Cristi Vlad (președinte executiv FC Petrolul): “Voi lua decizia care va trebui atunci când rezultatele o vor impune, dar sper să fie cât mai târziu cu putință!”

Dragos Trestioreanu - sept. 28, 2018

A intrat în lumea sportului rege, ca fotbalist, la copiii și juniorii Petrolistului Boldești, în orașul său natal, a fost ochit acolo de către specialiștii de la FC Petrolul și adus devreme la clubul găzarilor, reprezentând o frumoasă speranță ce putea fi și împlinită mai târziu, dacă nu exista graba de a fi vândut „la timp” la Dinamo, iar apoi a mai trecut, în primul eșalon, pe la Gloria Bistrița, Oțelul Galați, FC Argeș, Ceahlăul Piatra Neamț, Unirea Urziceni și Astra Ploiești, în străinătate evoluând în Cipru. A fost chemat să pună umărul la proiectul „CSM FC Ploiești” și apoi, cum se știe deja, la „Petrolul”, promovându-se în 2011 în Liga 1, dar fără el, deși fusese căpitan! A mai jucat la CS Blejoi Vispești, a antrenat o grupă de copii la CS Blejoi și, apoi, a fost chemat de Alexandru Crîngu, directorul general al SC FC Petrolul, pentru a intra în administrație. A început cu team manager al uneia dintre cele mai bune formații din istoria găzarilor, a stat pe banca acesteia la finala câștigată a Cupei României și la Supercupa din 2013, trecând, după o vreme, în fruntea centrului de copii și juniori, cu un plan de viitor bine gândit, dar care nu a mai putut fi pus cu totul în practică, din cauza falimentului. A participat din prima, în 2016, la crearea unui al doilea Petrolul, după dispariția celui original, prin oferirea locului din Divizia A unei retrogradate, mai sus-amintita Oțelul Galați. A ajuns președinte executiv la ACS Petrolul 52 Ploiești, a obținut, în mandatul său, mărcile Petrolul și ca FRF să opereze în actele oficiale numele de FC Petrolul, iar performanțele de până acum îl prezintă ca un om de succes: două promovări consecutive, în L3 și, respectiv, L4, și atacarea accederii imediat în L1. Însă, nu-i totul chiar atât de roz pentru Cristi Vlad, ajuns în prezent la vârsta de 41 de ani. Iată ce ne spune după opt etape scurse din actualul campionat al eșalonului secund, urmând curând și partea a doua!

A trecut mai bine de o treime din turul actualei ediții de campionat a Ligii a II-a. Cum ai caracteriza palmaresul de până acum? Dar jocul echipei?

Cristi Vlad: Orice început de sezon este dificil, mai ales pentru echipele care, în pauza pre-competițională, au trecut printr-o transformare majoră a lotului de jucători. Aşa cum a fost cazul nostru. Evident, ne-am fi dorit cu toţii să avem numai victorii până acum, dar nici nu trebuie să facem o dramă din faptul că n-am avut un parcurs perfect. Cel mai mult ne doare înfrângerea suferită în fața lui Metaloglobus, o sincopă la care nu ne aşteptam. Şi pentru meciul de la Cluj aveam speranţe mari, pentru că eu cred ca „U” nu ne este cu nimic superioară. Dar trebuie să trecem peste, să mergem mai departe şi să ne atingem obiectivul.

În vară, au fost aduși foarte mulți jucători noi. Au și plecat destui. Care au fost criteriile care au condus la bifarea renunțărilor și a achizițiilor? Ai adus fotbaliști pe care ți-ai dorit, pe care i-ai urmărit în sezonul trecut? Sau i-ai luat pe cei recomandați de agenți?

C.V.: Fiecare etapă în viaţa unei echipe are parte de oamenii ei. Dacă au fost atâtea schimbări în lot astă-vară, înseamnă că aşa s-a gândit la acel moment, iar valoarea jucătorilor trebuie să se ridice la nivelul eşalonului actual. Decizia în ceea ce priveşte alcătuirea lotului a fost una comună, a noastră, a celor din conducerea clubului, şi a staff-ului tehnic. Da, am adus jucători pe care i-am urmărit în sezonul trecut, pe care îi ştiam şi, evident, am analizat şi propunerile care ne-au fost făcute din exterior.

Decizia a fost aproape comună la renunțări și aduceri de fotbaliști

La despărțiri, ai fost singurul care ai decis? Sau a avut un cuvânt de spus și noul tehnician de-atunci?

C.V: Repet ceea ce am spus. Decizia a fost una comună în proporție de 80%, atât la plecări, cât şi la veniri. E normal ca anumite decizii legate de jucători să-mi aparţină, în funcţie de strategia pe care am ales-o. Şi aici mă refer, în mod special, la cei tineri.

