De ce să fie sufocat Petrolul într-o zona crepusculară virtuală? Meciul cu Metaloglobusul, un prag ce poate fi trecut

Dragos Trestioreanu - mart. 6, 2019

În vara lui 2016, pe (mult) prea repede înainte, deși bine a fost până la urmă, căci dacă se pierdea un an competițional am fi rămas și fără fotbal la Ploiești, se năștea un nou Petrolul. Unul curat, după defunctul falimentat, așa fiind mai corect a se scrie, ci nu falimentar. Însă, fundația nu a fost chiar atât de solidă precum ar fi trebuit. Deși s-a pus pus suflet din belșug, și în interior, și mai ales în exterior. Însă, știți cum e și cu „sufletul”, nu poate ține la infinit, atunci când vine vorba despre investiții. Din fericire, pe un fond neplăcut din punctul de vedere al banilor din cont, la insistențele „monstrului sacru” Mircea Dridea avea să i se alăture acelui Petrolului un fan declarat de-o viață al acestuia. Un fost ploieștean, ajuns CEO al companiei Veolia România, parte a celei uriașe de la Lyon, sponsor premium în Ligue 1, la localnica Olympique a lui Jean Michel Aulas. Astfel, Mădălin-Jorj Mihailovici, căci despre dânsul a fost vorba, a reușit să echilibreze finanțele actualului club al găzarilor și – fără a o mai lungi, deși ar fi meritat s-o fac – a condus-o pe „new Petrolul”, împreună cu staff-ul administrativ sportiv, avându-l în frunte pe fostul „lup” Cristi Vlad, din promovare în promovare. Mai precis, de la Liga a IV-a și până la cea de-a II-a, an după an. Iar astăzi, când este clar că nimic nu este pierdut iremediabil, ci doar mult prea dramatizat fără rost – noi, românii, având această tendință a tragismului în sânge! -, nu este prea departe revenirea numelui de Petrolul pe prima scenă a sportului rege din țara noastră. În acest context, trebuind să privim înapoi deloc cu mânie, fiindcă nici nu am avea de ce altfel, ne manifestăm totuși nemulțumirea la orice pas mai degrabă semi-greșit, să zic așa. Cenușă în cap, părul smuls tot de pe acolo, vorbe de duh etc., etc.

Așteptând să treacă trei zile de la remiza de duminică a Petrolului, 1-1 cu Metaloglobus – apropo, pot jura cu mâna pe orice că, dacă Balint Laszlo, prin absurd, ar ajunge să antreneze toate echipele din actuala L2, atunci găzarii ar scoate, pe arena Ilie Oană, numai… rezultate de egalitate! -, cred că niciun fan al „galben-albaștrilor” nu și-a dat seama, paradoxal, ce bine a fost că nu s-a apropriat victoria. Dacă Petrolul ar fi câștigat, ba chiar cu maximă claritate, meciul din ultima zi a week-end-ului trecut, cu siguranță că în mintea oricui, de la jucători, antrenori, conducători și până la suporteri, ar înmugurit gândul că, după o săptămâna, la Târgoviște, contra Chindiei, va fi floare la ureche! Necâștigându-se partida în dauna trupei fraților Herea, s-a dictat, vorba vine, „la loc comanda!” și duelul care urmează a primit, cert, o altă cotă. Una care, în mod firesc, ar trebui să conducă la o super motivare, la o abordare de „totul sau nimic”, la o demonstrație că accidentul de duminică nu se va repeta la 48 de kilometri de Ploiești. Mai ales că șicanele de dinainte aduc cu sine, de regulă, ambiție suplimentară. Adică, exact ceea ce trebuie pentru o replică puternică oferite unei echipe bune, fără discuție, dar care are și limitele ei. Limite pe care aș vrea să cred că staff-ul tehnic al Petrolului le-a descoperit deja.

Fără Laurențiu Marinescu, căpitanul, creierul și regizorul jocului „lupilor”, meciul ar părea, apriori, și mai dificil. Da, așa ar părea. Numai că, există și… reversul. Cu „Marin” pe teren, se aștepta să rezolve el totul. Să dea o pasă de gol, să înscrie un gol, din acțiune sau din penalti ori lovitură liberă ș.a.m.d. Fără el, oricare dintre cei 11 care vor intra pe gazon la Târgoviște trebuie să știe că nu se va mai juca… „toți pentru unul”, ci „toți pentru toți”! Nu se vor mai face experiențe de genul „mai bine numai doi <<Un  21>> în câmp”, ci se va alege cea mai bună echipă, cu cei mai în formă fotbaliști pe fiecare post, trei „puști” înaintea unui portar senior nefiind deloc o pierdere, așa cum se mai crede. Totul este ca acela poreclit, în decembrie trecut, „Praful magic” să fie inspirat în privința primului „11”, să nu mai asculte de nimeni, de niciunde, și să pună pe hârtie, cu mâna lui, numele celor care crede cu adevărat că ar putea învinge, laolaltă cu coechipierii, în meciul cu Chindia. Chiar dacă nu e cazul să se facă o dramă din semieșecul cu Metaloglobus, nu-i mai puțin adevărat totuși că încă unul, nemaivorbind de o înfrângere, la capătul disputei cu trupa lui Viorel Moldovan, ar încurca, vrem, nu vrem, cumva situația, în perspectiva numărului mai mic de etape de până la finalul campionatului. Deci, trebuie să recunoaștem că Petrolul trebuie să câștige meciul din etapa viitoare, câtă vreme formațiile de deasupra sa din ierarhie nu dau semne că ar putea pierde confruntările de-acum!

Aruncând un ochi în urmă, e clar că, pentru moment, junele portar „U 21” trebuie lăsat să vadă din… tribună cum se dă încredere, dintre buturi, unei echipe cu obiectiv promovarea, că fundașii laterali nu trebuie schimbați, că trebuie descoperit, cum-necum, axul central al defensivei capabil să nu mai dea palpitații nimănui, că trebuie găsit cel mai bun înlocuitor pentru Marinescu și că, dintr-un atac care are atâtea soluții, trebuie ales veritabilul cel mai bun trio, unul decisiv. Chiar dacă golul victoriei – numai victorie să fie! – poate fi dat și de… portar! A venit momentul încă ca nu numai primul „11” să fie cel mai bun posibil, pe vetusta arenă Eugen Popescu, ci și lista rezervelor să cuprindă nume capabile să-i înlocuiască cu maximă eficiență pe titularii care ar trebui să iasă de pe teren, la un moment dat, dintr-un motiv sau altul. Va fi o cumpănă, asta da, fără discuție, dar nu văd de ce nu ar putea fi depășită. Lotul este totuși unul bun, orice s-ar spune, „hiba” fiind în altă parte. Dar descoperirea acesteia nu mai ține de mass-media, ci exclusiv de cei de la club. Haideți să vedem ce va fi duminică, de la ora 15.00 încolo! 

Foto: www.fcpetrolul.ro (www.sportpictures.eu – Răzvan PĂSĂRICĂ) și www.liga2.ro