Cu favoriții e bine să joci baschet numai la început de sezon european!

Redactia - nov. 20, 2014

Anul trecut, în grupele EuroCup, CSU Asesoft – multipla campioană a baschetului masculin autohton – a debutat cu o victorie de senzație în deplasare, câștigând la Moscova în dauna mult mai bogatei Khimki. Rezulatul a făcut senzație nu numai la Ploiești și în România, ci și pe continent. Manșa a doua a fost programată spre mijlocul seriei de partide din grupă și s-a încheiat cu victoria clară, la „Olimpia”, a rușilor. Cei care aveau să-și și adjudece, finalmente, primul loc din ierarhie. Într-un deja-vu, toamna aceasta, Asesoftul a pornit iar ca din tun în EuroCup, impunându-se la Volgograd de data aceasta, în fața echipei Krasny Oktyabr, trupa unui… președinte-jucător localnic. Tot ca anul trecut, returul a fost programat în partea a doua a întrecerilor din grupă. Și tot ca atunci, rușii – vorba vine, fiindcă succesul din țara noastră s-a datorat prestației pe alocuri senzațională a câtorva americani cum rar am mai văzut pe la noi! – s-au impus la o mai mare diferență de scor decât o făcuseră ploieștenii în capitala lor. Din fericire, dacă în 2013, pe vremea acesta, speranțele de a pătrunde în „Top 32” aproape că nu mai existau deloc, acum totuși nu au dispărut deloc. Iar asta pentru că, învingând-o în etapa a doua, acasă, pe Lietuvos Rytas Vilnius, actualul lider, „alb-albaștrii” au reușit ceea ce nu putuseră în sezonul trecut, să lege două succese, unicul de la Ploiești venind, de altfel, și cam târziu. În 2014, CSU Asesoft a câștigat două partide pe teren propriu, contra balticilor și a israelienilor de la Hapoel Ierusalim, și s-au înclinat doar miercuri seara, la disputa cu Khimki. Adăugate succesului din Rusia, victoriile de la „Olimpia” o găsesc pe trupa lui Vladimir Arnautovic și Sașa Ocokoljic pe podium, acolo unde a rămas, tot în urma lui Lietuvos Rytas și Banvit Bandirma, și după etapa a VI-a. Cum se vor califica primele patru din ierarhia finală a grupei E, Cătălin Burlacu – revenit pe parchet, într-un meci de cupă europeană, cu un coș de trei puncte – și coechipierii lui pot rezolva calificarea exclusiv pe mâna lor. La Ploiești, vor mai veni turcii de la Banvit, deja calificați mai departe, și sârbii de la Partizan NIS Belgrad, care vor fi 99,99% eliminați la ora meciului din România, iar deplasările se voer consemna Vilnius, adică la o altă formație care deja își poate face strategia abordării fazei următoare a competiției, și la Ierusalim, formație aflată acum pe aceeași linie de clasament cu baschetbaliștii lui Dușko Vujosevic. Dacă, la egalitate de puncte, la final, cu Krasny Oktyabr, gruparea din Rusia se va clasa deasupra Asesoftului, grație coșaverajului direct superior, iar pe Lietuvos și Banvit e cvasi-imposibil de presupus că îi va mai detrona cineva de pe primele două locuri, poziția a a patra, calificantă, va fi decisă în urma duelurilor ploieștenilor cu sârbii și evreii. Teoretic, băieții lui Dado Arnautovic ar trebui să nu aibă chiar foarte mari probleme cu Partizan NIS și ar mai putea profita de vreo eventuală relaxare a turcilor, calificați deja. Mai dificil de crezut că se va întâmpla la fel la Vilnius, acolo unde dorul de revanșă cu siguranță că va fi mare după eșecul la diferență destul de mare din România. Ar rămâne, deci, duelul din Țara sfântă, unul fără îndoială dificil, după cum a arătat Hapoel la sala Olimpia. Chiar dacă, în sportul jucat la panou, nu-și prea fac loc calculele din cel denumit a fi rege, este limpede că, în situația în care Asesoft nu se va califica la iarnă, va irosi o șansă foarte mare de a fi prima echipă românască ce iese din grupe în cea de-a doua competiție continentală ca importanță, la nivel de cluburi.

