CS Blejoi – AFC Brebu, nocturna din falsul „Kosovo” al unor arbitri prahoveni!

Dragos Trestioreanu - mai 13, 2015

Blejoiul este una dintre comunele mari și bogate ale județului Prahova. Dar mai are un avantaj, fiind populată de oameni gospodari. Împreună au construit ceva frumos și durabil în localitatea lor. Ca mai peste tot, blejoienii sunt și iubitori de sport, iar pentru a li se satisface acest gust, a fost construită o bază sportivă cochetă, cu o tribună parțial acoperită, loje pentru oficiali și mass-media, vestiare funcționale, parcare, teren bun etc. Apoi, s-a ridicat și o sală de sport pentru care cei din Blejoi cu siguranță că sunt chiar invidiați prin județ. Clubul sportiv local a fost și este condus de oameni pricepuți, unii dintre ei având cariere lungi și apreciate în domeniul sportului rege, și nu numai. Marți seară, la meciul din etapa intermediară a campionatului Ligii A Prahova, dintre CS Blejoi și AFC Brebu, pe arena locală s-a mai înregistrat o premieră. Din cauza norilor negri și grei, de ploaie, care au acoperit cerul de deasupra bazei sportive și au creat dificultăți în privința vizibilității, organizatorii au pornit instalația de nocturnă (foto; Paul MÂINEA). E drept, una folosită doar la antrenamentele echipei, dar și-așa condițiile de disputare ale partidei s-au îmbunătățit, putând fi dusă astfel la bun sfârșit. A fost un meci câștigat, clar, de trupa lui Răzvan Vlad, un antrenor dedicat și care are la dispoziție poate cel mai bun efectiv din întrecerile județene, cu doi foști jucători de prim eșalon, Bogdan Panait și Alexandru Buhuși, în frunte. S-a terminat 6-1 (1-0), după o „triplă” a noului golgheter solitar al Ligii A Prahova, Mircea Ivan (27 de goluri), a câte unei reușite a fraților Badea, Florin și Vlăduț, și a căpitanului Irinel Dumitru, pentru oaspeți marcând Florin Cârstea.  Timp de 45 de minute, AFC Brebu nu a arătat deloc a grupare care se luptă pentru salvarea de la retrogradare, doi componenți ai săi, portarul Sebastian Stănulescu, trecut pe la selecționata Prahova-Muntenia, și Ștefan Hromei, luând ochii asistenței. Stănulescu a avut intervenții de-a dreptul senzaționale, până ce gazdele s-au dezlănțuit. În duel pentru titlul onorific de vicecampioană a Ligii A Prahovei, CS Blejoi și CS Păulești – învingătoare și ea la scor, 7-1 cu CSO Teleajenul Vălenii de Munte (!!!) – au rămas unicele atracții  ale unui campionat intrat în ultima sa parte și decis deja la vârf, prin adjudecarea și matematic a titlului local de către Petrolistul Boldești..

Meciul dintre formațiile pregătite de Răzvan Vlad și, respectiv, Adrian Banu a fost încredințat unei brigăzi formate din trei arbitri tineri. La centru a oficiat un cavaler al fluierului promovat de curând în cel dintâi eșalon județean, Mădălin Dicu (Bucov), iar la cele două linii – Ionuț Florescu (Ploiești) și Ionel Gheonea (Urlați), observator fiind Constantin Safta, inconfundabilul Mamulos, ex-arbitru de eșaloane superioare din Iordăcheanu. În contextul în care, chiar cu o zi înaintea jocului, fusese făcut public protestul unor arbitri membri ai comisiei județene de profil, înaintat președintelui CJA „Emil Vlaiculescu”, Marian Deaconu, cu privire la tensiunea la care ar fi supuși de către conducătorii CS Blejoi, am urmărit cu maximă atenția prestația acestei brigăzi. Arbitrul are un fizic bun, o deplasare orientată pe teren, diagonală corectă, calități ce trebuie șlefuite, fiind vorba despre un tânăr de perspectivă. Însă, așa cum merită avută răbdare și bunăvoință față de el, tot așa trebuie să i se spună franc și ce mai greșește, când o face. De exemplu, a trecut cu vederea unele infracțiuni, aparent minore, dar care au existat, sărind în ochi două faulturi în apropierea suprafeței de pedepasă a oaspeților, nesacționate, asupra lui Buhuși și un henț observat și din tribună, al lui Ionuț Filip, dar nevăzut tocmai de central, care a arătat că blejoianul ar fi lovit mingea cu pieptul, ceea ce nu era real. În astfel de cazuri, un arbitru care nu ar fi avut raza vizuală potrivită ar fi evitat să-și justifice lipsa de reacție printr-un gest care… l-a îngropat, de fapt, la faza cu pricina. Dicu – asistat de doi tușieri cu o prestație decentă – are timp să reflecteze asupra erorilor omenești, dar trebuie să aibă și de la cine învăța și ce model să urmeze în carieră. Iar, aici e aici! În fine… Cert este că arbitrii de marți, de la Blejoi, nu s-au putut plânge de presiuni din afara terenului. Așa cum au făcut-o colegi de-ai lor, culmea, mai vechi în activitate, cu prezențe chiar și mai sus de nivelul campionatelor județene. La Blejoi, nu-ți ia nimeni „capul de la poarta arenei”, cum se zice în folclorul fotbalistic, iar presiunea e mereu în limitele admise, ca să zicem așa. Există și proteste, adeseori justificate, ale antrenorilor sau conducătorilor, dar nimeni nu sare calul. Dacă ajung arbitri cu experiență să se plângă de tensiuni într-o… insulă a cvasi-pacifismului, oare, ce fac când ajung în „gropile cu lei” adevărate de prin alte locuri ale județului? Acolo, tăcem post-factum?!?

Fotbalul local nu este vreun „ocean” de bunăstare și nici nu are un nivel valoric extraordinar. Asta chiar dacă șefii lui se luadă că ar fi printre cele mai bune campionate din țară. Ceea ce se poate să fie și real. Dar comparațiile se pot face doar când ai contact direct cu tot ceea ce se joacă, la eșaloanele locale, în România. Ceea ce-i cam grezut de crezut că s-ar putea. Numărul totuși exagerat de participante la campionatul Ligii A Prahova îi scade, fără discuție, valoarea. Adică, frânează tocmai vehicului ce împinge sportul rege. Limitând numărul de competitoare, undeva pe la 12, să zicem, s-ar ajunge la concentrarea valorilor și, implicit, la progres. Ar dispărea și forfaiturile din plină întrecere. Duelurile între echipe egale valoric s-ar înmulți într-un sezon, iar perioadele de „relaș”, atunci când adversarele sunt cu adevărat foarte slabe ar dispărea cut totul. Mai departe, această reducere ar conduce la atragerea de investitori locali, chiar și mici, și mijlocii fiind, la (re)aducerea de iubitori ai fotbalului pe arene, la un spectaol sportiv mult gustat.

În Prahova, de sus și până jos, fotbalul are tendința de a sucomba, nemaifiind un secret. Dacă fundația nu va fi consolidată, atunci tot eșafodajul chiar că se va prăbuși. Nu-i loc aici de orgolii și interese. Este vorba despre fenomenul devenit de multă vreme unul social. Mingea a fost, este și va fi mereu în curtea AJF-ului. Să vedem dacă va nimeri… vinclul sau o va da în bară!