Doar o idee pentru conducerea Petrolului, după ce atâția antrenori cu nume și CV au ratat promovarea în trei sezoane: Ion Marin – director tehnic peste tot sectorul de profil și cu un staff alcătuit numai din tineri prahoveni!

Dragos Trestioreanu - mai 9, 2021

Când a promovat în Liga a II-a, după ce sărise, an de an, din liga a IV-a în a III-a, la FC Petrolul a fost adus un antrenor cu nume, Leo Grozavu, cu staff-ul lui tot de Liga 1, unul experimentat la acel nivel. Obiectivul? Promovare imediată, desigur! Nimeni nu se îndoia, dintre suporterii Petrolului, că acel obiectiv nu avea să fie bifat la finele ediției 2018-2019. Nu avea cum, cu așa antrenor și cu așa lot. Urmarea? S-a observat că, individual, efectivul era corespunzător, dar ECHIPA… nu exista! Grozavu nu reușise s-o facă! A rămas uimit că i s-au cerut rezultate mai bune, având convingerea că lupta pentru promovare se putea da și în retur, ci nu neapărat din tur! Nu a avut cum să demonstreze așa ceva, fiind trimis acasă, la Cluj, acolo de unde, se specula, că tot el e era la… conducerea tehnică, însă prin telefon! A fost așezat pe bancă Octavian Grigore, apoi Mugur Cornățeanu, fost secund al lui Grozavu, și – târziu – a venit și Gigi Mulțescu. Era deja tardiv, nu s-a mai putut promova. S-a trecut ceva mai ușor peste eșec, fiindcă toată suflarea petrolistă era sigură că, în sezonul următor, accederea în Liga 1 tot urma să fie bifată.

A fost adus tot un antrenor cu nume și CV, tot cu meciuri destule în primul eșalon, ba chiar și fost internațional, și cu partide destule jucate în cupele europene – Flavius Stoican. Mai tânăr decât Leo Grozavu, mehedințeanul a sosit cu cel mai stufos staff pe care cred că l-a avut „all time” Petrolul! Obiectivul, firește, era promovarea! Rezultatul? Un tur modest de campionat și despărțirea de Stoican, al finele acestuia. Se trecuse, în vară, de la un lot autohton la altul cuprinzând câțiva străini, dar nu mulți. Pe Stoican l-a înlocuit Costel Enache, tehnicianul cu cel mai frumos speech din fotbalul românesc, după retragerea din acest eșalon a lui Valentin Sinescu. Moldoveanul a prins pandemia, în primăvară, și a mers aproape direct în play-off, acolo unde s-a ales praful și a dat astfel bir cu fugiții înaintea ultimei etape, lăsându-l pe secundul său, Cătălin Munteanu, să câștige, degeaba, ultimul meci de la Mioveni!

În vara lui 2020, s-a dovedit că lecția tot nu fusese învățată și a fost adus un al treilea antrenor cu nume și CV, fost internațional de seamă și evoluând mult în străinătate, ca jucător, dar și antrenând la Auxerre. Era vorba despre Viorel Moldovan. A sosit cu pieptul bombat, o promovase pe Chindia Târgoviște în duel cu… Petrolul, s-a autointitulat aici „Masculul Alfa”, dar a eșuat printr-o calificare în… play-out! Ce play-off, ce vis de promovare! A fost cel mai slab dintre toți, deși a avut parte de cel mai bun lot, împărțit între autohtoni și străini. Însă, habar nu a avut, nici el, să facă o ECHIPĂ! A fost demis sau a demisionat, nici nu mai contează, înaintea ultimului meci din sezonul regular, cel de la Cluj, cu Universitatea. Unul adjudecat de… Octavian Grigore, cel instalat și reinstalat și în L4, și în L3, și în L2! Cu el pe bancă, Petrolul a terminat pe locul 1 în Grupa B din play-out!

Acum, după o astfel de consolare palidă, așa cum se repetă peste tot, soluția ar trebuie să fie… altceva, în vara care se apropie. Să fie menținut obiectivul, mereu același, desigur, dar trebuie renunțat la „reclama, sufletul comerțului”, una fără efect vreme de trei sezoane. Trebuie încercat un staff tânăr, alcătuit din foști petroliști. Fie cu o anumită experiență la primul eșalon, ca Eusebiu Tudor, fost antrenor principal la SC FC Petrolul, dar și prim colaborator al lui Mihai Teja la FC Voluntari și Gaz Metan Mediaș, ca și, pentru puțin timp, al lui Marius Șumudică la Rizespor, în Turcia, fie având școala lui… Răzvan Lucescu, precum Nicolae Constantin, Marius Măldărășanu și Florin Pârvu. Poate, de ce nu?, și un secund, Mihai Dinu, care va intra curând în posesia licenței A, de la o școală de profil din Spania? Dacă se lasă, deoparte, orgoliile personale, măcar pentru un sezon, și s-ar conlucra, indiferent de titulatură (vezi cazul lui FC Argeș, unul cu foarte bune rezultate), cu siguranță că toți vor ajunge să-și treacă în CV o… promovare, în vara lui 2022!

Celor care ar avea rezerva în privința experienței acestor tineri prahoveni le-aș îndepărta temerile prin încă o propunere: instalarea unui director tehnic, supervizor general tehnic peste toate echipele clubului, consilier tehnic etc., indiferent cum s-ar numi. Să fie, eventual, un antrenor care a bifat penultima mare performanță din istoria Petrolului: trofeul Cupei României, ediția 1994-1995. Este vorba, desigur, despre Ion Marin! Locul dânsului nu poate fi la echipa națională feminină „U 19” a Românie, ca în prezent, ci ca „părinte” al unui tânăr staff tehnic pentru promovare la Petrolul! Este binecunoscut, este apreciat, foștii săi jucători îl respectă, de ce nu ar fi Ion Marin cel care să conducă echipa, împreună cu tinerii săi „învățăcei”, spre accederea în Liga 1? Sau de ce Geraldo Alves nu ar putea fi omul clubului – care a lipsit total în recent încheiatul campionat – mergând la televiziuni, pentru a-i face imagine Petrolului? Ar accepta imediat orice funcție aici, așa cum și pentru Ion marin aș băga mâna foc că o va face! Ce părere aveți?