Ce-au demonstrat până acum meciurile din grupa E? Că echipele favorite se încălzesc mai greu – dar și când o fac! -, avându-se astfel norocul de a le prinde pe picior greșit doar pe la debut, și că ritmul de meciuri al ploieștenilor, din trei în trei zile, a condus la acumularea unei oboseli in crescende, începându-se a se pierde partide în LNBM chiar și acasă. Anul trecut, practic, speranțele de mai bine pe plan internațional s-au frânt odată cu accidentarea gravă, la tendonul lui Achile, a lui Jermaine Jonte Flowers (foto mijloca; CSU Asesoft Facebook), niciun înlocuitor al americanului – un shooter inspirat, dar și un apărător desăvârșit, mai neobișnuit pentru un yankeu – neridicându-se, ulterior, la nivelul celui scos pe tușă pentru o vreme îndelungată. Acum, pe final de meci cu BC Khimki, când Flowers a rămas pe parchet și s-a ridicat, apoi, foarte greu, pășind cu dificultate spre bancă, a părut a se avea un alt deja-vu – o accidentare care să năruie din nou speranțele. Dar, de data aceasta, nu a fost la fel de rău și se speră ca el să fie recuperat cât mai repede. Altfel, doar cu Daniel Dee Brown (foto jos; între DeAndre Liggins și Anton Ponkrashov; CSU Asesoft Facebook) în mare vervă – și împotriva rușilor a fost la fel de strălucitor! – va deveni greu de continuat, cu mult succes, campania pentru calificare. Gerald Raymond Lee jr. este într-o scădere de formă, back-up-ul lui, Christopher Cooper, nefiind nici la măcar 50% din valoarea finlandezo-americanului, pe plan ofensiv. Michalis Pelekanos, după o răceală, este tot mai discret, iar Dragan Labovic alternează un meci mare cu altul fără să mai rupă chiar gura târgului. Marius Runkauskas pare doar un „lunetist”, și-atât. Ar mai rămâne Alhaji Mohammed, dar el poate fi înger și… demon. Desigur, și Burlacu ar aduce un plus, cel puțin prin experiența sa. De la Jarvis Hayes se așteaptă să confirme un start bun la CSU Asesoft, după doar două zile de antrenamente cu echipa, chiar dacă ulterior s-a mai „stins”.

Prestația excelentă a lui Romeo Travis, Rodney Culpepper, Anton Ponkrashov, DeAndre Liggins, Marcus Cousin sau Cuthbert Victor a scos în evidență instalarea unei stări de suficiență în trupa lui Arnautovic. Una nu neapărat izvorâtă din credința unei reușite în privința calificării, ci mai degrabă din imposibilitatea trecerii rapide peste oboseala acumulată din cauza deplasărilor lungi și a duelurilor forte din Europa și din LNBM. Strict după statistica punctelor marcate miercuri seară, Mohammed și Hayes ar da impresia unuia care nu a văzut meciul cu Krasny Oktyabr că ei ar fi fost vedetele trupei lor. Nu a fost chiar așa, deoarece – de fapt – Brown, și ca realizator, și ca pasator, și-a asumat rolul de „prima vioară”. Iar când el a lipsit, fiind menajat, Asesoftul a pierdut chiar și pe teren propriu un meci din campionatul intern. Fapt care întărește ideea că jucătorii lui Arnautovic și Ocokoljic sunt dependenți de micuțul fundaș de culoare, a cărui fantezie este debordantă. Și el, ca și Lee jr., de altfel, nu are un înlocuitor măcar de o valoare ceva mai apropiată. Dar și așa, calificarea se joacă – și poate fi și obținută -, nu ca sezonul trecut, când a devenit destul de repede o… Fata Morgana!