Déjà vu la FC Petrolul! Cine va fi „Walter” și cine „Capră”? Până una-alta, un fost președinte de club campion, dar și ex-manager general la altul tot de play-off, a început negocierile cu… primarul Ploieștilor!

Dragos Trestioreanu - mart. 8, 2023

Curat lucru, în viața clubului de fotbal Petrolul Ploiești, atât în cel falimentat, cât și în cel – vai! – aproape (tot) de așa ceva, e loc de… déjà vu cât cuprinde. Și cel sfârșit prin faliment în primăvara anului 2016, și cel înființat în vara aceluiași an, după câteva luni de căutări, au început având bani în eșaloanele inferioare, primul – în cel secund, al doilea – în jumătate de campionat din Liga A Prahova, în toată Liga a III-a și în trei ani și jumătate din Liga a II-a doua. Odată ajunse în Liga 1, mă rog, în SuperLiga, din vara trecută, și una, și alta a dat de greu, din punctul de vedere al umplerii „pușculiței”. Cel din prezent, încă de la bun început, ca o urmare a situației din anul… promovării, când marasmul financiar era încă escamotat, cel din trecutul nu chiar foarte îndepărtat, cam de pe la jumătatea primului dintre cele trei sezoane de până la dispariție. Mai mult, și una, și alta, scuze pentru repetiție, a avut în componența conducerii – sau va avea, după cum se zvonește – oameni de fotbal cu trecute probleme de ordin juridic. Dar, să trec de la abstract la concret!

În vara lui 2011, deși promovase în Liga 1, după aproape un deceniu de încercări, mai mult sau mai puțin dorite, FC Petrolul s-a trezit că nu prea are bani de prim eșalon. Și managerul general de atunci, Vivi Răchită, s-a pus pe căutat oameni de afaceri potenți, care să vină și să investească la clubul găzarilor. Un club beneficiar, prin intermediul Primăriei Ploiești, al unui stadion o frumusețe, al doilea construit după „Arena Națională”, la acea vreme. Și-a căutat oficialul numărul unu de-atunci, susținut cu bani de către municipalitate, până a dat de-un… președinte concurent, pe care l-a convins să vină la FC Petrolul. Dar nu dezinteresat, desigut, respectivul, ci numai cu oareșce promisiuni de afaceri în Ploiești, pe zona de salubritate. La început, escamotat, apoi direct, pe față și, finalmente, întors de unde plecase, omul de afaceri Florian Walter – dispărut din viață și din cauza deselor vizite pe la Parchet și tribunal, care l-au afectat – și-a pus o amprentă de necontestat pe istoria de vreo trei ani și jumătate a clubului găzarilor. Au fost sezoane de neuitat, cu un trofeu al Cupei României adjudecat în dauna CFR Cluj, pe „AN”, cu două semifinale consecutive bifate în aceeași competiție zisă KO, cu o clasare pe podiumul Ligii 1 și cu două calificări până în „buza” grupelor din Europa League. Asta a fost zona roz a acelei perioade, însă a apărut și una neagră, care a culminat cu falimentul din 2016. Construit pe o fundație economică șubredă, care a ascuns că, de fapt, banii dădeau numai o aparență de bogăție, acel FC Petrolul, moștenit de la FSLI Petrom, cea care adusese și ea o Cupă în patrimoniul clubului, avea o fundație pe… nisipuri mișcătoare.

