Debut în seria meciurilor amicale de vară cu o victorie „italiană” de pe vremuri! Cum-necum, Breaza întărită cu Plopeniul a rezistat onorabil celor… două echipe ale ACS Petrolul ’52!

Dragos Trestioreanu - iun. 25, 2021

Fără a-i mulțumi, cu siguranță, ca rezultat final – numai 1-0 la Breaza, cu Tricolorul – pe cei mai catolici decât papa, de unii dintre suporteri fiind vorba aici, jucătorii lui Nicolae Constantin de la ACS Petrolul ’52 Ploiești au făcut un antrenament bun pe arena Parc, străjuită de copaci înalți, dar care nu au reușit să țină… căldura excesivă deoparte. Într-un prim meci amical, dintre-o serie care cuprinde și altele, cu prim-divizionare, dar și cu grupări din L2 și L3, Nae Constantin a trimis pe teren, unul cam denivelat, două echipe distincte, cea din repriza secundă având chiar 11 jucători de câmp, după înlocuirea junelui Alin Boțogan cu coechipierul său de la „U 17”, David Ilie, fiul team managerului Costel Ilie. Punând la socoteală cei trei portari, cei 10 jucători de câmp din prima repriză și cei 11 din a doua, Constantin a rulat în acest meci amical nu mai puțin de 24 de fotbaliști, dintre care aproape jumătate au fost „underi”, mai precis 10!

A fost un joc aflat la discreția, ca posesie și oportunitți de a marca, a formației aflată cu două eșaloane mai sus, gazdele – întărite cu trei fotbaliști aduși din Liga a III-a, de la CSO Plopeni, Bogdan Minea, Andrei Rusu și Andrei Ciobanu, care l-au urmat la Tricolorul, în Liga A Prahova, pe fostul lor antrenor, Iulius Mărgărit – cantonându-se în propria jumătate de teren și ferindu-l pe cât au putut pe bravul portar Vlăduț Iscru să primească gol/goluri. Iscru a securizat propriile buturi atât prin intervenții de efect, cât și prin… noroc, ocazia lui Sory Ibrahim Diarra fiind de-a dreptul antologică, aproape cu o minge scoasă din poarta adversă! Nu a fost singura ratare a ploieștenilor, însă cu siguranță cea mai mare a amicalului de vineri, 25 iunie, de pe arena Parc. Primele concluzii după cel dintâi mitan, în care Nicolae Constantin a folosit următoarea formula Cebotari (32 – Jercălău) – Pârvulescu, Meijers, Huja, Oprea – Cebotaru, Licsandru – Constantinescu, Vajushi (cpt), Nițescu – Diarra: deși, în ultimul sfert de oră, cu nu mai puțin de șase „underi” pe gazon, mingea a circulat destul de bine, iar la cornere, mai ales din dreapta, s-a văzut mereu o schemă interesantă. Dintre „underi” – cu precizarea că Andrei Jercălău nu a avut deloc de lucru -, au plăcut Aris Oprea, Cristian Licsandru și, mai ales, Mihai Nițescu, căruia îi voi rezerva un paragraf special. Pe Constantinescu, șters total în joc, l-am cauționat fiindcă se află în pregătirea bacalauratului, iar pe Sergiu Pîrvulescu – că a ajuns mai de curând aici și nu-i încă omogenizat cu ai săi colegi de echipă. În privința seniorilor, repetând în cazul lui Nicolai Cebotari ceea ce am scris în cel al lui Jercălău, tandemul Bart Meijers-Marian Huja a funcționat perfect, cel dintâi urcând cu folos și la fazele fixe, dar nefructificate de coechipieri ai săi. Eugeniu Cebotaru, fără să strălăcească, și-a arătat experiența de joc, iar Armando Vajushi a fost pus de Nae Constantin acolo unde trebuia să fie, mai exact în spatele vârfului de atac, în modulul 1-4-2-3-1, și a devenit antrenorul din teren, dirijându-i pe tinerii din jur. Însă, albanezul mai are de recuperat la pregătire. Sory Diarra a fost într-o zi nefastă, din păcate, fiind departe de perioada „Unirea Slobozia”, cea mai bună a lui, în primăvară.

În partea a doua a partidei-test, formula a fost schimbată total, cum aminteam mai sus, părând că prima a fost superioară ca posesie, dar nu și ca ritm de joc ori ca număr de ocazii mari, fiind de reținut reluarea în transversală, cu capul, a micuțului Mario Bratu, cel care, dacă l-ar avea și pe dreptul cum îl are pe stângul, ar ajunge departe! Bine, un duel amical cu o echipă din L4, chiar dacă o posibilă favorită la adjudecarea titlului local și, apoi, la promovarea în eșalonul imediat superior, nu poate fi chiar un reper fidel, dar nici nu trebuie ignorat. Jercălău (60 Avram) – Niță, Lică, Manolache, Țicu (cpt) – Olaru, Pană – Bratu, Boțogan (65 – Ilie), Saim Tudor – Măzărache, așa a arătat Petrolul ’52 în repriza secundă, „underul” Ștefan Niță impresionând mult, prin curaj și vivacitate, la urcările dese în atac ale sale, iar Mario Bratu a fost așa cum îl știm, încercând des s-o pună pe stângul și să rupă plasa, remarcându-l astfel pentru obstinația de a căuta golul, el mai având o ocazie de a marca, în afara acelei bare orizontale izbită spre final de joc. Boțogan continuă să arate că este un veritabil talent, cu amendamentul că i-am (re)văzut tehnicitatea deosebită, modul de a penetra defensiva, prin acțiuni impetuoase, dar aș vrea să-i văd același har și în jocul colectiv. Căci prea mult individualism nu conduce totuși la ceva bun, acele sfârșind uneori și în „zid”, la fel ca și în cazul și mai tânărului său coleg din academie, Mihnea Rădulescu! Este doar un sfat, nicidecum o critică! Trimis în avanposturi, postul lui de la „U17”, David Ilie nu a avut parte de mingi și astfel nu s-a putut distinge în vreun fel în joc, însă fizicul îl va ajuta în carieră și pe viitor. Și-am ajuns la Simon Măzărache, și el în lipsă de baloane utile, iar, uite-așa, se poate trage o concluzie cum că X și Y nu ar fi buni! Eroare! Pot fi buni, dar trebuie JUCAȚI!

