După manşa a doua cu BC Timişoara, terminată cu victoria, scor: 87-64, a echipei sale, CSU Asesoft, dar care a ratat, în sala de sport de la Brazi, accederea în Final Four-ul ediţiei 2011-2012 a Cupei României la baschet masculin, căpitanul ploieştenilor, Cătălin Burlacu (la minge, depăşindu-l pe Isleam Şenai, sub ochii arbitrului Bukuresti Laszlo; www.csuasesoft.ro), a fost foarte acid în declaraţiile acordate siteului clubului său. Burlacu a declarat că „sunt în continuare intrigat şi dezamăgit de ceea ce se întâmplă, în momentul de faţă, în baschetul nostru, raportându-mă la o mică cooperativă, ca să o numesc aşa, între ghilimele. Mereu ne-am simţit ciupiţi, în toate meciurile cu Timişoara. Mai ales întârzierea raportului domnului comisar Bucerzan spune multe, acesta fiind domiciliat în acelaşi oraş. A fost făcut în aşa fel încât suspendarea mea, pe două etape, să prindă şi unul dintre meciurile din Cupă, cu Baschet Club. Au gândit-o foarte bine, aşa că se subînţelege că am fost mai mult decât motivat la retur. Dacă eram în teren la Timişoara, nu se distrau ei cu o echipă de copii, practic, una fară patru jucători dintre primii cinci. Plus delegarea arbitrilor cum a fost făcută. Din declaraţiile timişorenilor reiese că nici ei nu se aşteptau să învingă la 26 de puncte, în primul joc”. Burlacu a continuat să fie virulent la adresa oficialilor din baschetul autohton, explicând ce s-a întâmplat pe finalul partidei a doua, atunci când echipa lui a fost foarte aproape de o calificarea miraculoasă în Final Four.
Astfel, el spune: „Am recuperat ofensiv, după aruncarea ratată de trei puncte a lui Vlahovic, am driblat puternic, am sărit către inel, am luat contactul şi se putea fluiera fault foarte uşor, însă arbitrul Roşu, care era sub panou, s-a uitat impasibil. L-am întrebat pur şi simplu: <<Chiar nu ţi s-a părut fault?>> şi mi-a răspuns sec : <<Nu pot să fluier>>. I-am zis: <<Am înţeles>>. Apoi, am mers pe bancă, căci era time-out. Mi se pare efectiv pe faţă şi cu o dezinvoltură ieşită din comun ce se întâmplă. Adică, practic, nu mai contează munca noastră şi tot ce facem. Eu ştiu ce am simţit după ce am recuperat mingea şi am mers pe un <<power move>>, însă nu mi s-a dat nimic. L-am întrebat pe arbitru frumos, l-am privit în ochi, dar pur şi simplu nu a vrut să fluiere”. Da, aşa s-a îşi ntâmplat, iar dacă ploieşteanul ar fi primit două „libere”, şansele de răsturnare a scorului de la Timişoara creşteau enorm.
