De când jocul „lupilor” este, de fapt, fără sare și piper… – numai despre ce se întâmplă la FC Petrolul, echipa de suflet a ploieștenilor și a prahovenilor (episodul 41)

Dragos Trestioreanu - dec. 5, 2019

Satisfacția că „PETROLUL NU MOARE” a făcut ca – în sezonul imediat după înființarea unui… nou Petrolul, vara lui 2016, pe CIS-ul ACS Petrolul ’52 – suporterii să ignore jocul mai insipid al favoriților de-atunci, luminat exclusiv de un play-maker care lipsește în prezent! E drept, s-a terminat sezonul en-fanfare, dar campioană de toamnă, Petrolul ’52 a devenit de-abia după un gol marcat prin minutul 90+7, sau așa ceva, al ultimului meci de la jumătatea întrecerilor! Țelul suprem, readucerea cât mai rapidă în Liga 1 a unui… Petrolul, i-a determinat pe fani să „uite” că, de fapt, era vorba despre o echipă devenită… profesionistă, după implicarea financiară salvatoare la club a Veoliei România. Asta în luptă exclusiv cu formații amatoare. Dar, una dintre acestea, cel puțin până la meciul direct de pe arena Ilie Oană, în derbiul acelui retur, i-a chinuit pe cei care se numeau „lupi”, deși… încă nu erau. De ce? Fiindcă, totuși, diferența uriașă de condiții, de-atunci, nu se regăsea și în iarbă. Însă, repet, scopul era altul, mai precis nu farmecul jocului, ci musai promovarea, și numai ea! Cea care s-a și obținut, de altfel, după un baraj câștigat la scor în deplasare, dar al cărui retur s-a încheiat neașteptat, ca rezultat final. Dar, din nou, s-a trecut lejer peste acel moment, stadionul fiind arhiplin, scenografia 3D demnă de… Champions League, iar promovarea bifată – dulcea ca mierea!

În campionatul următor, cel de Liga a III-a, s-a mers cu aceeași bancă tehnică, deși jocul era îndreptat mai mult să nu se ia gol, decât să se marcheze mai mult. Apăruseră primele semne în acel sens, la județ, ce mai! Mici, e drept, dată fiind, o scriu nou, diferența uriașă de condiții și, pe cale de consecință, de valoare între competitoarele din Liga A Prahova. Lotul s-a schimbat în vara lui 2017 și a urmat un tur de L3 la fel. Adică, cam… fără sare și piper! O fi fost și motivul pentru care, în iarnă a fost instalat, ca antrenor principal, tocmai tehnicianul principalei contracandidate la promovare! Însă, în retur, în loc să existe preocupare majoră pentru a se oferi un altfel de joc, pe gustul a încă mai multor mii de suporteri, a început o luptă între tabere, fiecare cu susținătorii săi. Fără disimulare, la vedere, deci, încât a afla cine este cu cine, cine ajută pe cine, a fost floare la ureche, chiar. Jocul? Nimic nou! Mai exact, iar… fără- sare și piper! Mai ales că play-maker-ul dădea primele semne că nu-l mai ținea spatele! Cum, la final de semestru I 2018, Petrolul a fost șefa de pluton a seriei sale și, implicit, a bifat a doua promovare consecutivă, apropiindu-se atunci la numai un pas, așa se credea pe-atunci, de Liga 1, iar s-a trecut cu vederea că jocul nu plăcea, de fapt. Totuși, cine și-a mai adus aminte că era tern? Doar scopul scuză mijloacele, nu-i așa?