Odată cu dispariția din lot a unora dintre cei care au concurat la a doua promovare consecutivă, ca și a altora ce-au bifat-o doar pe cea de la finele ediției 2017-2018, respectiv aducerea celor noi, dintre care, cel puțin mai pe la început, unii nu au dat impresia că le-ar fi net superiori celor de care clubul s-a despărțit, a apărut și un zvon. Unul care a proliferat pe o rețea de socializare bine cunoscută, unul potrivit căruia jucătorii sosiți în pauza dintre sezoane ar fi fost aduși în schimbul unor comisioane! De ce crezi că a apărut acest zvon, neexistând dovezi în sensul acuzației făcută atât la adresa ta, cât și a antrenorului principal? Ori cel puțin, nu le-am văzut produse până acum.

C.V: Vreau sa fiu foarte clar legat de acest subiect! Nu ştiu cine sau de ce a raspândit un astfel de zvon, pentru că nu stau să urmăresc tot ceea ce se scrie pe reţelele de socializare. Dar, este o întrebare la care nu pot să răspund decât într-un singur mod: oricine va face o astfel de afirmaţie într-un spaţiu public, atunci să fie pregătit să-şi asume, pentru că îl voi acţiona imediat în judecată!

Explicațiile unui joc fără sare și piper

În vară, Petrolul a beneficiat de condiții de pregătire la superlativ, după perioada de acomodare la efort și cele câteva ședințe preponderent fizice, din Ploiești și împrejurimi, plus un meci-test, cel cu colega de întreceri CS Balotești, s-a mers într-un cantonament la Terme Čatež, în Slovenia. Cei prezenți la fața locului au declarat că totul a fost foarte bine pus la punct, acolo. De la A la Z, ca să zic așa. Teren bun de antrenament, cazare excelentă, adversari de calibru, toți numai de prim eșalon din țara gazdă, Bosnia-Herțegovina și Croația. Ținând cont de valoarea oponentelor, nu scorurile finale, eșecuri și semieșecuri, i-au nemulțumit pe fani, ci jocul echipei. Fără sare și piper, așa cum au comentat tot pe aceeași rețea de socializare. De ce crezi că nu s-a legat mai deloc?

C.V.: Aşa cum am spus, era de aşteptat ca jocul să nu se lege de la început, în condiţiile în care aveam foarte mulţi jucători noi în lot. Să nu se uite că noi eram la primele meciuri în actuala formulă, în vreme ce adversarii, echipe din primul eşalon, aşa cum aţi remarcat, îşi terminau pregătirile şi erau gata pentru primele jocuri oficiale. Ori specificul jocurilor de pregătire, al cantonamentelor, este acela de a testa diverse variante, de a vedea potenţialul tuturor jucătorilor, în vederea meciurilor oficiale.

După cum s-a observat, nici debutul oficial, ba chiar și unele meciuri ulterioare din eșalonul secund, respectiv Cupa României, cu adversari modești, s-au terminat cu rezultate nemulțumitoare. De ce a durat așa de mult perioada aceea neplăcută?

C.V.: Să  nu credeţi că nouă ne-au picat bine aceste rezultate! Şi aici, mă refer, în principal, la eliminarea din Cupa României, competiţie în care ne doream să ajungem cât mai departe şi să aducem pe „Ilie Oană” formații de prima ligă. Am trecut peste, sper că am învăţat ceea ce era de învăţat din aceste eşecuri şi trebuie, repet, să mergem mai departe. Chiar dacă am pierdut o bătălie, „războiul” se câştigă în timp şi cred eu că echipele care vor avea stabilitate şi linişte vor reuşi să realizeze ceea ce şi-au propus.

Aducerea lui Laurențiu Marinescu, mai ales a lui, a olandezului Jeroen Lumu, o surpriză destul de plăcută, deocamdată, în ciuda unui feedback extrasportiv deloc îmbucurător la venire, și a lui Cătălin Ștefănescu parcă a fost efectul provocat de o… vrăjitoare, care mișcă din baghetă și schimbă totul! Cum se explică așa ceva, mai ales că ei nu au luat parte la cantonamentul din Slovenia și nici la antrenamentele premergătoare începutului sezonului?

 C.V.: Toţi trei sunt jucători valoroși. Marinescu a adus exact ceea ce aveam nevoie: experienţă, calitate umană şi fotbalistică. Evident, suntem foarte mulţumiţi că am reuşit să-l convingem să se întoarcă acasă şi sunt convins că ne va ajuta inclusiv pe prima scenă. Apoi, Lumu a jucat de la o vârstă fragedă în echipe importante din Europa, a câştigat Campionatul European, cu Olanda „Under 17”, a intrat într-un uşor con de umbră în ultimii ani, dar mizăm foarte tare pe dorinţa lui de a demonstra că este un jucător a cărui carieră poate, prin Petrolul, să se reînscrie pe un trend ascendent. Iar în ceea ce-l priveşte pe Cătălin Ştefănescu, este un jucător în care avem mare încredere, fiind recomandat de cele aproape o sută de meciuri pe care le-a disputat în primul eşalon, la cei 24 de ani ai săi încă neîmpliniţi.