În vara anului fatidic, după câteva tatonări, suporterii au renunțat brusc la proiectul – după ce că avem o țară de președinți, ne-a mai blagoslovit Cel de Sus să fim și una plină de proiecte! – prezentat lor de ex-managerul general al defunctei FC Petrolul. Cel demisionar însă la aproape un an după promovare. Și fanii au optat, volens-nolens, astfel au zis unii dintre ei, la proiectul unei asociații non-profit, înființată anterior de așa numitele – generic – foste glorii ale Petrolului. Denumire care a stârnit, și încă o mai face, unele controverse, apreciindu-se că, în realitate, nu toți membrii fondatori s-ar fi putut încadra în titulatura respectivă. Sunt totuși foști fotbaliști care au jucat cu adevărat fotbal, ci nu „sportul” acela în care și un junior care abia a scos capul se vinde pe cel puțin un milion de euro, iar bine vopsit, prinde un contract pe afară și se întoarce după șase luni sau un an în țară, însă cu teșchereaua plină. Cunoscuți numai din auzite de majoritatea suporterilor din prezent, nefiind deloc vina acestora, însă, membrii fondatori au fost tratați cam la preț de matineu, de către unii dintre suporteri. Iar asta din cauza inexistenței de bani injectați, de ei, la clubul care le aparține. Eh, aici merită o paranteză. Cei denumiți foste glorii – ca mare parte din populația României, adică abia de-și asigură un trai cât de cât decent – de unde să bage, detest această formulare cu iz de jargon, bani la club? OK, se poate spune că, dacă nu vrei să te uzi, nu te bagi în ploaie, adică mai pe înțelesul tuturor, nu ai bani, nu ai treabă cu fotbalul! Mă rog, cu orice sport, nu numai cu acela denumit rege. Oamenii aceia, care ne-au bucurat la vremea lor, scriind istoria clubului găzarilor, așa cum a putut fiecare, văzuți ori nevăzuți de către simpatizanții culorilor galben-albastre, merită respect, nu jigniri grosolane sau să aibă parte de un limbaj grobian. Revenind la subiect, din păcate, și acest Petrolul are aceeași fundație construită pe nisipuri mișcătoare. Ei bine, pentru a a asigura de o subzidire și a salva-o astfel de un eventual „cutremur”, a apărut un bănățean de la Caransebeș, Marian Copilu (foto sus, în text), avându-i în spate – speculându-se, însă – pe doi bucureșteni, Mihai Rotaru (foto, la titlu, în dreapta, și la mijloc, jos, în text) și Marian Iancu (foto, la titlu, în stânga, și la mijloc, sus în text) .

Eh, aici e aici! Iar ajungem la… déjà vu. Regretatul Walter era aproape de a ajunge la închisoare, după cum mergeau procesele, care i-au provocat un fatal AVC, iar Iancu chiar a fost pe acolo, și nu pentru puțini ani. Sigur, oricine poate beneficia de a doua șansă, deci nu am scos în evidență decât o similitudine. Asta în eventualitatea în care cel refuzat de a intra în acționariatul Rapidului ar fi unul dintre finanțatorii Petrolului. Ba chiar, se zice, cel care va reuși să-i asigure banii pentru obținerea licenței în vederea sezonului următor de SuperLigă. Desigur, în speranța, intuibilă și dorită, în prezent, a menținerii în eșalonul de elită. Dacă Mihai Rotaru și Marian Copilu nu au avut deloc probleme juridice, ultimul fiind numai acuzat de patronul CFR-ului, Neluțu Varga, că i-ar fi cheltuit prea mulți bani, care au adus-o la datorii mari pe multipla campioană, Daniel Capră – o victimă de genul executantului fără drept de refuz al ordinului de mai sus! – a fost, și el, închis ca și Iancu, sau a suportat controlul juridic, stând la domiciliu în condițiile bine cunoscute în astfel de cazuri. Și ultima similitudine posibilă, tot un déjà vu, așa cum sosirea lui Florian Walter s-a amânat vreo șase luni înainte de momentul investițiilor sale, se speculează că la fel ar proceda și Rotaru, a cărui sosire la Ploiești s-ar consemna abia la vară. În vreme ce Marian Iancu nu ar trebui să se ascundă în „spatele ușilor închise”, nefiind cuprins în nicio societate comercială din fotbalul autohton. Copilu, în schimb, va prelua cât se poate de repede frâile clubului găzarilor. Toate aceste informații le-a oferit marți, 7 martie, siteul www.prosport.ro, citând declarațiile a doi mari suporteri ai Petrolului, din anul 2020 apropiați ai lui Andrei Volosevici (foto jos), primarul municipiului reședință de județ. Este vorba despre consilierul edilului-șef, prietenul și fostul coleg de breaslă Octav Preda, respectiv consilierul local Dragoș Măchițescu. Cei care au mai adus la cunoștința petroliștilor că Marian Copilu s-ar fi întâlnit tot ieri și cu șefii de galerii, pentru discuții. Totuși, aceste vești, câtă vreme pe www.fcpetrolul.ro nu s-a postat nimic, trebuie citite cu precauția de rigoare.

