A fost bun numai rezultatul final al „lupilor” din meciul Unirea Constanța – FC Petrolul Ploiești! La Buftea, prestația liderului a lăsat loc la temeri pentru viitorul apropiat, atunci când va începe, de fapt, un „alt campionat”!

Dragos Trestioreanu - mart. 11, 2022

Rezultatul final al unei partide de la care se aștepta un galop de sănătate al liderului campionatului Ligii a II-a de fotbal a fost până la urmă unul la limită: 2-3 (1-2). Dar, cu 3 puncte foarte bune adjudecate de către FC Petrolul Ploiești, în dauna modestei Unirea Constanța, iar asta, practic, pe un teren neutru, cel de iarbă din cadul CNF Buftea. Învingătorii s-au trezit însă conduși, au făcut repede remontada, au fost egalați și au replicat rapid pe tabelă, golul bifat în minutul 58 fixând-o definitiv. Un scor la limită într-adevăr, așa cum scriam mai sus, neașteptat, explicabil după evoluțiile modeste ale găzarilor, cu una-două excepții. Fără un Diarra cu mare poftă de joc și, mai ales, de gol, „dubla” lui din minutele 17 și 24 răsturnând nu numai tabela, ci urcându-l și pe treapta a doua a clasamnetului golgheterului din sezonul regular, ex-aequo cu sibianul Valentin Buhăcainu, ambii punctând de câte 11 ori, deasupra lor fiind numai buzoianul Adrian Chică Roșă (12). Cu amendamentul că Buhăcianu și Chică Roșă mai au de jucat un meci în ultima etapă, deschisă la Buftea de Unirea Constanța și Petrolul.

Conservator și poate și nostalgic după o toamnă excelentă din punctul de vedere al performanței, antrenorul principal al „galben-albaștrilor”, Nicolae Constantin, a mizat pe un prim „11” alcătuit numai din jucători care au contribuit, anul trecut, la urcarea echipei lor pe primul loc. Iar apoi, și la detașarea acesteia față de contracandidatele la promovare. Nu cred să fi fost vreun semn de întrebare pus sie însuși de către tehnician cu privire la valoarea nou-veniților din mercato de iarnă. Mai curând, înclin spre o superstiție a domniei sale. Planul era să-i cam eșueze, în condițiile în care Petrolul nu reușise să finalizeze deloc, în urma unei adevărate canonade la poarta junelui Udrea. Cel care a rezistat cât a putut. Și a putut! Cum se mai întâmplă, atunci când unii ratează într-o voioșie, alții marchează, la una dintre primele lor ieșiri din propria jumătate de teren. Acțiunea lui Niță, pe care îl știam de la FCSB și defuncta Turris Oltul Turnu Măgurele, a arătat că apărători precum Pârvulescu și Meijers pot fi lăsați în urmă sau driblați ca în curtea școlii, iar Avram – executat printr-un lob de maestru, unii au pomenit de Cristi Chivu, alții chiar de Del Piero. Și, da, a fost 1-0 pentru dobrogenii care se antrenează la margine de București, în complexul din Berceni al FCSB! Asta încă din minutul 16!

Noroc că Petrolul are un mic giuvaer, Diarra, un atacant subțire ca o ață, dar tare ca oțelul, iute ca un atlet de la suta de metri și insistent precum o felină atunci când e vorba să-i iasă ceva bun în fața ochilor. La prima egalare a scorului de pe tabelă, africanul a profitat de lansarea pe culoar a lui Bratu, beneficiarul unei contre eficiente a lui Tucaliuc, a lăsat impresia, chiar de două ori, că va pierde duelurile cu Gogor și Tălmaciu, dar până la urmă a marcat sus, aproape sub bară, din unghi, pe lângă nefericitul Udrea: 1-1! La remontadă, a punctat dibaci din fața aceluiași goal-keeper, după o pasă de maestru a lui Tucaliuc, pe care îl deschisese perfect în dreapta careului mare: 1-2! Și astfel s-a stabilit rezulatul unei prime reprize „fracționate”: ante și post-căderea instalației de nocturnă, vreme de 20 de minute! Aproape ca la… Timișoara! Un mitan în care, altfel corect și bine intenționat, centralul localnic Vasile Buzea s-a dovedit prea îngăduitor cu atacantul Unirii, Chirițoiu, la faultul de „roșu” direct al acestuia asupra bietului Pîrvulescu. Fundaș care a fost scos de tot pe tușă, atunci, trebuind să fie înlocuit. „Galbenul” a fost ca o… mângâiere pe creștetul unii tânăr care, sigur, a înțeles că „merge și așa”!

A doua repriză, în afara golurilor, din nou unul neașteptat, picat în poarta lui Avram, în urma unei lansări de manual al lui Ardelean pentru Trif și a unei finalizări simple a acestuia pentru 2-2, pe lângă apărătorul buturilor ploieștenilor, în minutul 49, și a latului lui Măzărache (58), intrat pe teren de nici măcar un sfert de oră, mai nimic de scos în evidență. Deși au mai fost ocazii. Dar, în condițiile unui joc fără sare și piper al petroliștilor, care au tremurat serios la ultima fază a meciului, ratată copilărește de junele Gogor, oportunitățile de a marca ale oaspeților au trecut aproape neobservate. Condiții în care ar fi de remarcat numai faza din care s-a decis meciul: lovitură liberă a lui Țicu, de pe stânga spre dreapta, în careu, „cap” din detentă al lui Huja, deviere, tot cu capul, în sus a lui Ciuciulete, boxare aproape ratată a balonului de către Udrea, în fața lui Cebotaru, și reluare plasată a lui Măzărache spre colțul scurt, lângă bara din stânga a goal-keeper-ului adus, ca și cei mai mulți dintre coechipieri acestuia, de la FCSB 2: 2-3! O mostră de fază fixă bine judecată de „lupi”, dar și una de naivitate a apărătorilor adverși, este adevărat.

