Greu mai este să fii președinte executiv la FC Petrolul! După ce, volens-nolens, a trebuit să se declare suporter al FCSB și al lui Dinamo, Claudiu Tudor lasă de înțeles că visul cu investitori turci se cam spulberă!

Dragos Trestioreanu - feb. 22, 2024

În ultima vreme, tot mai activ cu precădere în presa centrală, președintele executiv al FC Petrolul, fostul fotbalist ploieștean Claudiu Tudor (foto sus, la titlu, și în text), a trebuit volens-nolens, în perspectiva unei clasări în zona de play-off a ploieștenilor, să se declare… suporter al marii rivale a echipei sale, FCSB. Asta după ce, în primăvara trecută, pleda și pentru promovarea unei alte grupări antipatizate, mai exact Dinamo. Ca fost echipier, pentru o vreme, al Petrolului original, la seniori, până l-a părăsit pentru urmașa Craiovei Maxima, din cauză că găzarii au retrogradat atunci, cu siguranță că șefului Executivului trupei ploieștene i-a fost greu să declare ce a declarat. Dar, și-a justificat, de fiecare dată, opțiunile, în cazul lui Dinamo gândind economic. Adică, a făcut referire la o rețetă foarte bună ce se poate obține de la un meci, de pe arena Ilie Oană, dintre „lupi” și „câini”. Trecând de la una la alta, cert este că recunoașterea în media și că visul de a se bate palma cu oameni de afaceri din Turcia (foto mijloc și jos, în text) este pe cale să se spulberă, iar asta reprezintă tot unul dintre momentele dificile din activitatea de președinte executiv a lui Tudor.

Pe scurt, reamintesc, prezența unor afaceriști din Turcia la Lara, pentru a viziona ultimul meci-test din cantonamentul de iarnă al Petrolului, contra Chornomorets Odessa, dar și umflarea peste poate a acestui episod în presa centrală, a indus speranța că găzarii l-ar fi apucat pe Dumnezeu de picior. Această speranță a mai fost ținută vie până zilele trecute, atunci când Claudiu Tudor mai avea puțin și ar fi declarat, franc, că negocierile, dacă s-o fi ajuns și până acolo, sau au fost numai discuții, nu par a se încheia potrivit visului fanilor „galben-albaștrilor”. Off the records, dar nu de către președintele executiv Tudor, s-a afirmat, pe o rețea de de socializare, că – dintre cei câțiva de oameni de afaceri foști la Lara, la jocul de pregătire menționat mai sus – ar fi rămas numai unul singur interesat să se asocieze cu FC Petrolul. Apropo de asociere, o voi trata mai pe larg mai jos. Altfel, nu am înțeles însă de ce Claudiu Tudor, invitat la o emisiune locală de televiziune, moderată de jurnalistul ploieștean Cristian Anghelescu, a atras atenția că în niciun caz, dacă se va ajunge totuși, finalmente, la același numitor comun cu turcul, nici Marian Copilu, nici el nu vor fi înlocuiți din cadrul FC Petrolul. Ce rost avea această precizare, în condițiile în care nu exista vreo contestare a domniilor lor, din nicio parte? Sau o fi fost vreo trimitere specială pentru cineva anume?

Revenind la asociere, visul e vis, dar mai nimeni nu se gândește că dinspre club se vorbește mai mult de sponsorizare, ci mai puțin despre vreo viitoare societate pe acțiuni. Iar, din experiență, când este vorba despre sponsorizări, și mai ales a unui străin ori a unor străini, reticența e mai mare, decât în cazul unor autohtoni, unii care acceptă mai repede, din varii motive, să dea bani, sub această formă, la un club de fotbal. Aproape toți, dacă nu chiar toți, străinii își doresc participarea în cadrul unei SA, acolo unde pot să conducă, dacă aduc cei mai mulți bani. Implicit, vor putea ajunge acționari majoritari și având un cuvânt decisiv de spus, din toate punctele de vedere. Atât la Universitatea Cluj, acolo unde au tratat mai întâi, cât și, probabil, la FC Petrolul s-au găsit varii justificări pentru ca, până la urmă, să nu se ajungă la vreo înțelegere. Ceva i-a nemulțumit pe turci, de a rămas numai unul interesat de FC Petrolul, după ce fuseseră mai mulți. În Ardeal, posibil ca implicarea municipalității ca majoritară să fi deranjat în vreun fel. Dar, se mai aude și că absența proprietății definitive asupra mărcii/mărcilor, situație aidoma celei de la FC Petrolul, acestea fiind aflate în posesia primăriilor din cele două municipii, să fi fost vreun alt motiv de refuz de a se fi semnat actele unei asocieri.

După ce, așa am impresia, visul că găzarii vor intra pe mâna unui investitor majoritar turc este pe cale de a se fi spulberat măcar 99%, în acest moment, același Claudiu Tudor nu pare prea afectat, declarând că are drept rezervă un plan B. Evident, dacă or fi fost turcii cei din planul A. concret, s-ar pune la cale ceva cu autoritățile locale. În fapt, o idee și, totodată, o dorință de câțiva ani a unora dintre fanii Petrolului. Probabil, apreciind că ar fi încă prea devreme, președintele executiv al „lupilor” nu a menționat și sub ce formă s-ar putea face asocierea, căci sponsorizarea este exclusă. Cu o societate comercială din primărie? Atunci, cu certitudine, se va avansa pretenția dinspre acolo de a se participa și la actul de conducere. Identic și în cazul în care în acest plan B ar include și Consiliul Județean, cel care a declarat proiectul ACS Petrolul ’52 Ploiești, despre care am mai scris, drept unul dintre câștigătorii concursului organizat de sine. Singura problemă: sumele de bani ce pot fi alocate. Căci, mă îndoiesc că vor putea fi vreodată mai mari sau cel puțin egale decât sau cu acelea investite de un potențial/potențiali acționar/acționari într-un SA, cu participare exclusiv privată. Nota bene, adevărații suporteri ai FC Petrolul nu cred că vor accepta ca echipa de suflet a lor să fie numai o participantă la competiție, ci și, cât mai repede posibil, una dintre protagonistele luptei de sus, din SuperLigă. Uitându-ne pe ierarhia actuala a zonei de play-off, niciuna dintre primele șase clasate nu primește bani de la municipalitate. Este drept că pe Petrolul și nici pe Farul nu le dau banii afara din casă, dar discuția era de unde vin fondurile!