Potrivit obiceiului deja încetățenit, dar și unul absolut necesar, lotul a fost încă o dată primenit, după promovare, ba chiar serios de tot, iar șansa de a conduce echipa și a-și trece în CV o urcare în Liga 1 a fost oferită unui nume cunoscut din rândul antrenorilor români din primul eșalon. Și ce lot i se dăduse pe mână! Nu am să revin acum la un zvon din „epocă”, pentru că nu are rost, atâta vreme cât dovezi palpabile nu au existat, numai că finalul ediției 2018-2019 l-a… confirmat, culmea! În fine, nu asta contează, ci cum s-a jucat în sezonul precedent. Deși cu un efectiv împănat de fotbaliști cu prezențe destule în cel dintâi eșalon, „antrenorul-reclamă” a dat chix! Iar apoi, a intervenit ceva mai greu de înțeles: înlocuitorii au venit din… birou și, apoi, tot de pe aceeași bancă! Asta până în retur, când a fost adus un tehnician calificat în a motiva un lot chiar și făcut de altul/alții. Însă, nu a mai fost să fie, deși la un moment dat se părea că se apropia și a treia promovare la rând. Dar, nu a fost, deși condițiile erau deja de… Liga 1! Eh, sub acea cupolă încinsă de darea în foc a nemulțumirilor suporterilor, cu privire la ratarea accederii pe prima scenă, au apărut primele voci, care s-au tot înmulțit apoi, reclamând urâțenia de… babă fără dinți a ceea ce oferea Petrolul pe gazon! Ce altceva decât un joc fără sare și piper, elegant vorbind! Și, vara trecută, se putea altfel, ba bine că nu?, alt antrenor, alt lot, altă… reclamă! Tot un tehnician cu L1 în CV, tot un efectiv aproape aidoma, ba și, apogeu, un președinte executiv nou, fost campion național și participant cu echipa pe care o conducea executiv, atunci, în grupele Champions League! Ce să ceri mai mult?

Însă, aproape de start, implozie! Considerându-se jignit – la conferința de presă în care se dorea prezentarea noului președinte executiv – de reproșurile unui suporter, partenerul-finanțator al Petrolului a… stopat, pe loc, ajutorul material oferit clubului, părăsind sala, iar starea de incertitudine s-a menținut câteva zile bune după acel episod neașteptat și nedorit, totodată. A revenit până la urmă, președintele a fost instalat, apoi antrenorul și s-a ajuns și la lot. Cel puțin pe hârtie, superior celui din ediția de dinainte. Dar, când s-a dat drumul la caravană, ce să vezi? Același joc… fără sare și piper! Parcă un același scenariu, când rezultate pozitive, când negative, și tot așa, aceeași alternanță, aceleași evoluții triste, aceleași insatisfacții, de jur împrejurul arenelor, ale suporterilor etc. Nu a mai fost cazul să se acopere ceea ce se întâmplă, se pierduse deja o promovare, se prefigurează pericolul unui „bis”. Așa că, nici programul mult prea dens, demn de o echipă participantă și în campionat, și în cupele europene, și în cea a României, nu a mai contat ca o circumstanță atenuantă. Nu, teama de a nu se ajunge nici în vara viitoare în L1 este mai puternică și decât o analiză exhaustivă a cauzelor locului 5 ocupat înaintea derbiului de la Arad, cu o UTA având un ecart aproape consistent, să zic așa, față de Petrolul! Colac peste pupăză, au apărat și zvonuri de plecare la vară a cuiva, orice s-ar întâmpla, sau – la alții – de o părăsire a clubului chiar în iarnă! Se cere partenerului-finanțator să intervină ferm în club, să răspundă pe față la unele întrebări puse până mai ieri numai pe la colțuri, să ia taurul de coarne, pe șleau. Cine îi cere? Ultrașii rămași, bravo lor!, în locul de unde altădată… începuse totul! Și cântecele „marcă înregistrată”, și bannerele cu substrat inteligent, și scenografiile ajunse pe siteurile din lumea întreagă. Este locul din care a răbufnit, poate pentru întâia oară, nemulțumirea pentru jocul trist și frica de a nu mai fi așa cum s-a promis. Adică, viitori prim-divizionari! Dar, poate cineva garanta că ar exista, acum, un tipar al reușitei 100% în ceea ce privește promovarea? Un fond uman atât în birouri, cât și pe bancă și pe teren, capabil să o ducă pe Petrolul glonț pe prima scenă? Dacă îl știe cineva, atunci îl rog să ofere „know-how”-ul la club! Mai este (încă) timp, dar numai pentru fapte concrete, ci nu pentru vorbărie goală!