Cu o „floare”, Diarra, s-a făcut… primăvară în gerul din câmpul Buftei. Însă, nu trebuie uitat și în fața cui, căci asemenea defensivă nu se va mai întâlni la niciuna dintre viitoarele adversare din play-off. Adică, într-un „alt campionat”, care va începe în curând. Cu „U” Cluj pe val, realmente, Petrolul trebuie să tragă cu dinții de fiecare punct, de acum încolo. Să nu se culce pe o ureche, căci ar fi posibil ca echipa de pe locul trei, primul de baraj, să termine sezonul regular la 10 sau chiar 11 lungimi în urmă. FC Hermannstadt sunt convins că nu ar fi doborâtă decât de vestea că nu va lua licența pentru Liga 1, altfel nelăsându-se bătută în lupta de a reveni pe loc de promovare directă, așa cum a terminat anul trecut. Sigur, a arăta pesimism acum când Petrolul termină sezonul regular cu 49 de puncte și un golaveraj de 41-7, cu prima apărare și posibil al doilea atac, ar fi exagerat. L-aș cataloga mai degrabă nu pesimism, nici măcar teamă, ci doar o măsură de siguranță în vederea unor 10 „finale”, în urmă cărora – poate nici nu va fi nervoie chiar de toate – se va vedea clar primul eșalon!

Ca echipa să ajungă acolo unde merită, trebuie găsită grabnic cea mai bună formulă posibilă. E limpede totuși că va fi destul de dificil, lotu-i numeros și – scuze pentru rima involuntară! – valoros. Însă, din păcate, nu s-a rezolvat aproape deloc situația „underilor”, cei care continuă să fie „piatră de moară”. În România, Messi și Ronaldo nu cresc prin pomi, astfel încât, atunci când cineva, puțini, iau „crema”, celorlalți le mai rămâne aproape praful de pe tobă, să fiu iertat! Accidentarea lui Pîrvulescu, nici el într-o zi prea grozavă, a dat peste cap tot sistemul, ajungându-se astfel până la retragerea lui Tucaliuc, destul de bun în ofensivă până atunci, nici mai mult, nici mai puțin ca… fundaș dreapta! Iar la reluare, un mijlocaș util ca el a trebuit să rămână la vestiare, pentru a intra în loc un apărător lateral de meserie, bulgarul Pashov. Trimis pe teren în locul brașoveanului, de la „perla” academiei Petrolului, Boțogan, s-a așteptat să pună el, un „2004”, ordine în cadrul unei echipe prea obișnuită cu pasa scurtă spre lateral și în urmă și cu „lungă și pe a doua”. Nu-i cazul, deocamdată, să se pună presiune nemeritată pe un copil, altfel talentat și cu multă bunăvoință. Este prematur să i se ceară mai mult decât poate duce, în prezent. Sigur că ar fi fost excelent ca găzarii să fi avut în lot un „2003” precum Niță, iar să fiu iertat, unul peste tot ce are academia ploieșteană și la „2002”, chiar. A-i umfla pe copiii locali, detest termenul similar din jargon „a-i vopsi”, nu va face bine nimănui, inclusiv lor înșiși.

FC Petrolul este un nume cu adevărat mare, un brand, drept dovadă și devotamentul senzațional al suporterilor, care nu au pregetat să fie alături de jucători și la Buftea. Și au stat în picioare, vreme de două ceasuri, în spatele unui gard înalt de sârmă și înghețând într-un ger crâncen. Unul devenit tot mai obișnuit unui anotimp dat peste cap de clima… indusă din varii motive, ce se zice că ar ține de prostiile fără măsură ale semenilor. Tinerii pe care i-am văzut dincolo de gard, într-o noapte friguroasă de pe un câmp spulberat de vânt, merită tot respectul, iar golurile măcar trebuie să le fie dedicate, dacă despre jocul în suferință, pe plan ofensiv, mai ales, nu poate să fi fost vorba. Da, asta în pofida celor trei goluri înscrise însă și cu o anumită doză de noroc. Ca joc, Țicu și ai lui au rămas datori, poate și la Timișoara, sigur cu Buzăul și aproape cert la Unirea. Însă, ca rezultate, la final de sezon regular, ei merită absolut toate laudele. Ca și staff-ul tehnic, care își va da totuși examentul de maturitate abia la cele 10 meciuri de „care pe care” ce vor urma. Desigur, abia atunci, dacă va ieși bine, se pot deschide zecile de șampanii. Până atunci, ambiție de a dovedi că tot ceea ce a fost în toamnă, deci atâta timp, nu a fost deloc o întâmplare care s-a sfârșit la finele lui 2021, ci exclusiv ceva bine gândit și pus în practică, atunci. Și se speră că și pe mai departe!