Cinci zile ca în… „Făt-Frumos și merele de aur”!

Redactia - nov. 10, 2014

Jocul Petrolului cu Oțelul, din etapa a XIII-a campionatului Ligii, a semănat cu o babă fără dinți. Următorul, de la Cluj, cu “U”, după doar cinci zile, a amintit de basmele cu Făt-Frumos. Cel care creștea într-o zi, cât alții într-o lună. Ce s-a întâmplat, oare, în acest interval de timp? Unii bănuiesc că acceptul lui Gigi Mulțescu de a se juca și 1-4-3-3 în deplasare ar fi fost o explicație plauzibilă. Da și nu. Da, pentru că a avut efect pe tabela de marcaj; nu – deoarece s-a jucat astfel, de fapt, doar o jumătate de oră. Prima a întâlnirii. Alții cred că implicarea directă și nemijlocită – potrivit unei declarații oferite unui site local – a patronului Daniel Capră în viața “post-Oțelul” ar fi avut efectul scontat. Da și nu. Da, dacă șeful cel mare o fi avut un discurs motivant miraculos; nu – câtă vreme nu a jucat el pe “Cluj Arena”. Deci, nu putea face chiar bici din se știe ce. Desigur, orice formație trece prin momente de formă mai slabă, când exprimarea de pe gazon este în suferință, iar apoi își revine. Nu însă chiar cu una, cu două, să fie clar. Pe când în Ardeal, Petrolul a arătat o cu totul și cu totul altă față, după nici măcar o săptămână!
Că Gigi Mulțescu are la dispoziție un lot bun pentru primul eșalon, așa cum afirmă Dan Capră, nu există dubii. Semne de întrebare s-au tot pus de ce nu a putut scoate atunci mai mult de când a venit. Nu cu mult timp în urmă, e adevărat. Și uite, dintr-odată, minunea! Există cârcotași care pun transformarea bruscă pe seama apariției informațiilor potrivit cărora tehnicianul ar fi pe picior de plecare – deși neagă public asta -, semnalele fiind astfel, pasămite, pe astafei gustul unora dintre fotbaliști. Cei care nu ar fi fost deloc pe aceeași lungime de undă cu antrenorul. Da și nu. Da – dacă ar fi fost plecat, deja; nu – câtă vreme, a spus-o răspicat, nu a făcut-o și a refuzat și să mai comenteze astfel de informații. Cum, la Cluj, uruguayanul Albin a fost din nou încântător – așa, ca din senin -, ar fi putut fi asimilat “grupului de refractari” la metodele de lucru ale lui Mulțescu și la tactica adoptată de el. Ca și la titularii gândiți până la ora meciului cu „șecpile roşii”, punând la socoteală şi desele schimbări din efectiv după mai puțin de o repriză. Prima, mai exact!
Nu cred, altfel, în scenariile cu banii. Unele pe care le mai scot pe tapet cei care rezumă totul la câștigul pecuniar. Echipierii Petrolului își joacă soarta, în prezent. La cea din conturi mă refer aici. Nu merge echipa, nu se mai iau nici prime! Știți marota cu viața de fotbalist scurtă și banii ce trebuie câștigați – cât mai mulți – tot mereu. Pe cale de consecință, refuz să-mi închipui că anumiți „lupi” nu ar fi vrut să învingă până sâmbăta trecută. E o falsă presupunere. De un antrenor nu scapi chiar imediat. Deci – dacă ar fi fost totuși așa -, pierderile din buzunar ar fi depășit cu mult „succesul” unei acțiuni îndreptate împotriva acestuia. Cauza sunt convins că ar trebui căutată astfel altundeva. Sigur, din afară este mai greu. Tot cei care stau împreună zi de zi, câteva ore, ar trebui să ofere explicația. Ei știu cel mai bine care-i realitatea. O transformare ca în basme, mai ales în fotbal, este mai greu de înțeles și, în special, de înghițit pe nemestecate. Evident, dacă nu va fi urmată de confirmări imediate, prestația Petrolului contra Universității Cluj va fi trecută la capitolul “accidente fericite”. Dacă va fi repetată totuși, în ultimele patru meciuri oficiale din acest an, ceea ce își doresc, de altafel, toți fanii găzarilor, atunci se pune întrebarea: care a fost, de fapt, justificarea sincopei pe o anumită perioadă de timp? De ce sau pentru ce?