FC Botoșani, porte-bonheur pentru Petrolul! De două ori, prin victorii nescontate pe terenuri străine, în SuperLigă, moldovenii au împiedicat coborârea în ierarhie a ploieștenilor!

Dragos Trestioreanu - feb. 13, 2024

După ce FC Petrolul și-a făcut partea, o treime din aceasta, de fapt, la Sibiu, pe terenului Hermannstadtului, scor: 0-0, neputând spune că pe jumătate, nemaidându-se două puncte la victorie de destul timp, Țicu & Co. rămăseseră în pericol să mai coboare în ierarhie un loc, de pe 9 pe 10, la finele etapei cu numărul 25. Evident numai dacă, așa cum era de așteptat potrivit calculului hârtiei, UTA Arad se impunea, acasă, în dauna fostei „lanterne”, FC Botoșani. Însă, ca și după ultima rundă bifată în 2023, atunci când a câștigat în dauna Oțelului la Galați, împiedicând iernarea ploieștenilor pe a XI-a poziție, formația păstorită de afaceristul Valeriu Iftime nu s-a înclinat la Arad. Nu a mai câștigat de data aceasta, fiind egalată în minutul 90, rezultat final: 2-2, după ce întorsese de la 0-1. Dar, și așa, tot a fost un porte-bonheur pentru Petrolul.

Pornind de la această idee încetățenită de amar de vreme, potrivit căreia în România, în fotbalul de la cel mai înalt nivel, oricine poate bate pe oricine, mă tot întreb, atunci, de ce trupa lui Florin Pârvu face mai mult remize decât câștigă. Nu omit însă, pe cale de consecință, nici numărul scăzut de eșecuri. Concret totuși, așa cum au afirmat, de altfel, comentatori de pe un grup bine cunoscut de pe Facebook, mai exact Petrolul Non Stop, aceștia nefiind deloc puțini, așa cum au evoluat ostilitățile în Ardeal ploieștenii ar fi putut să-i învingă pe sibieni. Nu să facă, pentru a nu știu câta oară, vorba vine, remiză în partidele directe, indiferent de eșalon. Cel puțin în repriza secundă a meciului din runda 25, „lupii” au părut chiar împăcați, la un moment dat, cu rezultatul de egalitate, rămas nemișcat încă din secunda 1 pe tabela de marcaj: 0-0.

Niciun forcing pe final de partidă, așa cum ne-au mai obișnuit „ai lui Pârvu” în alte meciuri, niciun semn de dorință de a se impune, neap[rat, măcar în al 12-lea ceas. Automulțumirea, tot mai mereu, cu un singur punct adjudecat nu poate decât să surprindă, dacă se perpetuează. Știu că există și suporteri care pledează pentru „punctul câștigat mai bun decât punctul pierdut”. Aproape că nici nu mai contează pentru ei cum a și fost obținut. Să fie, atâta tot! Sunt, da, și rezultate de egalitate care survin ulterior unor dueluri frumoase, cu sare și piper, dar să scoți adesea unele fără goluri, chiar pare a fi – să fiu scuzat!, un… sado-masochism. Să-ți placă urâtul în dauna frumosului, Doamne, iartă-mă!!!

Dacă, mai ales după confruntarea de la Sibiu, m-am raliat celor care au văzut că se puteau obține trei puncte acolo, ci nu numai unul, nu o voi face deloc și acelora care încă mai susțin că FC Petrolul nu are lot de mai mult, că atât s-ar putea, nimic mai mult. Nu, dimpotrivă, lotul este bun – chiar și dacă, până la toamnă, fără ivorianul Doua, care a anunțat că se va opera la genunchi, potrivit jurnalistului Iulian Anghel! – și merită felicitări cei care l-au alcătuit. Știu ei mai bine cine, fiindcă așa ceva nu prea spune public. Altceva lipsește acum Petrolului și nu refuz să înțeleg de ce: dorința de mai mai mult decât a scoate un punct! Cel puțin aceasta este impresia multora, că se joacă la remiză! Am pledat, iarna aceasta, pentru menținerea pe bancă a actualului A1, fiind un simpatizant nedisimulat al lui Răzvan Lucescu, implicit și al foștilor săi secunzi, Nae Constantin și Florin Pârvu. Dacă, pe vremea lui Răzvan, se consemnau, într-adevăr, destule remize, nu trebuie uitat, niciun moment, ce făcea pe atunci Petrolul în preliminariile Europa League și în Liga 1. Era cu totul altceva, nu-i așa?

În fiecare conferință de presă, de când a fost instalat, Pârvu are același speech: „urmează un meci cu o echipă bună, cu antrenor bun, cu joc bun, dar noi o să-l abordăm numai la victorie”. În fine, cam acestea îi sunt cuvintele, nu redate ad-litteram. Firește, nu-i antrenor care să spună că nu va juca pentru trei puncte. Deci, nici Florin nu putea fi altfel. Dar, când tot vezi X în loc de 1 în cele mai multe cazuri, apreciez că ar fi total justificat să și iasă, măcar o singură dată, și să explice de ce 14 remize, dintre care nou „albe”. De ce nu și victorii? Numai astfel, apreciez că ar mai putea închide gura celor care îl cred că ar purta o pălărie prea mare, că ar fi depășit, deja. Nu împărtășesc această idee, crezând că Florin Pârvu este un antrenor bun. Va fi și mai bun totuși, numai dacă va fi și… lăsat să devină astfel! Înțelege fiecare ce-o vrea!