Cine „moare fără Băse” în mediul online

Redactia - iul. 18, 2012

Zilele acestea, răsfoind paginile nesfârşite ale facebookului în căutare de informaţii despre campania prezidenţială din ţară, am observat cum diverşi amici pe care îi aveam prin listă dăduseră „Join” la o pagină cu un nume neobişnuit: Eu mor fără Băse !!!. Întrucât, în general, prietenii mei se împart în două categorii bine determinate, şi anume resemnaţii cinici care nu mai vor să aibă de-a face nici măcar tangenţial cu politica şi revoluţionarii angoasaţi care doresc “să cadă capete” şi visează deja momentul în care vor pune ştampila pe DA! la referendum, curiozitatea mea a atins cote maxime şi nu am putut să nu le urmez exemplul pentru a investiga, jurnalistic desigur, ce „lovitură de stat” se plănuieşte în respectiva comunitate virtuală.

Rezultatul a fost mai mult decât interesant: Eu mor fără Băse ! este, după cum probabil aţi realizat, o pagină sarcastică, venită să parodieze campania prezidenţială, de la mesajele de tipul „Vara asta se poartă alb”, până la „neruşinatele lovituri” date de USL împotriva „mult prea bravului conducător”.  Este totodată un portal către informaţii apărute prin ziare, în mediul online şi nu numai, cu privire la elemente ale campaniei şi principalele interese ale preşedintelui în această perioadă: justiţia română şi posturile de televiziune. Pagina nu rămâne însă nicidecum focalizată unidirecţional, căci nici o ironie nu este mai autentică decât cea transformată în autoironie sau cea care se extinde, de la un caz concret, către mediul socio-politic şi cultural care a permis acelui caz, acelui fenomen, să apară pe lume şi să se manifeste. Prin urmare, Crin Antonescu, supranumit Lily, „Victoraş” Ponta, şi ceilalţi actori ai vieţii politice sunt la rândul lor vizaţi, ca într-o scenetă caragialiană privită din afară pentru a îi putea fi surprinse toate aspectele absurde, erorile şi neajunsurile.

Realizatorii paginii sunt, în mare, studenţi ai facultăţilor bucureştene: istorie, filosofie, etc., fiecare cu un anumit tip de umor şi o viziune personală asupra politicii, fără a produce însă un rezultat care să nu fie coerent. Din colecţia lor de poante, poveşti şi pilde, am aflat, printre altele, că: calendarul mayaş identifică sfârşitul lumii cu sfârşitul lui Traian Băsescu, Cristian Vasile a compus Zaraza gândindu-se la Crin Antonescu, pekinezii încă nu au învăţat de la PDL să poarte alb, iar Traian Băsescu are o sosie perfectă în mediul… pisicesc.

De ce îmi plac aceste iniţiative ale tineretului intelectual din România? Pentru că arată implicarea şi inteligenţa unei generaţii căreia şi eu îi aparţin şi care a fost acuzată frontal exact de lipsa acestor trăsături. Şi, chiar dacă Octavian Paler susţinea că „ironia nu a rezolvat niciodată vreo problemă”, poate că ea este totuşi necesară pentru a prefigura începutul sau finalul unui regim, pe data de 29 iulie.