De ce fotbaliști mai în vârstă sau care nu au mai jucat aproape un an au „explodat”, în vară-toamnă, la ACS Petrolul ’52 și au devenit vedete ale liderului Ligii a II-a? Mediul, staff-ul tehnic, atmosfera de familie ar fi explicațiile sau toate la un loc?

Dragos Trestioreanu - oct. 19, 2021

Când s-a format lotul Petrolului ’52 în vară și s-a mai completat, apoi, prin toamnă, în funcție de simpatii și/sau interese au existat suporteri care au fost mulțumiți, bine nu chiar 100%, sau dimpotrivă, total contra opțiunilor, afirmând că va fi „moarte” sigură și că nu se va promova astfel nici în al patrulea sezon consecutiv! Totul asezonat, firește, cu jigniri aduse conducerii. Mi-am adus aminte atunci de vremurile în care nu puteai să spui/scrii un „cuvințel” mai acid despre un membru al conducerii, încă în funcție, căci săreau toți suporterii în apărarea lui. Nu au trecut nici 4-5 ani, iar respectivul este făcut, măcar de 50% dintre aceiași, în fel și chip. Mai ieri, deci, icoană, priceput, devotat etc., acum – vai de mama lui, un necompetitiv care habar nu are, fără nicio valoare ș.a.m.d. Bine, am folosit aici cuvinte mai elegante, nu am spus-o chiar pe șleau.

De unul singur dintre membrii fondatori nu are curaj nimeni să vorbească negativ, adică să cioplească soclul unei statui. Îl știe toată lumea și merită, fără îndoială, să fie de neatins, însă așa să și rămână și când va deveni „nemuritor”! În fine, când s-a schimbat conducerea executivă la vârf ultima oară a fost numai lapte și miere, însă „rozul” acela s-a tot estompat, iar lăudatul de-atunci a devenit „pisica neagră” de-acum. De notat că schimbarea de macaz a „amestecatorilor” de culori, să le zic așa, a început într-un moment anumit, ca la un semn lansat de către cineva invizibil, dar intuit. Sunt aceiași care, și în prezent, mimează că s-ar bucura pentru performanțele actuale ale echipei, dar abia așteaptă, de fapt, să încordeze „arcurile” și să dea drumul la „săgețile otrăvite”. Am stabilit contextul și acum o să „cobor” pe dreptunghiul verde, așa cum se scria, odată, în limba de lemn.

Aducerea, de la început sau pe parcurs, a mijlocașilor centrali Eugeniu Cebotaru, respectiv Seto Takayuki a fost urmată de critici de nu a văzut pământul. Că sunt prea bătrâni, că le-a trecut vremea. Fotbaliști cu experiență bogată în soccer-ul intern, dar și internațional, Cebotaru și Seto, da, au o vârstă la care s-ar fi putut spune că sunt mai aproape de a pune ghetele în cui, că ar fi barat drumul spre prima echipă al tinerilor din academie. Mai ales că japonezul nu mai jucase un meci oficial de opt luni. Nestând să cumpănească deloc și fără vreo ranchiună, detractorii conducerii i-au atacat nedrept pe cei doi jucători care – cu adevărat – de când au venit au fost „inima și sufletul” actualului lider al Ligii a II-a! Sau cum scria, plastic, administratorul grupului Petrolul Non Stop de pe o rețea de socializare, Mihai Ioachimescu, „Cebotaru este ca vinul vechi basarabean, tot mai bun pe măsură ce se adună anii”!

Nu departe a fost și situația lui Ștefan Lică (încă tânăr totuși la 26 de ani, considerându-l excepția de la regula… exemplelor) și Simon Măzărache, ex-echipieri ai fostei Farul Constanța în Liga a II-a, o formație în care nu era prea simplu să ieși în evidență, să faci cine știe ce minuni și să ataci locurile de sus din clasament, valoarea nedându-i afartă din casă pe cei mai mulți dintre componenți. Aduși la ACS Petrolul ’52, pe rând, efectiv au „explodat” și ei, Lică devenind unul dintre fundașii centrali de frunte ai eșalonului secund, defensiva din care face parte primind numai două goluri în 10 meciuri, iar Măzărache și-a descoperit postul adevărat, cel de mijlocaș stânga, pe care nu l-a folosit mai nimeni, viteza lui de „TGV” fiind perfect exploatată în bandă. Dacă va fi mai calm înaintea ultimei pase și va învăța cum să respire mai bine în timpul curselor „nebune”, va ajunge din nou acolo unde merită, adică în Liga 1. De data aceasta, cu Petrolul – nume care va fi avut cu siguranță atunci! Lângă acest cvartet l-aș pune și pe redescoperitul Marius Chindriș. Chiar dacă, deocamdată, el și Silviu Pană – un alt mijlocaș central cu destulă experiență, dar numai internă – reprezintă tandemul de back-up al celui alcătuit de Eugeniu Cebotaru și Seto Takayuki, arădeanul 30 de ani este și el precum vinul vechi, varianta sa actuală fiind superioară celei din primul descălecat la Ploiești.

Ce-am vrut să transmit scriind despre cei cinci fotbaliști, dintre care patru au venit în acest sezon, Ștefan Lică fiind și în lotul din cel trecut? Că graba strică treaba în analizele profane, că antipatiile nu-și au deloc rostul, că răbdarea și înțelegerea deplină trebuie să fie cele mai importante „instrumente” folosite în vederea caracterizării unui fotbalist. Văzuți drept transferuri inutile, criticați la greu în diferite perioade de timp, Cebotaru, Seto, Lică, Măzărache sau Chindriș dovedesc din plin că meritau, dimpotrivă, să fie încurajați, lăudați, susținuți moral, să li se dea maximă încredere. Evident, dacă nu ar fi existat vreun alt interes ascuns sau chiar pe față. Ceea ce ar fi întotdeauna o condamnabilă nedreptate față de oricare jucător, nu numai față de ei!

Și, ca să încerc să răspund la întrebarea a doua din titlu, reecunosc cu mâna pe inimă că liniștea creată în interior, în pofida unui „zgomot” din exterior, inteligența, ambiția și foamea de mare perfomanță a staff-ului tehnic condus de prahoveanul Nicolae Constantin, exponent fidel al școlii lui Răzvan Lucescu, precum și conturarea unei vieți de familii, recunoscută și public de Simon Măzarache, sunt explicații justificate a situației de-acum. Aș mai adăuga și atașamentul deplin și lăudabil al unei părți importante a suporterilor, semnificativă nu ca numeric, ci prin pasiune veritabilă. Fără ei ar fi fost, desigur, mai dificil. Gândul că nu sunteți singuri, dragi fotbaliști, atunci când vă luptați, vă oferă cel mai mare sprijin sufletesc. Mai precis, când nu vă gândiți, în focul luptei, la… bani, așa cum vă tot „îmbie” câte unii, dar nu de dragul vostru, ci de a vă „râcâi”, fiți convinși!

Foto: www.fcpetrolul.ro