De la Serie A la… Liga 2. Achizițiile Petrolului au mai scăzut la cotă. Pe antrenor l-a întrebat cineva ceva?

Dragos Trestioreanu - dec. 15, 2015

De când Marius Nicolae, alias Mario, fostul manager sportiv al clubului găzarilor, a recunoscut și public, pentru un site local, că a primit mână liberă pentru a se ocupa de transferurile din pauza de iarnă ale Petrolului, s-au bifat deja două achiziții. Una – atacantul italian Michele Paolucci, trecut pe la Juventus Torino, în Serie A, dar nu numai – a fost deja recunoscuta oficial; a doua, fundașul dreapta român Gabriel Matei, fostă mare speranță a Pandurilor Târgu Jiu, eșuată la Steaua și plimbată, apoi, pe la FC Brașov, de unde a dat bir cu fugiții înainte de finalul sezonului trecut (!), și Academica Clinceni, în Liga 2, încă neanunțată și de conducere. În privința CV-ului, Paolucci ar fi chiar o mare lovitură de imagine, rămânând de pus doar întrebarea cum se prezintă acum, dacă a acceptat un transfer în România, la ultima clasată din primul eșalon, aflată și în insolvență. La fel și Gabi Matei, prin prisma celor afirmate odată de către Mihai Stoica, fostul manager general al Stelei, așa se numea în vremea lui, că ar fi fost viitorul fundaș dreapta al echipei naționale, ar însemna un coup de foudre. Așa cum ar zice francezii. E drept, la el nu se mai pune aceeași întrebare ca la „macaronar”, o revenire în Liga 1 fiind un pas înainte pentru un orice fotbalist autohton. Dar mai depinde și la ce nivel se prezintă. Dacă nu cumva a… murit speranță!

Ceea ce a atras atenția, pare-se mai puțin decât era de așteptat, a fost reacția antrenorului principal al „lupilor”, Mihai Stoichiță, după oficializarea achiziționării lui Michelle Paolucci. „Lippi” a spus despre el că ar fi un fel de… Florin Costea! E clar, în acest context, că nu i s-a cerut lui Stoichiță părerea în privința acestui transfer. Dacă i s-ar fi cerut, fără discuție că nu ar fi avut acest discurs. Ca tehnician în vârstă de 61 de ani, e firesc să aibă orgoliu, să vrea să nu se treacă peste cuvântul lui, să fie aduși fotbaliști doriți de el. Mai ales că, la Petrolul, nu ar trebui să fie ca la deja-numita Steaua, acolo unde patronul crede că le știe el pe toate cel mai bine. Nu am deloc dubii că antrenorul ar avea, și el, listă de achiziții, știind ce-i lipsește, implicit ce i-ar mai trebui. Sunt convins că știe și el că-i mai trebuie multe – de la bani, teren bun și până la destui jucători noi. Dacă lui Mario i s-a dat mână liberă, iar el nu-i deloc genul să plece urechea la unul și altul, nu ar fi exclus să nu o fi făcut-o nici la Mihai Stoichiță. Nu-i vina lui că ar porceda așa, câtă vreme i s-or fi dat asigurări că poate aduce tot ce vrea. Numai să fie bine pentru Petrolul, anul viitor! Chestiunea aceasta cu „numai să fie bine” însă este cam relativă. Fiecare o vede cum dorește el. Cum crede sau – de ce nu? – cum are interes. Se poate ca lui Stoichiță, de exemplu, să nu i se pară că tot ce aduce Mario ar fi și pe gustul lui. Iar dacă nu există nicio colaborare, se ajunge la situația ridicolă ca unul să recomande jucători, să fie și semnați, iar altul – cel care va trebui să-i antreneze – să aibă, din start, un dinte împortiva lor. Și ca idee de joc, și ca – repet – orgoliu.

Până una-alta, pe Paolucci tehnicianul cu siguranță că l-a urmărit doar pe DVD-uri, iar pe Gabi Matei, chiar dacă a trecut și pe la Steaua, nu cred că l-ar fi văzut prea mult, antrenând atunci prin străinătate. În acest context, Mihai Stoichiță nu știe cu cine are de-a face 100%. Ar avea timp la Lara, în Turcia, în stagiile de pregătire deja anunțate de către același site local, să vadă ce și cum. Numai că, de data aceasta, timpul va fi mult mai scurt, la jumătatea lui februarie viitor urmând să se reia returul sezonului regular. Dar, nu numai asta ar fi problema, ci și că se adună știrile „pe surse” că Petrolul va pierde jucători. Firește că dintre cei mai buni – Abdellah Zoubir și Sofien Moussa, eventuala plecare a lui Andrei Peteleu nefiind inclusă la categoria „pierderi irecuperabile”. Când se înmulțesc astfel de știri, există două… adevăruri: fie diverși jurnaliști fac lobby pentru un club sau altul, fără să existe vreun interes real, fie – da, se poate și așa – tocmai conducerea unui club este sursa… surselor, pentru a ușura vânzarea „mărfii”. Rămâne de văzut dacă, în condițiile unor eventuale tranzacții, ceea ce se ia pe mere nu se va da, apoi, pe pere. Înțelegeți dumneavostră ce-am vrut să spun!