Doina Carmen Băcanu: „ma uitam la pagina de la isu, ce se mai lauda cu ce fac, zic ca salveza vieti, pe mine m-au ingropat!”

Daniel Dimache -

Doina Carmen Băcanu: „ma uitam la pagina de la isu, ce se mai lauda cu ce fac, zic ca salveza vieti, pe mine m-au ingropat!”

Am primit, ieri, pe pagina personală de facebook, un mesaj disperat de la doamna Doina Carmen Băcanu, din Ploieşti, care suferă de cancer şi a avut un accident vascular, este pensionară, deci fără mari venituri, singură şi nu se poate deplasa. Un strigăt de ajutor, un strigăt pentru viaţă. Înainte să apeleze la mine, precum şi la alte persoane publice şi instituţii, doamna în cauză a apelat exact la instituţia care trebuia să o ajute, anume la ISU Prahova. Vă prezentăm postarea  doamnei Doina Carmen Băcanu, precum şi câteva comentarii la respectiva postare, pentru care avem acordul acesteia. Doamna Băcanu ne-a mărturist: „Mă tem de represalii, însă nu am ce face, dacă am intrat în horă trebuie să joc”.

Dacă cineva de la ISU vrea să o contacteze pe Doina Carmen Băcanu o poate face dând clik aici sau putem oferi şi un număr de telefon, specificând că încă mai are nevoie de ajutorul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă. Înainte să prezentăm materialul la care am făcut referire punem câteva întrebări retorice instituţiei care are ca primă misiune poate salvarea de vieţi omeneşti şi nu numai:

Domnilor şi doamnelor de la ISU, viaţa unui om imobilizat în pat şi care nu poate ajunge să primească îngrijiri medicale fiindcă este în imposibilitatea de a se deplasa nu constituie o urgenţă?

Pentru instituţia dumneavoastră şi dumneavoastră, ca oameni, care uneori vă deplasaţi şi pentru a salva animale aflate în situaţii extreme(şi bine faceţi, sunt şi ele suflete!), cât valorează viaţa unui om în activitatea instituţiei dvs?

De ce trebuie acel om să strige cu disperare către PRO TV, Raed Arafat sau Daniel Dimache sau la oricine care „are cunoştinţe la SMURD” ca să acţionaţi?

Postare facebook Doina Carmen Băcanu:

„Despre empatie si situatii de urgenta

Sunt din Ploiesti, anul trecut, martie 2017, am suferit un accident vascular cerebral, urmat de paralizia mainii stangi si de imposibilitatea de a ma mai deplasa. Nu mai imi tin echilibrul, mai ales pe scari. Stau la etajul 3/4 cu mezanin, am de urcat si de coborat cca 62 de trepte, iar fara ajutorul unei targi nu ma pot deplasa. Trebuia azi, 11 mai sa fac niste investigatii: tomografie computerizata, pt creier, torace, abdomen si pelvis si totodata o ecografie doppler pt ambele picioare si pt venele de la carotida. Am facut programare avizata de la medicul de familie pt salvare si asteptam sa vina si cei de la pompieri (smurd sau isu) sa vina cu targa sa pot sa ma deplasez, dar acestia au refuzat sa vina, fara drept ce apel, pe considerentul ca nu este o situatie de urgenta, cei de la salvare(mediurg) au venit si au sunat si ei la pompieri dupa targa, in mai multe randuri, dar au trebuit sa plece fara ca sa pot sa fac investigatiile programate, foarte necesare. Anul trecut, in 2017 au venit cu targa pt tomograf si apoi pt internare, acum nu stiu de ce m-au refuzat. Stau si ma intreb, daca nu mai am posibilitatea sa ma deplasez pe scari, chiar trebuie sa mor cu zile, nu vine nimeni sa ma salveze? Am fost buna cand plateam contributii, acum am 61 de ani si nu mai conteaza. chiar isi imagineaza cineva ca va trai vesnic sau ca nu se va imbolnavi?”