Se auzise încă din primăvară că Laurențiu Marinescu ar fi acceptat să revină la Ploiești, pentru a-și încheia cariera la clubul la care – așa cum se zice – a “făcut ochi” în fotbal. A fost ceva real? Dacă da, de ce s-a întârziat atât de mult sosirea lui la Petrolul? Cine are meritul decisiv al convingerii lui “Marin” să redevină “lup”?

C.V.: Laurenţiu a fost, încă de când eram în liga a treia, un jucător pe care ni l-am dorit, cu atât mai mult cu cât el este şi unul dintre cei mai importanţi fotbalişti din istoria recentă a clubului nostru. Doar că, strategia stabilită iniţial pentru transferurile verii 2018 a suferit, pe parcurs, unele modificări. L-am adus însă, acum, şi cred că, în momentul acesta, Marinescu avea nevoie de Petrolul la fel de mult cum Petrolul avea nevoie de el! Meritul decisiv trebuie împărţit între… Laurenţiu Marinescu, Claudiu Tudor şi Mădălin Mihailovici. Iar eu doar am închis un cerc!

În ligile a patra și a treia, unul dintre căpitanii echipei a fost Jean Prunescu. În absența lui Claudiu Tudor, pentru mai multă vreme în turul Ligii a III-a, el a purtat banderola, remarcându-se pe teren și fiind simpatizat mult de suporteri. Cu toate acestea, s-a creat impresia că, încă din iarna trecută, se dorea despărțirea de el. Am înțeles că acela care ar fi vrut să renunțe la Prunescu ar fi fost noul antrenor principal de-atunci. Dar Jean a dus campionatul până la final, a apărut și la reunirea pentru Liga a II-a, a făcut antrenamentele de până la plecarea din Slovenia, a bifat o parte din prima repriză a amicalului cu Baloteștiul, dar nu a mai fost luat în cantonamentul extern! Fanii s-au întrebat de ce, mai ales după ce au vizionat pe internet jocurile-test din străinătate, apreciind că fostul căpitan nu era mai prejos decât nou-veniții care i-au luat locul. Se pregătește de-atunci cu juniorii! Mai există vreo șansă să fie rechemat la prima echipă, pentru a asigura o concurență reală fundașilor centrali de meserie, fiindcă se știe că improvizațiile nu sunt soluții pe termen lung?

 C.V.: Am toată consideratia pentru absolut toţi jucătorii care ne-au ajutat în toată această perioadă, de când am început, din vara lui 2016, şi până la promovarea în cel de-al doilea eşalon. Numai că, aşa cum am mai spus, fiecare perioadă a evoluţiei acestei echipe are nevoie de oamenii adecvaţi! Jean Prunescu – să nu uităm totuşi evoluţiile sale din returul sezonului trecut! – nu s-a mai încadrat în ceea ce ne doream pentru o echipă care vrea să promoveze în prima ligă. I-au fost oferite patru variante pentru un împrumut, două la echipe de liga secundă, alte două, la echipe de liga a treia, dar le-a refuzat pe toate. În acest moment, avem în lot cinci jucători care pot evolua pe postul de fundaş central, așa că nu poate spune nimeni că nu există concurenţă reală în acest compartiment. Însă, şi în cazul lui, se aplică acea zicală din folclorul fotbalistic, conform căreia „cel mai bun jucător este, întotdeauna, cel care nu joacă”!

Ai idee de ce antrenorul principal a schimbat modulul tactic tocmai la un meci atât de important din deplasare, sacrificând o defensivă care luase două goluri în șapte etape, iar într-un singur meci a primit cu unul mai mult decât până atunci? De ce s-a jucat la Cluj, cu “U”, fără atacant central, post pe care Saim Tudor, cel folosit, nu a mai evoluat niciodată? Chiar era cazul de asemenea experimente?

C.V.: Cred că cel mai bun răspuns la această întrebare îl poate da antrenorul. El lucrează zilnic cu jucătorii, el stabileşte strategia tactică pe care o consideră oportună pentru obţinerea celor trei puncte puse în joc, la fiecare meci. Eu, cu sprijinul VEOLIA, încerc să pun la dispoziţie tot ceea ce este mai bun din punct de vedere administrativ, pentru ca lucrurile să se desfăşoare la nivel profesionist: terenuri de antrenament, condiţii de refacere, cantonamente, deplasări cu avionul etc. Şi vă asigur că tot eu voi lua decizia care va trebui atunci când rezultatele o vor impune, dar sper să fie cât mai târziu cu putință!

Foto: www.fcpetrolul.ro și www.republikanews.ro