FC Petrolul, la al doilea eșec stagional pe propriul teren și primul din 2024, după un meci pe care, deși inferioară statistic CFR-ului din Cluj, îl putea și câștiga. A jucat un alt fotbal, spectaculos, cu precădere în repriza secundă, când putea decide duelul!

Dragos Trestioreanu - feb. 4, 2024

Chiar dacă unii suporteri nu or fi de acord, cele mai frumoase meciuri jucate de Petrolul, fie că se numea SC FC Petrolul, fie ACS Petrolul ’52, au fost acelea cu CFR Cluj. Confruntări spectaculoase, cu goluri frumoase, cu alte ocazii de a se mai marca, destule chiar, ca și, e drept, cu arbitraje care au ridicat, în câteva rânduri, valuri cât casa prin studiourile televiziunilor de sport. Precum și, de regulă, și în tabăra ploieșteană, însă pe bună dreptate. Așa a fost și sâmbătă seara, pe 3 februarie, într-un duel arbitrat, la centru, de bucureșteanul Radu Petrescu, iar în camera VAR, analizat de concitadinul Marcel Bârsan, ambii purtători de ecuson FIFA. Ceea ce au decis domniile lor pe parcursul confruntării de pe arena Ilie Oană, în cel puțin două faze, câte una pe repriză, au avut implicații mari în economia partidei.

Deoarece întâlnirea dintre Petrolul și CFR , echipe aflate pe poziții de play-out, respectiv play-off, a fost urmărită, pe stadion, de aproximativ 8.000 de fani ai „lupilor” și de vreo 40 de deplasați din „Gruia” la Ploiești, dar și pe micul ecran, cifra fiind, cred, mult mai mare, în cazul TV, voi renunța la o cronică propriu-zisă, în favoarea tragerii unor concluzii. Asta după ce voi afirma că toți cei prezenți pe „Ilie Oană” au fost avantajați de atmosfera trăită „pe viu”, creată prin susținerea trupei favorite, iar cei de acasă, de reluările ce-au putut elucida fazele litigioase. Adică, au scos în evidență atât ceea ce s-a dictat corect și ceea ce nicidecum. Nota bene, ilustrațiile din acest text sunt preluate de pe siteul www.fcpetrolul.ro (Răzvan PĂSĂRICĂ).