Acum când se tot vehiculează cuantumul datoriilor clubului, fie 2,1 milioane de euro, fie 2,6 milioane de euro, suma exactă fiind cu siguranță cunoscută deja de Copilu, despre care se vorbea pe la colțuri că a văzut deja actele de la financiar-contabilitate, venirea celor trei, mai sus-amintitul Copilu, Iancu și Rotaru, ar mulțumi suflarea petrolistă. Evident, numai dacă informația implicării acestora va fi reală. Poate că, pe cale de consecință, nici nu se va mai dori să se afle ce și cum, dar mai ales până când. Va fi luată imediat de bună știrea că vin oameni de fotbal care – limbă de lemn – vor pune umărul, pentru a salva actualul Petrolul de la – Doamne, iartă-mă! – faliment. Ce-ar mai conta cât va dura această implicare, în ce va consta cu adevărat! Măcar să-i prindă centenarul pe „lupi” în Superligă, nicidecum mai jos! Dar, o promisiune a „viitorilor”, cică scăpată de la discuții, cum că se va ataca chiar o calificare în cupele europene, mă face să mă gândesc la… ghiciți ce? Da, la un déjà vu! Și înainte s-a promis, s-a și bifat și s-a ajuns la… ce să mai repet! Un alt semn de întrebare ar fi de ce atât Mohammad Murad și Dumitru Dragomir, alți amatori, anteriori, de a o prelua pe Petrolul, cât și Marian Copilu, presupusa săgeată a lui Marian Iancu și Mihai Rotaru, au discutat mai întâi cu primarul Volosevici, ci nu cu membrii fondatori ai AS Petrolul ’52, devenit ACS Petrolul ’52. Cei care, potrivit unor declarații publice, habar nu aveau de aceste convorbiri, mă rog, o repet, discuții!!! E cumva Petrolul echipa primăriei locale? Știu că nu. Chiar nu are vreo implicare. Poate numai cea de la recomandări de diverși sponsori, vezi o parte dintre cei actuali. Cei mai importanți, mai exact. Trec peste aiureala lui Mitică Dragomir că prefectul ar fi trebuit să se implice la echipă, de parcă era… primul secretar de județ, de pe vremuri, și mă întreb de ce în drumul spre strada Stadionului nr. 26, Copilu – ca și și antemergătorii săi, să le zic așa – s-a oprit în centrul Ploieștilor. Se gândește dânsul că, la vară, să se asocieze cu municipalitatea și cu județul? O fi venit Copilu chemat de primar la FC Petrolul? Dar, de ce la primărie? Cumva în baza experienței de-acum peste un deceniu a edilului, în cazul lui Sven-Göran Eriksson? Înainte de a visa la vedete pe bancă și pe teren, suporterii Petrolul trebuie, mai întâi, să spere că nou-veniții vor asigura, pe termen cât mai lung, un buget perfect pentru primul eșalon, că nu vor mai fi probleme de niciun fel, nici la club, nici în privința domniilor lor. Iar denumirea cvasi-centenară (cu schimbările care au mai fost) nu va fi murdărită, precum în aceste zile, de un fotbalist acuzat de a fi jucat la pariuri (și) pe două dintre meciurile „galben-albaștrilor”, în care a fost titular. Chiar dacă a cerut rezilierea, numele Cosmin Achim va rămâne pentru totdeauna legat de Petrolul, nu numai cât va dura ancheta, ci ori de câte ori se va face referire la acest jucător! În caz contrar, adică fără a fi vorba despre o chestiune serioasă, Petrolul va fi ce-a fost odată, ba chiar și mai și! Mă refer la zona neagră, nu la altceva! Dar cum, pe seară, Mihai Rotaru și Marian Iancu au negat ferm că ar veni să investească la Petrolul, numai Marian Copilu chiar fiind la Ploiești, de ce vom vedea, rămâne de văzut cine dă banii, cu adevărat, pentru o salvare din gaura în care s-a scufundat o fostă cvadruplă campioană și deținătoare a trei Cupe ale României, FC Petrolul Ploiești.