Cine i-a făcut cui – și de ce – jocurile, în tabăra găzarilor?

Dragos Trestioreanu - apr. 28, 2015

Numele Petrolului a revenit iar intens în atenția mass-media. De data aceasta, la capitolul „vești rele”. Acum, e adevărat, depinde din ce unghi se privește problema. Mai exact, de către cine. Din punctul de vedere al doamnelor, domnișoarelor și puștilor care se îmbulzeau la ușa dinspre culoarul ce duce la vestiarul „lupilor”, imposibilitatea de a se mai poza, după fiecare meci de acasă, cu Filipe Teixeira și Geraldo Alveș (foto; www.sportnews.ro) – ale căror contracte ar fi fost reziliate unilateral, după cum notează www.digisport.ro și alte siteuri – va coincide cu îndepărtarea de arena Ilie Oană. Pentru ele și pentru ei, este vorba, clar, despre o decizie de neiertat. Dimpotrivă, pentru ultrași și alți suporteri radicali, care nu-i iartă pentru gesturile percepute a fi pro-FCSB, măsura este una cât se poate de firească. Absolut meritată. Chiar dacă a fost luată de către una dintre cele mai hulite conduceri din istoria găzarilor. Una la fel de mult ca aceea cunoscută generic drept a lui Luca & Bercea. Însă, deja, galeria a anunțat că nu mai vine la stadion, supărată atât pe oficialii clubului, cât și pe fotbaliști, declarați mercenari trădători, cu gândul numai la bani. Ca și cum cei din urmă ar fi trebuit să joace pe nimic! Deci, pierderea suportului moral bate spre 100%.

Posibilitatea de a rupe contractele cu Geraldo și Teixeira, înainte de a le expira contractele, care aveau drept dată finală sfârșitul acestei ediții de campionat, le-a fost oferită conducătorilor Petrolului de legea insolvenței. O lege care ar trebui, de fapt, să pedepsească datornicii, dar – în realitate – uite că-i favorizează. Vezi cazul de față, dar nu numai. Dar, nouă – românilor -, despre care se tot spune că suntem săraci, ne și place să fim săraci. Nu mișcăm un deget să fim (și) altfel. Parcă adorăm să fim rupți în fund, să punem petec peste petec, când ni se descoase cusătura pe ici, pe colo. Tot o peticeală este și renunțarea ante-factum, să zic așa, la fostul căpitan și la golgheterul din retur. O renunțare urâtă la doi dintre cei mai buni jucători pe care i-a avut Petrolul în cei peste 90 de ani de viață. Media, care a răspândit știrea cu viteza luminii… internetului, explică astfel că, prin rezilierea unilaterală a contractului unui salariat, fapt permis de procesul de insolvență, se obțin economii mari. Asta în condițiile unui debit ce trebuie acoperit în interiorul a trei ani – durata planului de reorganizare. Despre Geri și Filipe se scrie că ar fi avut 125.000, respectiv 110.000 de euro, anual, iar scăparea de salariile lor de pe ultimele două luni ar fi mană cerească. Nici nu mai contează că ambii au dat în judecată SC FC Petrolul la FIFA, sau vor da, pentru recuperarea sumelor incluse în contracte. În fapt, doar s-a tras de timp, pentru că va veni și scadența, iar atunci tot va trebui să li se plătească banii restanți meritați.

Ce nu înțeleg prea bine este de ce se întârzie atât de mult vânzarea clubului – s-a vorbit de încă 5-6 luni, dar cine poate garanta că nu se vor transforma încă în tot atâtea, din septemebrie-octombrie încolo? -, când se vede de la o poștă și se și simte că… purceaua e moartă în coteț. Este atât de mult de controlat, verificat, ajuns la un rezultat final, încât să nu se descopere mai repede toate datoriile ce-ar putea fi preluate de către un investitor amator de a cumpăra un club cu o tradiție de aproape un secol? Debitul la zi a fost anunțat: puțin peste 8 milioane de euro. Valoarea lotului – și ea destul de ușor de stabilit, după ce s-a renunțat la aproape toți fotbaliștii din lot și s-a rămas mai mult cu jucătorii. Ar mai fi, deci, numai suma ce-o va cere patronatul, vizibil și… invizibil. Și-atunci, care ar fi scopul acestei pierderi de vreme? Dar, la fel aș întreba și cine i-a făcut jocurile cui, în cazul despărțirii de Geraldo și Teixeira? Antrenorul – conducerii? Sau invers? Parcă-i un mare mister. Încă!