De ce se pare că a reușit campania de transferuri, din iarnă, de la Petrolul? Aproape toți nou-veniții s-au remarcat și în cantonamente, și în cele trei meciuri de campionat, și în Cupa României!

Dragos Trestioreanu - apr. 15, 2020

Dacă în iarna lui 2017, transferurile făcute de către noul Petrolul, fondat practic în 2016 și numit, în acte, AS Petrolul ’52 Ploiești, au fost utile echipei în drumul său spre Liga a III-a, ceea ce s-a și reușit în vara aceluiași an, de altfel, iar cele pentru al treilea eșalon au fost și cu bune, și cu mai puțin bune, odată cu promovarea în L2 au început durerile de cap. Asta atât vara, cât și iarna, ce să mai vorbim! De-abia în pauza competițională a sezonului – sperăm cu toții – încă în curs se mai poate vorbi despre o campanie de achiziție bună. Nu atât de stufoasă precum altădată și dovedindu-și eficiența pe teren, în cele două cantonamente din Turcia, ca și în cele trei meciuri de campionat ultimele încheiate cu două succese și o remiză. Ba chiar, aș putea afirma că și în meciul din sferturile de finală ale Cupei României, atunci când s-a pierdut la limită, total nemeritat, în fața unei prim-divizionare, Sepsi Sfântu Gheorghe, noutățile Petrolului s-au remarcat. Că se putea și mai bine, ca număr de puncte câștigate și, eventual, în privința competiției KO, este adevărat, dar au existat și cauze obiective ce-au condus la obținerea a numai 7 puncte, ci nu 9, în L2, și la ratarea șansei accederii în semifinale, așa cum s-ar fi putut întâmpla fără mari probleme. De ce pare că a reușit campania de transferuri, din iarnă, la Petrolul? Merită sigur de analizat acum, în plină pauză de… fotbal chiar, când nu se știe sigur dacă se va reuși reluarea întrecerilor pe 13 iunie 2020 și, cu numai trei săptămâni mai devreme, a ședințelor de pregătire, adică pe 16 mai. Iar asta după un stop competițional de peste două luni, la nivel de jocuri oficiale sau amicale, ca și de antrenamente colective.

Să reamintim cine a venit în iarnă! Străinul Armando Vajushi, un albanezo-bulgar ce evoluează pe ambele benzi, zic eu, fără discuție, că a fost cireașa de pe tortul transferurilor din pauza competițională. Atât prin CV, cât și prin prestațiile sale de până la accidentarea musculare din al doilea cantonament din străinătate. Absența lui Vajushi s-a „văzut” – și resimțit serios – în cele trei partide din mini-retur și în aceea din Cupa României. Sunt convins că, dacă ar fi fost pe teren, Petrolul ar mai fi avut 2 puncte în plus în ierarhia actuală a campionatului Ligii a II-a și poate că ar fi fost acum chiar și în semifinalele competiției așa-zisă KO! În cele trei meciuri amicale de la Belek, din primul stagiu de pregătire și jocuri, Armando a jucat câte 45 de minute în fiecare dintre acesta și a marcat două goluri. La revenirea în România și, totodată, la prima lui apariție, într-un meci, pe arena Ilie Oană, a mai bifat încă 45 de minute și a mai punctat încă o dată. Apoi, a mai prins o repriză întreagă în cel dintâi joc din cantonamentul de la Side.

Per total au fost, deci, echivalentul, ca număr de minute, a două meciuri și jumătate, plus trei reușite în porțile adverse, ultima oară în cea a unei formații din Seria a III-a a Ligii a III-a, AS SR Brașov. Din păcate, cu FC Nijni Novgorod a fost și cea din urmă apariție a lui, deoarece la Side și Belek, fiindcă s-a mai jucat iar și acolo, din cauza terenurilor impracticabile din prima stațiune, nu a mai putut evolua deloc, acuzând o problemă musculară la un picior. Una care s-a prelungit aproape de data suspendării competiției din România! Refăcut până la urmă, Armando Vajushi a fost însă menajat la partidele oficiale cu Farul și Sepsi, de acasă, și de la Miercurea Ciuc, cu FK Csikszereda. Nu s-a riscat vreo nedorită recidivă, dar nici nu a mai fost, apoi, vreo altă ocazie pentru ca fostul internațional albanez să debuteze la Petrolul, în campionat sau Cupa României. Oricum, i-am văzut clasa, i-am recunoscut-o și apreciat-o, rămânând totuși s-o arate, din nou, la reluarea întrecerilor, atunci când va fi să fie!

