De ce avea Petrolul stadionul plin de simpatizanți acum 10 ani, iar aproape recent, maximum 3.000 de suporteri mai erau pe arena Ilie Oană? Oare, unde s-au „evaporat” 12.000 de fani?!?

Dragos Trestioreanu - apr. 25, 2020

În urma unui audit solicitat de conducerea FC Petrolul Ploiești, s-a făcut public, recent, raportul firmei care a analizat situația financiară a clubului găzarilor, situație care a fost inclusă în dosarul pentru obținerea licențierii de participantă la viitorul campionat al Ligii 1, în caz de promovare, bineînțeles, a lui Laurențiu Marinescu și a coechipierilor săi. Făcându-se o comparație între raportul din 2018 și cel pe anul trecut, se constată că, la aproape 10 ani de când arena Ilie Oană a fost plină ochi, pe 24 septembrie 2011, la festivitatea de inaugurare cu mare fast și bun gust desăvârșit a stadionului reconstruit din temelii pe suprafața celui vechi, media de spectatori din 2018 și 2019 a fost de maximum 2-3.000!!!

Dacă în 2011, s-au vândut foarte multe abonamente, de bilete nemaivorbind cât de multe, pe măsură ce „lupii” au promovat din Liga a IV-a în a III-a și, apoi, în a II-a, numărul simpatizanților de pe modernul stadion a tot scăzut, paradoxal! Arena a fost plină ochi la barajul din 2017, cu Dentas Tărtășești, destul de plină la ultimul meci din al treilea eșalon, cu echipa din Popești-Leordeni, dar – în Liga a II-a, într-un sezon și jumătate, ba chiar și în Cupa României, de două ori – numărul suporterilor Petrolului a scăzut din ce în ce mai mult. Pe cale de consecință, nu este deloc de mirare că – potrivit raportului auditorului local Acon Audit SRL – încasările din tichete de intrare la meci din 2019 au fost de 803.203 lei, față de 825.116 lei, în anul precedent. Aparent, ca sumă totală, diferența nu ar fi chiar îngrijorătoare, dar – dacă această comparație s-ar fi făcut cu a doua jumătate a lui 2011, cu 2012, 2013, 2014, poate și ceva din 2015 – scăderea ar fi de-a dreptul dramatică. Iar asta pe un stadion pe care suporterii Petrolului se lăudau/erau lăudați mereu că sunt inegalabili. Și-atunci, oare, unde s-au „evaporat” peste 10.000 de simpatizanți ai culorilor galben-albastre?!?

Pentru a înțelege de ce în 2011 erau 15.000 pe abia inauguratul „Ilie Oană” și chiar și după un 1-5 cu Dinamo, în partida oficială de debut pe noul stadion, după numai 24 de ore, cifra rămânând aceeași deși echipa de-atunci era mai mult decât modestă pentru nivelul Ligii 1, trebuie să ne amintim componența publicului. La „peluza galeriei”, predominau tinerii – și surpriză plăcută! – tinerele, atrase însă și de trendul la modă, adică a merge la meci și a cânta alături de ultrași! Era momentul în care, nota bene, nu existau două galerii, cele de la P1 și P2. La tribuna a II-a se adunaseră mai vechii suporteri, mereu fideli echipei, ei ocupând un spațiu în majoritate cu abonamente. La P2, erau cei care nu mai prinseseră loc la „galerie” și nu aveau nici bani de T1 sau T0, acolo unde se cam aciuaseră destui „conjuncturali”, așa cum le zic eu celor care veneau la meci pentru că „dădea bine”!

Numărul total de spectatori – fiindcă, să fim serioși, nu chiar toți erau suporteri, dar oricum mai mulți de genul acesta, decât în ultimii ani – a rămas constant. Fie că veneau, la Ploiești, Steaua (nu era încă FCSB), Rapid sau Dinamo, fie Gaz Metan, Sibiul sau Miovenii! Chiar și când Petrolul nu era ceea ce avea să devină ulterior, au fost momente de maximum de devotament ale ploieștenilor, fiindcă – atunci când echipa s-a bătut la titlu, la Cupa României sau să intre în grupele Europa League – motivația era îndeajuns de mare pentru ca fanii să ia întotdeauna drumul stadionului elegant, unul cum rar se vedea în România. Pe lângă curiozitatea de a vedea cum arată un stadion de top, model care i-a cucerit pe prahoveni, dar nu numai, i-a mai atras pe mulți spectacolul și, în sfârșit, nocturna. La început, show-ul superb din peluza 1 și din tribune, mai târziu – și cel de pe gazon!

Ploieșteanul este un consumator de fotbal foarte pretențios, eu i-aș spune – să-mi fie cu iertare! – și unul… cusurgiu, cu greu mai fiind de mulțumit 100%. Iar, din vara lui 2012 și până în 2015, i s-a oferit cea mai bună „hrană”: meciuri frumoase, victorii mult gustate și un trofeu, Cupa României din 2013, destul de repede după promovare! A fost, ce să ne mai ascundem acum după deget?, rețeta perfectă pentru a-i ține pe oameni lângă echipă. Din nefericire, avea să se vadă tot mai limpede, apoi, că fundația economică era „fisurată” și, în vara lui 2016, din acest motiv, s-a „prăbușit” cu totul eșafodajul șubred, ajungându-se la bine cunoscutul faliment. Iar urmașului, un alt FC Petrolul din 2017, i s-a lăsat o moștenire grea-grea de tot: amintirile cele mai frumoase din 1989, spre 1995, și până în 2013! Era dificil de „luptat” cu așa ceva! Și încă mai este!

Am ajuns astfel la explicația corectă, cred eu, a reculului vânzărilor de bilete: spectacol mult mai puțin în condițiile în care nostalgia trecutului nu foarte îndepărtat a fost departe de a dispărea cu totul. Cred că numai o promovare și un traseu ascendent pe loc, ulterior, adică o calificare imediată în play-off urmată de un nou trofeu, ar mai putea aduce 15.000 de ploieșteni pe stadion, dar nu numai la meciurile cu FCSB, căci Dinamo abia mai răsuflă, iar „new Rapid” pare a mai sta un sezon în „B”! Că și Petrolul sper să stea tot… numai atât!

Foto: www.ziare.com