Raul Avram a fost singurul portar folosit de Nae Constantin (Cătălin Grigore, de fapt) care a avut de lucru, fiind și ușor accidentat de un adversar. S-a descurcat cu bine la unica ocazie mai mare a Tricolorului, respingând un șut periculos, pe jos, expediat din cădere de către fundașul central dreapta Bogdan Minea, un transfer excelent al brezenilor. A avut de lucru Avram fiindcă, dacă Viorel Lică a fost mereu pe fază, Antoniu Manolache a mai avut scăderi de concentrare sau „dezvăluiri” de limite, precum acele „urechi” de la Ciobanu. Însă, Manolache are un talent pe care, acum, pe fugă, nu știu dacă l-am mai întâlnit la vreun coechipier al lui: „pasa lungă” în diagonală, în 90% din situații absolut precisă, așa cum s-a întâmplat și astăzi, la Breaza. Am o slăbiciune pentru astfel de fotbaliști și poate, din această cauză, sunt mai aspru, în rest, cu ei! Valentin Țicu, primind banderola de la Vajushi, la reluare, s-a avântat des pe partea lui, a centrat bine și și-a făcut, drept urmare, treaba în atac, în apărare nepreavând de lucru. La „închidere”, noul tehnician al Petrolului ’52 a folosit, în repriza a doua, un cuplu sui-generis, dar atât Silviu Pană, cât și Alberto Olaru nu s-au simțit chiar în largul lor unul lângă altul, neieșind cu mai nimic util în evidență, primul fiind și destul de agresiv. Lui Alexandru Saim Tudor, coechipierii trebuie să îi mulțumească pentru reușita victoriei, una „mângâiată”, e drept, și de Zeița Fortuna, șutul cu pământul la colțul scurt, cel al portarului, la o lovitură liberă din lateral stânga, de la 25 de metri, păcălindu-l pe tânărul goal-keeper al Tricolorului Breaza, Adrian Neacșu, în minutul 59. Stabilind rezultatul final, atunci, 1-0 (0-0) pentru ACS Petrolul ’52 Ploiești, „Turcu” – așa cum i se mai spune după al doilea prenume, care i-a devenit „marcă înregistrată” – a arat banda stângă, la schimb cu Țicu, și era să mai înscrie o dată, dar a fost blocat. De notat că tot pe stânga a „arat” și Măzărache, după ce a intrat pe teren David Ilie ca vârf de atac, și nu a făcut-o deloc rău. Acestea sunt primele aprecieri, dar mult mai aproape de realitate vor fi cele de după meciul amical de sâmbătă viitoare, 3 iulie, de la Brașov, cu noul Farul Constanța (Liga 1), mutat de la ora 17.00 la 13.00, unul pe care se speră că va fi vizionat, din nou, pe FCP TV, ca și cel cu Tricolorul Breaza. Apropo de transmisia de la Breaza, trebuie să se știe că, pe internet, ca totul să fie perfect trebuie să ai și condiții pe măsură. Nu cred că au fost chiar așa, pe acolo!

Așa cum am promis mai sus, îi rezerv lui Mihai Nițescu un paragraf special, căci îl merită din plin. Reamintesc că a fost readus la Petrolul, pe bani, după ce i s-a plătit grila la Petrosport, la decizia președintelui executiv de-atunci, Marius Stan, luată în luna decembrie 2019. A prins imediat aproape un cantonament cu echipa în Turcia, dar apoi, vreme de un an și jumătate, niciun meci în eșalonul secund, la echipa „lupilor”, deși se remarcase în meciurile din străinătate!!! Astăzi, 25 iunie, după ce nu fusese împrumutat niciodată sau lăsat să plece, Nițescu a revenit la joc. Chiar dacă a fost unul amical, contra unei trupe din eșalonul județean de elită, nu am putut să nu remarc talentul lui Mihai. Folosit în bandă stângă, pe locul lui Vajushi, trecut pe un alt post, unul mai folositor și pentru el, și pentru echipă, fratele mai mic al lui Tiberiu Nițescu, fost petrolist în sezonul 2016-2017, a impresionat, o repet. A intrat în combinații, a fost subtil, a executat fazele fixe și a făcut-o foarte bine, a dovedit insistență și ambiție, nu a arătat deloc ca un fotbalist neutilizat atâta amar de timp. Situație în care mă întreb – și întreb, totodată – cum a fost posibil ca un asemenea talent să fie lăsat de izbeliște vreme de 18 luni. Bine totuși că a fost (re)văzut acum, iar celor care au greșit grav în cazul lui Mihai Nițescu mi-aș permite să le sugerez să nu o mai facă niciodată. Nu sunt adeptul cererii „tăierii capetelor”, nu mai solicit explicații sau pedepse, căci ar fi tardiv, ci doar obligația de a-i cere scuze fiecare care i-a greșit, chiar dacă o vor face numai în sinea lor. Bine ai revenit, Mihai Nițescu! Hai să te vedem, și de-acum înainte!