Cauzele depășirii – ca rezultat final – calculului hârtiei, în meciul FC Petrolul – CFR Cluj. Nu numai cinci absențe din „11”-le de start cel mai bun au decis un neverosimil 2-5, pe „Ilie Oană”!

Dragos Trestioreanu - mart. 1, 2023

Luni seara, pe o vreme mai degrabă de toamnă spre iarnă, decât de iminenta sosire a primăverii, FC Petrolul a mai încasat încă o dată cinci goluri, într-un meci din sezonul regular al SuperLigii! Dacă anul trecut, în aceeași fază a competiției celui dintâi eșalon fotbalistic, era recunoscută drept echipa care nu prea marchează, dar încasează și puține goluri, acum, în anul în curs, Petrolul – cu marcatul – stă cam la fel. Însă, la goluri încasate, parcă s-au primit la foc continuu. Cum se poate afirma altfel, câtă vreme în 2023, în cele șase meciuri disputate până acum, trei acasă și tot atâtea în deplasare, Petrolul – care a pierdut cinci meciuri din șase – a marcat sub un gol/meci (5) și are o medie, la primit, la jumătatea distanței între 2 și 3/partidă (15)! Cu o singură victorie, la singurul duel în care a păstrat poarta neatinsă, cel de acasă cu Hermannstadt Sibiu, „lupii” par ca și înghițiți de plutonul play-out-ului. Evident, dar nu numai, în condițiile în care, se știe, se vor înjumătăți punctele după disputa de la Pitești, cu FC Argeș, de sâmbătă, 11 martie, ora de debut: 17.30. Dar nu palmaresul din 2023 e subiectul rândurilor de față, mai e timp pentru așa ceva, ci eșecul la un scor neașteptat de mare în fața CFR-ului.

Suporterii Petrolului care au văzut joi, 23 februarie, la TV, meciul de la Cluj, dintre campioana en-titre a României, CFR, singura echipă de la noi calificată în primăvara europeană, și ocupanta actuală a locului al patrulea din ierarhia Seriei A, Lazio Roma, și-au dat seama ce adversar urmau să aibă, după patru zile, favoriții lor. Dar asta mai ales urmărind prima repriză a acelui joc decisiv pentru calificarea în optimile Conference League, una realmente echilibrată, dacă nu cumva chiar mai bună a CFR-ului. Numai unii fani lipsiți total de obiectivitate ar fi crezut altceva, post-factum. Dar sunt convins că și cei obiectivi nu-și închipuiau că meciul de luni urma a se încheia cu neverosimilul și, totodată, bulversantul 2-5! De ce așa rezultat final? Dacă s-ar fi ales tactica potrivită, chiar și în condițiile absenței a cinci titulari, Huja, Meijers și Papp, din defensivă, Budescu – de la mijloc – și Moldoveanu, din atac, se putea limita cumva diferența de scor de la ultimul fluier al lui George Găman. Nu s-a întâmplat astfel, așa că s-a ajuns să se primească, repet, cinci goluri, ca și în meciul de la FC Botoșani! Nu a mai fost aceeași diferență, pentru că – deconectați la 4-0 pentru ei – clujenii au primit două goluri.

Cine o urmărește în campionat pe trupa lui Dan Petrescu (foto, la titlu, în stânga) știe foarte bine că nu are jucători de construcție. Cum este Budescu la Petrolul, de exemplu. CFR este construită pe jucători înalți și puternici, care „cară pianul”, nu „cântă” la el. E formația incomodată astfel de a avea posesie, preferă jocul cu pasa lungă spre vârfuri sau spre extreme, având și echipieri croiți pentru acest tip de joc. Cei care își folosesc forța fizică în dauna fineții driblingului. Cu excepția unei noi vedete, kosovarul Krasniqi (foto jos, în duel cu Borța), și a tânărului Petrila, prieteni cu balonul, cum se zice metaforic. Restul – forță, forță și iar forță, căci așa îi place lui Petrescu! Din acest motiv, tehnicianul a și renunțat, după numai șase luni, la danezul Hammershoy-Mistrati, scandinavul fiind un jucător tehnic, ci nu un luptător. În acest context, Florin Pârvu (foto la titlu, în dreapta) – care cu siguranță a văzut meciul cu Lazio, ca și alte partide din primul eșalon ale CFR-ului – nu avea de făcut decât să se axeze pe blocajul ferm al benzilor adverse și să-i aducă în centrul apărării pe cei mai înalți jucători ai săi. Unii care să le anihileze pe cele două vârfuri bine făcute ale CFR-ului, Janga și Bârligea. Să fiu iertat, dar Achim și Mathaus au fost exact ceea ce și-au visat – și dorit – cei doi atacanți ai ardelenilor. Poate dacă era pus și Purtić acolo, în spate, încă din minutul 1, ar fi fost o măsură mai de siguranță. Zic și eu. Deși nu i se recunosc încă, realmente, calitățile pe care chiar le are, fiind taxat de unii suporteri drept un transfer ratat, nefiind deloc astfel însă, sârbul știe jocul, pune osul. Mai mult, știe și fotbal, se sacrifică pentru echipă. Totuși, recunosc că, de bine, de rău, echipa lui Pârvu a rezistat onorabil primul mitan, mergând la vestiare numai cu un 0-1. Dacă Petrolul îl avea pe Krasniqi în banda stângă, nu pe altul, ar fi fost – de ce nu? – 1-0, ci nu 0-1, poate.

