Cu șase mijlocași și patru fundași se mai poate termina și 0-0. Fără atacant de gura porții, Petrolul ’52 – la prima remiză acasă!

Dragos Trestioreanu - oct. 29, 2016

Când a venit pe arena Ilie Oană, CS Cornu a impresionat asistența, mult mai numeroasă decât sâmbătă, 29 octombrie 2016, dupa ora prânzului, la meciul Petrolului ’52 cu AFC Bănești-Urleta. Oaspeții de-atunci au pus probleme defensivei găzarilor, au și reușit să egaleze scorul deschis de „galben-albaștri”, iar la 1-3, au avut două ocazii uriașe, chiar. Cu un feedback mai bun, despre echipa din Bănești se spunea că ar fi și mai și. Parcurgând primul „11” al antrenorului-jucător Marius Vișan, cu fotbaliști având experiența eșalonului al patrulea, cel puțin de la mijloc în sus, dar și cu un „turn de control” în apărare, căpitanul Octavian Gânju, bașca – surpriză plăcută până în minutul… 90+3 – un portar în zi foarte bună, Ionel Cojocaru, Băneștiul chiar părea superior echipei lui Mihai Dinu. Și dacă s-ar fi jucat numai până la 16 metri de buturile lui Ionuț Marinică, s-ar fi putut spune că trupa de lângă Câmpina a fost mai bună decât cea din vecinătatea acesteia. Numai că, în fotbal, oricât de bine ai evolua în câmp, dacă nu ai ocazii mai multe de gol, rămâi în urma formației care marchează și mai are și alte oportunități de a înscrie. La Ploiești, AFC Bănești-Urleta, grupare clasată imediat sub podium, a avut doar prima șansă de a deschide scorul, în cea dintâi repriză, și încă una abia în cea secundă. Deci, doar două ocazii mari și late: transversala senzațională a lui Bogdan Ilioiu, din minutul 17, și șutul în cross al lui Adrian Stăncescu (69), la care Marinică a avut o intervenție providențială. Cum nu a înscris, impresia cvasi-generală a fost că trupa de la Cornu a fost totuși mai bună.

Ce i-a lipsit Petrolului să câștige meciul cu Gânju și coechipierii săi, terminat cu o remiză albă? În primul și primul rând, un atacant cu simțul porții, un om de gol, care să stea în gura porții și să fructifice măcar o singură ocazie. Nu a existat! Din șase mijlocași, altfel talentați și muncitori cu toții, nu s-a putut face și de-un vârf autentic. Nu se putea. Petrolul ’52 a construit ca în toate meciurile de până acum, a pasat mult, a dus des jocul în jumătatea adversă, l-a desfăcut pe benzi, de unde s-a centrat mult, dar și fără adresă, a încercat fel de fel de scheme și în careu. Dar a irosit destule prilejuri de a puncta, în urma unor atacuri și contraatacuri în care masiva defensivă centrală a oaspeților a fost depășită în viteză, iar fundașii laterali au scăpat din control extremele lui Octavian Grigore. Însă, fie a fost un Cojocaru, care s-a opus și în situații de „unu la unu”, și-au fost câteva, fie finalizarea a lăsat de dorit – cazul lui Decebal Nae, în primul mitan, și al lui Georgian Păun (foto, lângă titlu, în echipament galben-albastru; Cristi STAVRI) – în al doilea. Dacă nici demarcat nu poți înscrie de pe linia cereului mic, cu capul sau cu piciorul, îți faci sigur viața grea. Și așa a și fost până la urmă.

Scorul alb de la pauză l-a obligat pe Tavi Grigore să mute chiar de la reluare. Doi foști titulari, Tiberiu Nițescu și Dragoș Gheorghe, au pășit pe gazonul cu… cercuri al arenei Ilie Oană să facă mai mult decât Decebal Nae și Adrian Vintilă. Adică, vârful împins de până în urmă cu doar câteva meciuri, respectiv prima rezervă a sa de pe la debutul campionatului. S-a ajuns astfel ca Petrolul să atace aproape non-stop suprafața de pedeapsă a Băneștiului, ba chiar cu trei juniori pe teren, Nițescu, Alberto Olaru și Mihai Velisar (depășindu-l pe Adrian Stăncescu; Foto: Cristi STAVRI), cel din urmă intrat în locul accidentatului Vladimir Butufei, o pierdere mare, încă din minutul 52. „Copiii” au răsplătit încrederea tehnicianului lor, dar nu aveau cum să fie ei „miezul”, când în jurul lor se aflau coechipieri mai vârstnici, de la care se aștepta să fie ei cei decisivi. E clar, după acest meci, cel mai important de acasă al Petrolului de până la finele anului, că – la iarnă – va fi nevoie de unul sau chiar de două vârfuri de atac, care să și bage mingea în poartă. Altfel, degeaba ai cea mai bună defensivă din campionat și cea mai modernă construcție!