Continuând lista cu argentinianul cu pașaport italian Michael Leonel Pierce, trebuie remarcat că acesta a fost cel mai folosit fotbalist dintre toți cei șase nou-veniți din iarnă, mijlocașul central adus de la FC Botoșani adunând 412 minute în opt partide (medie 51,5 de minute/joc), fiind urmat de spaniolul Pol Roigé Rodríguez (286 de minute în cinci meciuri, cu o medie de 57,2 minute/dispute) și Armando Vajushi (225 de minute în cinci dueluri, cu o medie de 45 de minute/confruntare), acesta fiind „podiumul”. Imediat dedesubt sunt, ex-aequo, doi fotbaliști, un „U 20”, Mihai Nițescu (187 de minute în 7 jocuri, cu o medie de 26,71 minute/partidă), și un senior, Andrei Răuță (187 de minute în trei meciuri amicale, cu o medie de 62,33 de minute/joc). Ultimul este Serge Ekollo, cu 78 de minute, dar el a bifat numai două partide, ambele pe final de pregătire în Turcia, având, deci, o medie de 39 de minute/confruntare). Odată început sezonul oficial, au apărut și integraliștii, lider fiind Răuță, cu 90 de minute în toate cele patru jocuri desfășurate în echipamentul Petrolului, urmat de Pierce cu două dintre jocurile din campionat și cu acela din Cupa României, Roigé Rodríguez cu trei meciuri în Liga a II-a, ultimii doi doi mai bifând 71 de minute în L2, respectiv 80, în CR.

În schimb, așa cum am scris mai sus, Vajushi nu are niciun meci jucat în campionat și nici în Cupa României, ca și Nițescu, de altfel, ambii sperând, repet, să debuteze oficial la Petrolul odată cu reluarea competiției. Iar Ekollo să prindă în campionat mai mult decât cele 9 minute din sferturile Cupei României, în singurele sale secvențe oficiale din trupa „lupilor”. Cu privire la datele statistice de mai sus, trebuie avut în vedere și că anumiți fotbaliști s-au prezentat la echipă de la primul antrenament de la Ploiești, iar alții au venit în cel dintâi sau în al doilea cantonament din Turcia. În cel de la Belek a mai fost încercat în două confruntări-test, timp de 45 de minute în fiecare, Radu Rogac, un internațional moldovean de peste Prut, care nu l-a impresionat însă pe antrenorul principal Costel Enache. Fundașul central a fost anunțat la întoarcerea la Ploiești că nu va face obiectul vreunei oferte de transfer, renunțându-se astfel la includerea lui în lotul pentru Side. Terminând și partea de statistică referitoare la cele șase noutăți – doi români și patru străini – care au semnat contracte cu clubul găzarilor, îmi voi permite, mai jos, câteva aprecieri personale față de nou-veniți, ținând cont că am vizionat, cu excepția testului, din Turcia, cu Metaloglobus București, toate partidele amicale și oficiale ale Petrolului din iarnă, fie pe viu, fie live pe internet sau la TV.

Despre Armando Vajushi mi-am exprimat deja părerea și sunt ferm convins că, dacă va fi pregătit 100% și apt din punct de vedere medical la fel, p să fie… cheia accederii Petrolului în Liga 1! Important în economia jocului de „totul sau nimic”, care va urma, va fi și catalanul din Barcelona, Pol Roigé Rodríguez, cel care apreciez că nu a arătat încă decât maximum 75% din potențialul său fotbalistic. Este, fără doar și poate, un jucător peste nivelul Ligii a II-a, ca și ceilalți străini aduși în iarnă la Ploiești, de altfel. Leonel Pierce, fără să strălucească, rămâne un punct fix la închidere, permițându-i astfel mai tehnicului Derlis David Meza Colli, nici el nearătând încă totul, să urce în cvartetul din spatele vârfului, într-un post pe care ar putea să mai joace, puțin retras, și micuțul Serge Ekollo. Nefolosit, cred eu, pe locul care i se potrivește, așa cum era utilizat la Dunărea Călărași, Costel Enache a rata exploatarea calităților reale ale fotbalistului de culoare. Lui Mihai Nițescu îi va fi greu să spargă „monopolul Manolache-Țicu”, la „U 20”, poziția lui obișnuită din teren, deși tehnic și talentat, nefiind una care să îl ajute în concurență cu Laurențiu Marinescu sau oricare altul ar fi pus la creație. În sfârșit, fără să fie… Sandu Boc, așa cum nici actualul Petrolul nu-i cel din… 1966, Andrei Răuță va fi cu siguranță titularul inamovibil din defensiva „lupilor”. Are resurse fizice pentru a fi integralist, îl mai poate echilibra în joc, atunci când va fi nevoie, pe junele coleg de tandem central, Antoniu Manolache, este un luptător, plus că poate face deranj în careul advers. Una peste alta, o campanie de achiziții reușită în sfârșit, având această certitudine. Se va vedea și pe teren în iunie, am această convingere! Meritul le revine celor care au decis-o, într-un moment sau altul: Costel Enache, Costel Lazăr și Octavian Grigore, trioul decident asupra nou-veniților de la Petrolul!