Practic, Petrolul a pierdut meciul, repet, nu că i-ar fi lipsit jumătate de echipă. Au fost destule rezerve compatibile să îi înlocuiască pe absenți. A pierdut pentru că paradoxal, de data aceasta, CFR după ce a avut 1-0 și, mai ales, și 2-0, cu goluri în debuturile de reprize, nu s-a mai retras ca altădată. Să apere scorul, mai precis. Dan Petrescu l-a surprins pe omologul său petrolist comandând asaltul. Și așa au venit trei goluri frumoase, lucrate, două din acțiune, altul din fază fixă, pasa lui Petrila, din corner, pentru Boateng fiind genială. Reacția eficientă a venit abia la 0-4, odată cu mostra de inteligență în joc a lui Budescu și stângul letal al încă junelui Bratu (foto sus, în text) și la 1-5, când sper că Purtić (foto, la mijloc, primul din dreapta) i-a convins pe cei care l-au hulit până acum că e fotbalist! E clar, „lupii” au pierdut fizic meciul, dar nu din cauza condiției fizice, ci a datelor motrice ale lor, cu mult sub cele ale fotbaliștilor de la CFR. Orice contact al oricărui petrolist din teren, chiar și al lui Irobiso, cu Braun, Kolinger, Burcă, Boateng, Muhar sau Janga nu a însemnat altceva decât un duel pierdut. OK, e diferență mare de bugete, în caz contrar fiind de presupus că și Petrolul ar fi adus mulți jucători înalți și puternici precum cei ai CFR-ului. Nota bene, acest fizic permite atacarea titlului în România, dar nu garantează și succes deplin, mereu, în partidele de afară!

Cu FCSB, joi, 2 martie, de la ora 20.00, pe „Arena Națională”, nu se schimbă cu foarte mult datele problemei. Viitoarele gazde alcătuiesc o echipă eminamente ofensivă, așa cum a fost și CFR în repriza secundă la Ploiești. Cu Papp și Meijers, poate și cu Budescu sau Moldoveanu de la început, Huja nemaifiind luat în calcul, se pare, până la final de campionat, cu siguranță că FC Petrolul va avea un plus față de confruntarea cu trupa celui poreclit Bursucul. Însă, măcar atunci, las București, jocul trebuie axat pe echipieri capabili să blocheze benzile laterale ale formației oponente. Pentru că aproape că nu știi la cine să te referi, atât de mulți jucători buni pe benzi are FCSB. Blocajul serios îi poate enerva pe fecesebiști și s-ar mai putea exploata, uneori, boemia din axul central al apărării adverse, ca și dragul de a urca adesea al fundașilor laterali ai lui Gigi becali. Anticipez, desigur, că va fi dificil de pus în practică o tactică infailibilă, una care să aducă punct/puncte. Dar, încă un eșec la scor ar face să se clatine încrederea suporterilor. Cei care, acum, le acordă un cec în alb lui Țicu și coechipierilor săi. Dacă aș fi în locul lui Florin Pârvu – însă, glumind, bine că nu sunt! -, aș juca pe „AN” cu Vâlceanu în poartă, cu Borța, Papp, Meijers, Purtić, Țicu – în apărare, cu Seto și Jair ca mijlocași centrali box to box, în atac cu Irobiso și Moldoveanu, dacă acesta din urmă se va reface în timp util, iar dacă nu, cu Grozav, plus Budescu – în spatele lor. O fi bine, nu o fi bine, s-ar putea vedea pe teren. Dar, evident că Pârvu va avea ultimul cuvânt. Și se așteaptă astfel ca, după meci, să se aibă parte nu de asumări de responsabilitate pentru încă o înfrângere, ci numai de declarații optimiste. Firește, după un rezultat bun.