PETROLUL ’52: Marinică 6.5 – Olaru 7, Prunescu 6.5, D. Chiriţă 6.5, R. Catană 6.5 – Vl. Butufei 6.5 (54 – Velisar 6.5) – I. Dumitrescu 5 (77 – S. Petre 5), G. Păun 5.5, Cl. Tudor (cpt) 6.5, D. Nae 5.5 (46 – Dr. Gheorghe 6) – Ad. Vintilă 5.5 (46 – Niţescu 6). Antrenori: Octavian Grigore (principal), Gheorghe Liliac (cu portarii).
AFC BĂNEȘTI-URLETA: I. Cojocaru 6 – R. Alexe 6 (61 – Albină 6), G. Radu 6, Gânju (cpt) 6, Zecheru 6 – Al. Popa 6, Pantilimonescu 6.5 – Stăncescu 6.5, Ilioiu 7 (72 – A. Roşu 5.5), M. Petrescu 6 (90+3 – Veselu) –  Marius Vişan 5.5 (81 – I. Rusu). Antrenor: Marius Vişan.
Au arbitrat: Viorel Căunei 7 (Plopeni) – Stelian Mălăroiu 7 (Puchenii Mari) şi Claudiu Dumitru 7 (Ploieşti).
Observator AJF: Ciprian Geambazu (Buşteni).
Cartonaşe galbene: Marius Vişan (26), Gânju (36), Vl. Butufei (39), G. Radu (53), Pantilimonescu (65), Dr. Gheorghe (81), M. Petrescu (87), G. Păun (88), Albină (89), I. Cojocaru (89, 90+3).
Cartonaș roșu: I. Cojocaru (90+3).

Finalul meciului dintre Petrolul ’52 și AFC Bănești-Urleta, urmărit cu sufletul la gură de cei aproape 1.000 de fani ai ploieștenilor, ca și de grupul de 40 de fani ai oaspeților, merită un paragraf special. Încă de prin minutul 80, portarul Cojocaru (în tricou roz; www.jurnalulph.ro) a început să tragă de timp la greu. Centralul Căunei a fost însă destul de îngăduitor și i-a dat avertismentul cuvenit abia cu 60 de secunde înaintea scurgerii timpului regulamentar de joc. Pe orice stadion din lumea asta, oricare goal-keeper, odată avetizat, începe să se mai grăbaescă la repunerile în joc. Nu și cel al… Băneștiului, care – parcă – l-a cerut și pe al doilea! Venit firesc – și absolut regulamentar – în al treilea minut de prelungiri, „galbenul” s-a preschimbat în „roșu”. De altfel, nici băneștenii nu au protestat prea mult atunci. Norocul lui Cojocaru a fost că antrenorul lui, trecut deja în spațiul tehnic, nu apucase să-l trimită pe teren, ca ultimă schimbare, pe Iulian Ariciu, aflat deja la margine. Astfel, locul i-a putut fi luat tot de un portar, Andrei Veselu – care a și avut o intervenți bună -, ieșind din joc Marian Petrescu. Dacă Ariciu apuca să fie intre, între buturi ar fi trebuit să se afle un jucător de câmp, neștiindu-se ce se mai putea întâmpla în cele… șapte minute câte au mai urmat. Cele de asediu total al Petrolului. Obișnuiți, probabil, cu acceptarea unor cavaleri ai fluierului de a-i ierta pe portari după ce le-au acordat un cartonaș galben, au existat cârcotași care au pus decizia – repet că absolut regulamentară – a centralului pasămite pe intenția acestuia de a facilita înscrierea golului victoriei de către gazde. Total eronat! Nici vorbă despre așa ceva. A condus corect jocul, toate avertismentele având deplină acoperire. Iar dacă mai există cineva care să strâmbe din nas, nu ar fi rău să arunce un ochi și pe regulament! Până atunci, pe Petrolul o așteaptă o deplasare grea, duminică, 6 noiembrie, la Măneciu, acolo unde va întâlni altă echipă super motivată, Avântul, antrenată de Dorinel Beznea.