Déjà Vu? Ce s-a întâmplat în repriza a doua a meciului cu Dunărea Călărași?!? Ploaia să fi fost de vină sau o anume schimbare anormală? În loc de lider, Petrolul gravitează, din nou, „pe lângă” podium!

Dragos Trestioreanu - sept. 26, 2020

Avem următoarele date, defalcate pe reprize, în seara aceasta, de la meciul de pe arena Ilie Oană, dintre Petrolul și Dunărea Călărași, programat în etapa a V-a a ligii secunde: primele 45 de minute dominate copios de către „lupi”; câteva ocazii de a se marca, puține și din cauză că oaspeții au arătat, în primul mitan, ca o echipă de Ligă a III-a, venită ca mielul la tăiere, cu o apărare în propria jumătate și, mai ales, în careul mare al său, pusă pe toate liniile posibile; un rezultat nedrept, alb, la pauză, fiindcă unii jucători, nu fotbaliști, au vrut să arate ceva, parcă, dar nu am înțeles prea bine ce! De ce nu au marcat Mendoza, Ekollo sau Buhăescu? Primul pentru că, dacă putea da „scăriță”, nu era la Petrolul, ci prin Argentina natală! Al doilea, fiindcă e mic de înălțime și nu dă grozav cu capul – deși singura lui reușită la Petrolul a fost tocmai astfel! -, necrezându-l că s-a lăsat „bântuit” de turul trecut de la… Dunărea Călărași. Iar al treilea, simplu: nu-i nici 10% din titularul postului, făcându-mă să-i cer scuze, pe cale de consecință, lui Diarra: „Sorry, Ibrahim, you are the second striker after Balint, not the third!”. Așa cum scrisesem în avancronica partidei. În fine, un 0-0, la pauză, nu ar fi fost chiar un capăt de țară. Asta, bineînțeles, dacă, în cealaltă parte a jocului, nu era un… déjà vu! Adică? Adică, „spaimă”, din nou, de a conduce plutonul L2 și revenirea la… a se gravita „pe lângă” podium, căci în jurul acestuia nu se poate!

Concret, la pauză, antrenorului care – în timpul torențialei așteptate toată ziua de sâmbătă și venită taman când nu era cazul! – s-a echipat de parcă era o… bunicuță nimerită întâmplător pe stadion i-a venit o idee grozavă: ce-ar fi să mai și atace echipa lui, nu-i așa? Iar pentru așa ceva a apelat la mijlocașul dreapta George Tudoran, cel care a dat semnalul că… se poate! Mai întâi, el a greșit câte ceva, apoi a trebuit ca Raul Avram să le bată obrazul iar detractorilor săi, printr-o intervenție ca și nea Mișu Ionescu pe vremuri, la șutul spre vinclu al călărășeanului! Tudoran a terminat cu provocarea cartonașului de eliminare, al doilea „galben”, în minutul 75, al lui Antoniu Manolache. Culmea, într-un meci în care Manolache nu prea mai greșise ca la alte partide! Dar, tragedia nu începuse atunci, ci mult mai devreme. Mai precis, în minutul 58, atunci când – nitam-nisam – elegantul ca ținută vestimentară, din spațiu tehnic, tehnicianul Viorel Moldovan, a decis să își scoată căpitanul de pe teren, deși nu jucase slab!!! Dacă nu era cumva accidentat, schimbarea lui Pol Roigé Rodríguez putea fi interpretată – Doamne, iartă-mă! – precum un… cadou pentru domnul profesor de matematică Cristi Pustai, cel cu ochelari și barbă de călugăr! Prin ieșirea catalanului, s-au dus naibii combinațiile, deja marcă înregistrată, cu Armando Vajushi.

