Cine nu e cu noi…

Redactia - oct. 24, 2014

Ping-pongul declarațiilor de după postarea de pe www.phon.ro cu privire la explicațiile suporterilor contestatari ai conducerii clubului găzarilor referitoare la motivele acțiunilor lor, este departe de a se fi încheiat. După comunicatul SC FC Petrolul, a răspuns, pe un ton tăios, primarul urbei, Iulian Bădescu, apoi a venit rândul unui alt comunicat – semnat de Bogdan Dinu, alias Sponsoru’. Între timp, a intervenit și www.doarpetrolul.ro, subiectul fiind intens dezbătut și pe forumul suporterilor. S-au pronunțat despre caz și antrenorul principal Gigi Mulțescu, și căpitanul echipei, Geraldo Alves. Fiecare – așa cum perceput starea de fapt. Unii pro, alții contra manifestării suporterilor care au provocat o gaură serioasă la bugetul clubului, prin repetatele amenzi amețitoare dictate de Comisia de Disciplină a RFRF. În tot acest schimb de o parte și de alta a „fileului”, iar „meciul” este departe de a se încheia, este cât se poate de limpede că unii cred, fără rost, zic eu, că dacă nu e cineva fi cu ei, ar fi împotrivă. S-a scăpat din calcul că toți care se află acum în conflict, ca și cei care comentează ce se întâmplă, de pe margine, să mă exprim în termeni sportivi, fac parte din aceeași familie – cea a Petrolului. Unii ca oficiali, alții – ca fani. E firesc ca opiniile să fie și divergente, dar nimeni nu trebuie să creadă că ar exista cineva care ar fi împotriva altcuiva. E adevărat însă, dacă SC FC Petrolul a trecut deja, de la anunțul că pe numele unor suporteri s-a făcut plângere penală la poiliție, la fixarea unei singure ținte – Bogdan Dinu, nu mai funcționează, la modul general, principiul enunțat mai sus. Aici e clar că există cineva care are ceva cu altcineva! Analizând cele scrise de Sponsoru’, toate afirmațiile sale au acoperire. Dar, de ce acum, ci nu altădată, a procedat la a le face public? Ceea ce acuză Bogdan Dinu era valabil nu de ieri, de azi, ci chiar mai demult, chiar. De ce, totuși, neapărat acum?

La auzul punctului de vedere al conducerii potrivit căruia nu mai există cale de dialog cu suporterii, unii dintre cei din urmă au catalogat situația de față drept una identică, sau – mă rog – pe acolo, cu aceea din perioada declarațiilor fără perdea ale unui fost acționar al SC FC Petrolul. Nu mai dezgrop acum morții, să zic așa, ci am să mă refer doar la prezent. Ar oferi cineva pe lumea asta și celălalt obraz, după ce a primit o palmă grea? Nu cred deloc așa ceva. E și cazul patronului actual, care – jignit și batjocorit nonstop, de la o vreme – a refuzat să mai admită că se poate purta un dialog. Fie nu mai vrea să știe de ce-l acuză suporterii, de fapt, iar asta din cauza tratamentului aplicat lui, fie nu crede că, așezându-se la aceeași masă, ar avea de cealaltă parte parteneri de discuție decenți. Există destule comentarii, nu numai scandări pe stadion, în care Dan Capră este făcut în fel și chip. Dar, niciun moment, nu s-a apreciat a fi vreun academician doctor decent, de fiecare dată afișând o modestie, care nu e falsă, ci chiar îl reprezintă. Nu-i plac ieșirile publice, motiv pentru care evită intervențiile pe la televiziuni, nu dă declarații din proprie inițiativă, pentru ziare și siteuri, nu organizează întâlniri cu suporteri. Asta-i firea domniei sale. Nu pozează în vreun om avut, ba chiar a și recunoscut că nici nu ar fi. Însă, toate acestea nu trebuiau să conducă la manifestări jignitoare la adresa lui. Mă întreb câți dintre cei ascunși în spatele unor nicknameuri ar avea același curaj să-i spună față ce scriu despre domnia sa pe forum, rețele de socializare sau la sectoarele de comentarii ale siteurilor. Poate dacă ar fi căutat s-o facă la momentul potrivit, atunci ar fi primit explicația ce ar fi condus la conștientizarea faptului că un patron – bogat sau nebogat – nu se dă dus niciodată sub presiunea maselor. De suporteri, în cazul de față. I se cere să plece, să lase clubul altora. Cui? Când contești, productiv este să oferi și alternativa. Pe loc, nu sine die.

Obișnuiți ca, până acum, să li se asculta vocea, fanii sunt revoltați de distorsiunea apărută în relația cu patronatul. Astfel și-a făcut loc un sentiment de frustrare, de revoltă, chiar, în rândul unora dintre simaptizanții Petrolului. Unii își justifică ieșirea dură prin teama pentru viitorul pe termen scurt al echipei, vezi eventualele plecări de jucători importanți și lipsa de resurse financiare ale patronului pentru a-i ține pe loc. Cel din urmă este contrat și de însuși edilul-șef al municipiului, în privința acordării bonusurilor de performanță, aici fiind însă de discutat, cu o altă ocazie. Alții au și ei o teamă, dar de altă natură. Mai precis că înmulțirea amenzilor și a verdictelor de închidere a diferitelor sectoare de pe arena Ilie Oană nu ar avea alt efect decât intrarea clubului în starea de insolvență, dacă nu și mai rău. Nu mai trebuie să ne ascundem, suntem deja în toiul unui război fratricid și nici nu mai putem da acum vina pe influențe colaterale. E o luptă între petroliști contra… petroliști! În care e gata să explodeze „bomba” bine cunoscută cu… cine nu e cu noi este împotrivă!  Nicidecum, sunt păreri și păreri, idei și idei, divergente sau nu, trecând vremea unanimității. Repet, fiecare are o anume percepție asupra lucrurilor, iar cum nimeni nu-i dispus la a înțelege și punctul de vedere al celorlalți, pericolul războiului între frați a escaladat într-atât, încât pare a nu mai rost de vreo conciliere. Cine are câștigat din așa ceva? Cine va pierde? Ne vom strânge și număra „răniții”, alții se vor bucura de această implozie, iar noi – cu toții – facem pași mulți înapoi, după ce am făcut destui înainte. Și nici măcar nu stăm pe loc, ci ne rostogolim la vale. Întreb din nou: cui prodest?