• Rar, dar uite că s-a întâmplat de data aceasta, în avancronica partidei dintre Petrolul și CFR am ghicit 100% primul „11” al ambelor combatante! Semn că deja au formule cristalizate și omogene, în care noile transferuri vor pătrunde poate mai greu de la început, însă deloc, în niciun caz. Dacă Florin Pârvu, cu excepția lui Hanca, încă menajat o bucată de timp, și poate și a lui Ișfan, parcă în progres, s-a folosit de cei mai buni echipieri actuali ai săi, începând titular cu Irobiso, iar asta s-a văzut nu numai la deschiderea scorului din minutul 27, omologul Adrian Mutu i-a „uitat” din nou pe bancă, tot meciul, pe valoroșii Ajeti și Avounou. Amândoi titulari de bază, anul trecut, în echipa de start a italianului Andrea Mandorlini. Dacă își permite omul, este însă treaba CFR-ului, deși la FC Petrolul cred că ar fi intrat lejer în primul „11”. Dispuse la efort, echipele au jucat după partitura gândită de fiecare strateg: Pârvu, cu blocarea spațiilor și țâșnirea pe contraatac, în prima repriză, mai altfel în a doua, iar Mutu a continuat cu jocul de pase impus anterior de către „macaronar”. Și-a ieșit un meci frumos, mai ales în mitanul secund, un joc cumva mai neașteptat de suporterii culorilor galben-albastre, respectiv vișinii;
• Nu toți componenții celor două combatante au evoluat la fel de bine, petroliștilor fiindu-le mai greu să iasă pe contraatac de la început, golul lui Irobiso venind după o pasă de manual a lui Seto și folosirea inspirată a corpului de către nigerian, abil în fața underilor Ilie, mai ales a lui, și Sava. Pe când ceferiștilor a termina sumedenia de pase, ce-a condus la o posesie mai mare, s-a sfârșit la ultima, care trebuia să fi fost decisivă. Reușitele lui Keita (52), un veritabil golazo, șut din unghi de 45 de grade stânga, la vinclu, sub bară, balonul deviind apoi în plasa interioară, și Deac (90+4), finalizare fără probleme în poarta goală, după pasa lui Michael, au fost însă contestate de petroliști. Voi detalia mai jos fazele celor trei goluri. Altfel, în acest duel, chiar dacă unul a primit două goluri, Zima, iar altul, numai unul, Sava, am remarcat doi apărători ai buturilor remarcabili, fără vină la reușitele adversarilor și cu intervenții in-extremis senzaționale;
• Când meciul se îndrepta spre finalul primei jumătăți de oră, hulitul absolut nemeritat de amatori de a vedea la Petrolul o echipă formată numai din tineri ploieșteni și prahoveni, dacă se poate, japonezul Seto, mai exact, l-a deschis pe Irobiso, duelul acestuia din urmă, așa cum am scris mai sus, cu Ilie și Sava, depășire simplă, respectiv șut – din cădere – în cross, dreapta-stânga, în plasă, a însemnat un gol fără dubii. Chiar dacă a mai fost verificat, conform protocolului, în camera VAR. În schimb, la cele ale lui Keita și Deac, deși analiza s-a făcut tot acolo, de fiecare dată s-a omis câte ceva. Mai întâi, blocarea aceluiași Seto de a-l întâmpina pe virtuozul autor al restabilirii egalității pe tabele, culmea, de către… Radu Petrescu, iar apoi, în prelungiri, faultul lui Michael asupra lui Papp. Dacă, în cazul niponului e mai greu de spus că putea bloca șutul sau nu, asupra golului victoriei trebuie să mă aplec mai mult. Minge lungă, trimisă cam de pe poziția fundașului stânga de la CFR, Manea atunci, preluare a africanului, inițial încercând să-și domine adversarul, în duel, folosindu-se de brațul drept. Nu a fost intensitate mare, dar Papp a trebuit, literalmente, să se urce pe atacantul CFR-ului să se apere. Însă, așa, a căzut – scuzați! – în fund, apoi, lăsându-și adversarul să paseze nestingherit către coechipierul, Deac, venit fără marcaj, în fața porții goale. Este o situație aici: dacă a decis așa cum a făcut-o și atunci când a lăsat jocul liber în timpul meciului, deși nu prea se impunea așa ceva, e clar de ce a validat golul. Dacă se ghida, cum ar fi fost firesc, chiar dacă se spune că fotbalul nu-i… baschet, să fluiere ca la regulament, reușita trebuia anulată. Specialiștii de la diferite televiziuni de sport au avut păreri divergente în acest caz, Ion Crăciunescu decretând că a fost fault, Constantin Zotta – că 99% nu, dar ce facem cu acel 1%?, iar Ovidiu Herea, a fost în asentimentul concitadinului fost arbitru, detaliind – ca fost fotbalist – că așa procedează atacanții, pentru a câștiga duelurile din careu, adică folosindu-se și de brațe, dar fără intensitate. Părerea mea? Oricum am da-o: e fault în atac și golul musai anulat! Cu amendamentul că Florin Pârvu ar trebui să îl întrebe totuși pe Paul Papp de ce apare, pe finaluri de meci, în faze de genul acesta, nefiind acum  pentru prima oară.
• Deși s-a lăsat cu o înfrângere și urmează un meci complicat la Sibiu, duminică, 11 februarie, ora 18.15, cu echipa finului… finului, Marius Măldărășanu, în condițiile unei săptămâni în plus aici a lui Irobiso și a venirii kosovarului Berisha și a finlandezului Jyry, anticipez o creștere a gradului de spectaculozitate din jocul Petrolului. Implicit, o speranță, ca și o șansă în plus, că se va trece repede peste eșecul din meciul contra CFR-ului. Mi-e greu să împărtășesc totuși părerea acelor suporteri care pledează, tot timpul, pentru anti-spectacol, pe altarul acumulării de puncte. Că o fi unul, că o fi trei, dacă iese și mai bine. Pentru cei care nu au apucat sau nu au auzit încă, Petrolul era renumită în țară pentru jocul ei spectaculos, nu pentru stat cu „fundul în poartă”! Fiindcă se tem că, în caz de alte înfrângeri, se va cere capul lui Pârvu, îi liniștesc pe toți că, deoarece a rezistat în iarnă, se știe la ce, va rezista și până în vară, fără doar și poate. Nu se bagă nimeni să vină acum dacă s-ar îngroașă gluma, ceea ce nici nu cred că se va întâmpla. De ce nu cred? Fiindcă FC Petrolul are „poartă”, are apărare, are și mijloc, iar de acum, și atac. De ce să se teamă, atunci, unii dintre fani de eșecuri?!?