Cu scorul favorit bifat până la pauză, Petrolul ’52 a urcat în fotoliul de lider și va rămâne acolo până la finele etapei a șaptea! Victorie cucerită prin model de pragmatism de către „lupi”, învingători merituoși în ultimele cinci runde!

Dragos Trestioreanu - sept. 17, 2021

În ultimele trei sezoane ale campionatului Ligii a II-a de fotbal, tocmai când trebuia să câștige un meci acasă, pentru a trece pe primul loc în ierarhia la zi, chiar și în dauna unei echipe mai slab cotate, Petrolul capota mai de fiecare dată sau înregistra un semișesc! De ieri, 16 septembrie, pe seară, atunci când s-a fluierat finalul partidei care a deschis etapa cu numărul șapte, Concordia Chiajna – Unirea Slobozia, încheiată cu scorul de 1-1 (0-0), Petrolului ’52 îi trebuia un succes, la indiferent ce diferență, pentru a se așeza în fotoliul de lider al eșalonului secund, iar asta până la finele rundei în curs. Pentru o clipă, mi-am adus aminte de toate nereușitele trecute și mi-am zis că o victorie vineri, 17 septembrie, ar însemna că „lupii” s-au rupt total de trecutul apropiat! Cu un bilanț mai mult decât onorant, cinci succese și un singur eșec, dintre care ultimele patru victorii au fost consecutive, „lupii” trebuiau să confirme că alcătuiesc. în sfârșit, echipa capabilă să se califice, fără mari probleme, în play-off, iar apoi, să atace cu șanse mari promovarea directă. Evident, pentru că exemplul trupei lui Alexandru Pelici, CS Mioveni, care a trimis-0 pe fosta prim-divizionară FC Hermannstadt Sibiu în Liga 2, apreciez că a fost mai degrabă excepția de la o regulă, să zic așa, cu formațiile de L1 mereu superioare în barajul de promovare/retrogradare contra celor din eșalonul secund.

Cu – din nou, absolut nemeritat – suporteri destul de puțini în tribunele și peluzele de la arena Ilie Oană, pe o vreme superbă pentru fotbal, dar – e drept – și la o oră de start mai puțin convenabilă celor cu serviciu de opt ore vinerea, 16.00 mai precis, echipa fanion a comunității ploieștene a pornit mai tare, dar după ce căpitanul Ripensiei, africanul Coulibaly, l-a încercat cu un șut de la distanță pe Avram. Moment în care portarul cu cele mai puțin goluri primite din toată Liga a II-a (unul singur de la Metaloglobus, la București) a răspuns cu maximă seriozitate, așa cum mai avea s-o facă și în ultimul minut de joc, deturnând spectaculos și eficient, de la vinclul din dreapta al buturilor sale, un balon expediat excelent de către bănățeanul Stoi. La scurt timp după șutul lui Coulibaly, albanezul-minune, Vajushi, a interceptat o minge nestăpânită de acesta, a protejat-o perfect și a avansat, șutând plasat, apoi, în colțul din dreapta, jos, al porții lui Rus, goal-keeper-ul detașat de CFR Cluj în Banat.

La 1-0, din minutul 11, s-a mai liniștit și Nae Constantin, un tehnician care nu ascunde niciodată, precum alți colegi de breaslă, ce mai pun „batista pe țambal”, dacă o victorie a fost obținută printr-un joc mai puțin spectaculos. Cum avea să se întâmple pe ‘Ilie Oană”! A venit și un gol – norocos, dar de-a dreptul superb – al lui Bratu (41), dintr-o lovitură liberă directă, aproape de tușă, de pe dreapta, un lob parcă așezat de o extremă de la… handbal, nu una de la fotbal, și s-a (cam) lămurit cine va fi liderul! Rus nu a avut ce face, rămânând siderat că obiectul de joc, care l-a survolat, a intrat în plasa interioară, aproape de vinclul din care Avram avea să scoată, în final, trasorul lui Stoi! S-a făcut de 2-0, exact scorul favorit al Petrolului ’52, din primele șapte etape! Nu a fost însă unul periculos pentru Țicu și coechipierii lui, nici azi, pentru că au fost pragmatici, renunțând la a mai face spectacol, la adăpostul acelui ecart de două lungimi. Să fi fost o menajare a forțelor pentru marți, 21 septembrie, când – de la 18.45 – va debuta partida din Cupa României, contra FC U 1948 Craiova? Numai cei din teren și de pe margine or ști!

Din minutul 1, Constantin a băgat pe teren „11”-le de bază, cu excepția stoperului olandez Meijers, încă nerefăcut pe deplin. Nici Lică, un alt fundaș central, nu a fost rezervă, ca și batavul, singurul apărător care putea juca și pe axul central defensiv fiind Olaru. Cum era de așteptat, titularii, cu mici excepții, le-au arătat celor de la Ripensia – degeaba încerca Cosmin Petruescu, zis „Conferențiarul”, să-i așeze pe teren, cu mâna! – că nu au deloc șanse să ia punct/puncte de la Ploiești. Avram a rezolvat ce-a avut de rezolvat, dovedind constanță în formă, Pârvulescu a mai și greșit, dar este varianta cea mai bună de „2003”, Manolache, așa cum îl știm, nimic nou, Huja – cam la fel cu „Manolo”, Țicu, parcă sâcâit de o accidentare, Cebotaru – metronom, iar atunci când va pasa mai mult înainte decât în spate, va fi greu de ținut la iarnă, Seto, manual de pase, Bratu, sclipitor atunci când o are pe stângul, Tucaliuc – un transfer de nota 10, Vajushi, un fotbalist de… nota 10, și Diarra, parcă având nasul ușor pe sus, ceea ce nu a fost bine deloc; e iubit, s-a văzut, dar trebuie și el să știe că nu joacă singur, mai sunt încă alți 10 colegi de echipă în jur. Nae, ca de obicei, bun motivator, cu un bonus și pentru că băieții lui nu au primit vreun cartonaș galben în acest meci, neavând deci niciun suspendat la Dej, în duelul cu Unirea, de sâmbătă, 25 septembrie, de la ora 13.00, în runda cu numărul 8.

La antrenor, aș adăuga că, dacă a făcut primele două schimbări – Saim Tudor și Chindriș pentru Vajushi, respectiv Seto – din minutul 66 în perspectiva partidei cu oltenii, atunci a fost OK, dacă nu, atunci nu a mai fost așa! Nu am înțeles, altfel, de ce a preferat să mizeze pe doi atacanți, Diarra și Jarovic, vreme de 11 minute, în ultimul sfert de oră, când scorul era 2-0, iar atacurile oaspeților, nu prea periculoase. Jucând așa, l-a sacrificat pe german, ocolit de malian cu ultima pasă, în situații de demarcare excelentă. Motiv pentru Senad să se retragă des să-și ia baloane și să le distribuie el însuși coechipierilor. Atenție, fiindcă ar fi păcat pentru „numere personale” ale unora din teren, să nu fie exploatate calitățile unui vârf care vine cu școala Vestului! Altfel, nu înțeleg ce se întâmplă cu Saim Tudor, în scădere de formă, Chindriș având totuși nevoie de înțelegere, el revenind mai de curând la Petrolul ’52. Cât îl privește pe Constantinescu, el a pierdut „meciul” cu Bratu, dar poate reveni, dar numai dacă își va gândi serios pașii viitori, ci nu ca un adolescent rebel, desigur. Colegul de post, concurentul lui, s-a prins, între timp, și îi merge – se vede – foarte bine!

Foto: www.fcpetrolul.ro (www.sportpictures.eu – Răzvan PĂSĂRICĂ)