Dat afară un „Peștișor” și luat un bulgar tatuat. Un fel de „cântat după ureche”, pe mai multe strune

Dragos Trestioreanu - Editorial

Dat afară un „Peștișor” și luat un bulgar tatuat. Un fel de „cântat după ureche”, pe mai multe strune

Pe www.fcpetrolul.ro s-a anunțat că, la clubul găzarilor, campania de transferuri nu s-a încheiat încă! Deși s-a trecut binișor de jumătatea turului sezonului regular al Ligii I. Oamenilor cu putere de decizie, din diverse straturi, le-a trebuit cam mult timp să-și dea seama că exotismul trebuie luat în calcul doar atunci când vine vorba despre vacanțe, ci nu și de achiziții de fotbaliști. Băiat trecut prin campionatele din Hong-Kong și Vietnam, lui Petrișor Voinea, alintat „Peștișor”, i s-a arătat abia mai ieri ușa – sau poarta, ce-o fi fost -, epuizându-se capitalul de răbdare acordat oricum aiurea în tramvai. Se pune întrebarea: când s-a greșit? Când a fost „înghițit” pe trei ani de contract sau când i s-a zis adio și n-am cuvinte? Teoretic, în primul caz. Ba chiar, și practic. De ce a fost adus, de ce a fost ținut atâta timp, de ce i s-a reziliat contractul atât de târziu – acestea toate țin de „cântatul după ureche”, din vară.

Într-un lot de maximum de 25 de fotbaliști – termen deja mult prea prețios la FC Petrolul -, fără discuție că prezența celor autohtoni are importanță. Asta, desigur, pentru că există o lege – nevotată și de Uniunea Europeană – care prevede un anume număr minim de români înscriși în raportul unui joc. Cum nivelul calitativ al acestora a scăzut dramatic de la o vreme, atunci când se transferă unul de-al nostru ar trebui să se sufle și-n iaurt. Nu s-a suflat deloc și s-a fript cu ciorba. Omul, adică „Peștișor”, nu are nicio vină. Credea că – dacă picau ca spicele liliputanii aceia cu ochi oblici, când se intersectau cu ditamai bărbatul nostru – e fotbalist. Nu a fost, nu este și nici nu cred că va fi, vreodată. Cel puțin în Liga I, din țara lui de baștină. Repet, nu a fost vina lui, cum nu a fost nici a celor care l-au recomandat la Petrolul. Club la care am crezut, naiv, că nu se înghite chiar orișice pe nemestecate. Vina exclusivă a fost a celui care a semnat contractul lui „Peștișor”. Fără a avea habar dacă știe sau nu cu ce se mănâncă sportul rege.

Deci, a plecat un român și a venit un… bulgar. Tot UE, la o adică. Doar posturile diferă. Viktor Genev are un CV ce cuprinde nume de echipe cunoscute. Îți ia puțin ochii, la prima vedere. Dacă se sapă însă, nu trebuie decât câțiva… centimetri pentru a înțelege că, în ultimii doi-trei ani, cei care contează – nu titlul cu Levski, de acum șase sezoane -, câteva dintre echipe au retrogradat. Ba luând și, cum se zice, o căruță de goluri. Iar Genev este de meserie fundaș central. Unul care ar trebui să impună respect atacanților prin jocul lui. Doar nu prin… tatuajele de pe brațe, ușor vizibile și în pozele de la terenul de antrenament de la Crângu lui Bot, și în cea în care semnează contractul – devenit tot mai obișnuit la Petrolul – până în vara viitoare. Deci perspectivă, nu prea. Ci doar așa un fel de hai s-o facem, dacă tot nu avem încotro!

A vorbi despre managementul achizițiilor ar fi, deci, ceva ilar. Prea pompos termenul. Mult prea pompos. Din lotul adunat în regim de maximă urgență în pauza de vară au plecat deja destui jucători. În locul lor au venit unii tot cam pe acolo. Mai exact, cam la fel cu aceia cărora a trebuit să li se spună pas, din motive de nonvaloare. O scriu din nou:  este „cântat după ureche”, nicidecum altcumva. Un „cântat” care va continua și de-acum înainte. Adică, atâta vreme cât va continua și reluarea devenită deja obsedantă a declarației „aș da-o, dar nu am cui”. De SC FC Petrolul e vorba aici. La „U” Cluj, falimentul este după colț, iar fiul fostului acționar majoritar ține la preț. Undeva la un milion de euro! Ca și cum investițiile tatălui s-ar putea recupera și după declararea definitivă a dezastrului. Potrivit aceluiași tipar, și la Petrolul se vorbește despre recuperarea investițiilor. Care are o rată atât de mare, încât „aș da-o, dar n-am cui” ar trebui citit ca „nu am găsit niciun prost”. Adică, vreun nebun care să dea mult mai mult decât face… purceaua aproape moartă din coteț! Deh, „management”!