Albanezul nu a primit numai banderola de la Pol, ci și sarcina de a încerca, de-atuynci, numai de unul singur ceea ce făcuseră amândoi până atunci, adică a destabiliza cumva apărare de… 10+1 a Dunării! Rezultatul: un 0 mare în dreptul Petrolului și o posibil – se speră – numai întindere musculară a albanezului, care a făcut figurație tocmai când era mare nevoie de gol! Când e să se aleagă praful, nu pică doar golul norocos al eșecului, ci și se asezonează cu imaginea unui joc slab de tot al junilor, la „explozia” cărora visează (încă) unii fani. Valentin Țicu, Mario Bratu și Alexandru Saim Tudor nu au fost deloc în apele lor – o fac și eu, acum, pe… părintele îngăduitor, nu pe dascălul intransigent, -cum am mai fost acuzat! – și nici detașatul de la Viitorul, Claudiu Matiș, nu s-a dovedit mai breaz. Bine, nu exclusiv din cauza lor a pierdut Petrolul – rezultat final: 0-1, prin golul norocos al lui Valentin Ciucur (minutul 83), după o combinație în trei și un șut din unghi, deviat ușor de Bart Meijers pe lângă Avram, la colțul scurt -, ci și unii străini nu și-au respectat blazonul, precum Bryan Mendoza, Ekollo și Meijers, mai ales, restul fiind în nota lor, excepție Vajushi, care, dacă nu ar fi, ar trebui clonat!

Deși arbitrul Bogdan Dumitrache nu s-a implicat în stabilirea rezultatului final, bucureșteanul a avut o manieră din aceea pe care, dacă te pricepi, o… înțelegi! În prima repriză, când Cristian Bud a îndepărtat cu călcâiul o minge de rezervă pusă pe mochetă în dreptul liniei de la centrul terenului, pentru ca Mendoza să nu arunce rapid de la margine, s-a făcut că… plouă, deși nu începuse încă să toarne! Ca și rezerva lui, ilfoveanul Ovidiu Robu, de altfel, aflat la un metru de fostul maramureșean. În a doua repriză, Dumitrache iar a avut orbul găinii, când Tudoran l-a împiedicat pe Țicu să arunce de la margine, cuvenitul avertisment, dacă venea, urmând a fi fost cel de… eliminare, adică al doilea! Am ales două faze numai, deși au mai fost, dar nu chiar atât de clare. Însă, repet, nu arbitrajul a condus la înfrângere. Am un fix: meciul s-a pierdut la schimbarea căpitanului și, apoi, la trecerea lui Saim Tudor ca vârf de atac! Supărat parcă de ceva – ne spui și nouă, Saim? -, râmniceanul nu a tras un șut pe poartă, el și, în cel dintâi mitan, Țicu, eșuând la două lovituri libere numai bune de transformat. Asta în condițiile în care sfatul antrenorului ar fi fost dat și de un copil de școală generală: șuturi la poartă cât mai multe, terenul și mingea fiind ude, iar portarul austriac Stefan Krell – fricos și nesigur, în dese rânduri!

Nu numai Saim nu a tras, nici Matiș, cel care nu mai prididea șutând pe când juca pentru FC Argeș! Păcat că fotbaliști ca Nir Lax și Amidu Salifu au trebuit sacrificați din cauza eliminării lui Manolache, urcarea celui dintâi în spatele vârfului improvizat și împingerea celui de-al doilea ceva mai sus ar fi fost poate găselnița unui antrenor inspirat! Altfel, se vor înmulți… accidentele de pe teren propriu? Va fi mai bine la Târgu Jiu, cu actuala echipă a lui Flavius Stoican, pe o suprafață de joc însă ca o pârloagă? Dacă m-aș lua după palmaresul de până acum, cu două succese în tot atâtea deplasări, așa ar trebui să fie în Gorj. Revenirea lui Balint și – condiție sine-qua-non – refacerea grabnică a lui Vajushi ar însemna tot atâtea vești bune. Poate și găsirea unui junior mai de talia seniorilor va fi importantă la un meci din deplasare! De ce nu Mihai Nițescu? Dar, să nu uit, de unde și până unde Petrolul să joace musai cu trei „underi” în primul „11”?

Ca de obicei, caseta tehnică și alte comentarii, le las pe duminică! Până atunci, poate voi înțelege cumva mai bine gândurile că Petrolul s-ar teme să fie… lider, și sezonul acesta! Chiar așa o fi?

Foto: www.digisport.ro și www.fcpetrolul.ro