s-a întâmplat la reluare, după acel „stroc” ridicat vreme de 45 de minute, nu-mi voi putea explica vreodată.

Pe teren, în repriza secundă au intrat exact aceiași fotbaliști echipați în tricouri albastre și șorturi galbene – superstiția cu schimbarea echipamentului, de când a venit Gigi Mulțescu, funcționa! – care făcuseră franjuri, aproape, defensiva unui fost fundaș stânga, mai puțin experimentatul totuși Augustin Eduard. La începutul meciului, Buhăescu – apropo de el, deși cerut înapoi de unii dintre suporterii Petrolului și făcându-l de comandă pe Bucșa de câteva ori, miercuri seară, nu am certitudinea că ar fi jucat la fel de bine aici, sub o cu totul altă presiune – a avut nevoie de cinci minute să deschidă scorul. Iar junele Barbu, căruia îi prevăd un viitor pe măsura celui al tatălui său, Jean Barbu, cel puțin, și-a readus echipa la conducere după 11, de la începutul celei de-a doua reprize. Deci, a fost clar că debuturile de repriză au fost bine gândite de mai noul „principal” al Argeșului. Însă, cum mai erau de disputat încă 34 de minute, bașca prelungirile, timp era destul pentru o remontadă. Asta în special gândindu-mă, o tot amintesc, la cavalcada ofensivă din primul mitan. Când colo, pe teren a… rămas, până în ultimul sfert de oră de joc, numai Argeșul! Petrolul nu mai „ieșise” de la vestiare! De ce, oare?!? Fie consumul fizic îi epuizase pe zglobiii din repriza întâi, fie – vezi rezultatul final: 1-2 – au prins curaj cei care au scris pe o rețea de socializare despre un scenariu diabolic, a cărui veridicitate refuz s-o cred, deși am auzit de el încă… dinainte de startul actualului sezon. Cum că nu s-ar dori promovarea din acest an competițional, ci numai construirea unei echipe capabile s-o facă la capătul campionatului viitor! Nu, nu pot să cred așa ceva, nu doar fiindcă la anul va fi infinit mai greu de promovat, eu așa zic, ci și pentru că nu există niciodată vreo certitudine în privința transferării tuturor fotbaliștilor care să garanteze atacarea cu o rată de 100% de succes a unei mari performanțe.

Mai degrabă, înclin să-mi închipui că a fost atât de mare consumul fizic în prima repriză încât s-a epuizat aproape totul atunci. Fapt care l-a uimit, cred, și pe Mulțescu senior, rămas fără reacție până în minutul 70, momentul primei înlocuiri de jucători, următoarele fiind în 81 și 90, toate – nota bene – venite după câte una făcută de către omologul de pe banca Argeșului, echipă care conducea pe tabelă! Mai cred că, sosit de 14 zile la Ploiești, SMURDUL nu îi cunoaște chiar perfect pe jucători, a termina meciul fără cei doi mijlocași centrali putând periclita speranța unei eventuale egalări, șubrezenia improvizatului ax central defensiv, iar improvizat, putând conduce doar la un eșec mai drastic. Folosirea ca „închizători” a doi mijlocași de bandă a descumpănit, locurile lui Nini Popescu și a lui Ștefănescu, tardiv introduși pe teren oricum, nefiind deloc cele ale lor. În plus, m-a surprins că, din nou titular, Kozoronis nu a mai executat nicio fază fixă, deși – în Turcia și la debutul oficial de an – el părea specialistul numărul unu al acestui gen de faze. I s-a interzis cumva grecului să mai bată cornerele și loviturile libere, chinuindu-l și epuizându-l, pe cale de consecință, pe Marinescu, cu alergătură de colo-colo, sau obligându-l pe Țigănașu să bată loviturile de la colțul terenului, de pe dreapta, câtă vreme el, de când e la Petrolul, nu centrează mai departe de… primul fundaș, în proporție de 90%? Decât Țigănașu, mai bine joacă Țicu, decât Cazan, mai bine evoluează… oricine, mai fiind timp de adus pe cineva, decât Lungu, poate, la Oradea, să apere Bolboașă!

Ca toți jurnaliștii interesați, am citit și eu în noaptea de după derbi, dar și astăzi, reacțiile și comentariile suporterilor, de pe o rețea de socializare, dar nu numai. Sub influența rezultatului final negativ, din păcate s-a decretat că evoluția Petrolului ar fi fost jenantă, catastrofală, mizerabilă, urșinoasă ș.a.m.d. Nu îmbrățișez deloc aceste idei, ci dimpotrivă. Petrolul a jucat cum trebuie o primă repriză, iar dacă în a doua, evoluând cum a și făcut-o, adică mai slab, neașteptat, nu ar fi pierdut meciul, ba chiar l-ar fi și câștigat, discursurile ar fi fost diametral opuse. Deci, nu jocul ar fi deranjat, ci a făcut-o numai și numai scorul negativ de la capătul, în total, a 98 de minute de joc, cu ultimele șase, cele de prelungire dictate de centralul Adrian Comănescu, mai rar așa ceva în arbitrajul autohton, cu un Petrolul incapabil să se mai apropie de careul mare advers! Asta ar fi problema. De ce?!? Sigur că, după ce Chindia a câștigat azi, facil, meciul de la Timișoara cu Ripensia, scor: 2-0 (1-0), autogol al fostului petrolist Bogdan Străuț și reușită a lui Mihai Leca, stoper de meserie venit în iarnă la Târgoviște, pentru care cei de la FC Petrolul nu au avut ochi, s-ar părea că locurile direct promovabile au cam fost deja antamate. Asta pentru că Academica Clinceni și trupa dâmbovițeană sunt ex-aequo, în pole-position, la 8, respectiv 4 puncte față de Petrolul și 7, respectiv 3 față de „U” Cluj, ultimelor două, marile favorite, inițial, la revenirea în Liga 1, revenindu-le, înclin să cred, doar speranța adjudecării locului de baraj. Cel puțin, așa mi se pare că ar sta lucrurile în prezent.

Foto: www.fcpetrolul.ro (www.sportpictures.eu – Răzvan PĂSĂRICĂ)

Citeste mai departe

Statistici T5
Inline
Inline