Amânare – substantivul comun cel mai… iubit, acum, de petroliști. Dar, până când?

Dragos Trestioreanu -

Miercuri, 25 mai 2016, a fost termen la Tribunalul Prahova în privința solicitării de intrare în faliment a SC FC Petrolul. De o parte, SPFL – a se citi Serviciul Public de Finanțe Locale – și SGU, adică Servicii de Gospodărire Urbană, ambele din Ploiești, iar de cealaltă, societatea comercială mai sus precizată, deținătoarea licenței de joc a echipei de fotbal Petrolul, din Liga 1 Orange, dar deja retrogradată în eșalonul secund. Mai bine zis, ar fi trebuit ca părțile, reclamante și pârâtă, să se prezinte la fața locului, însă doar primele au fost de față, cea din urmă absentând. Firesc, a urmat o nouă amânare a judecării speței, până în ziua când se… termină școala! Paranteză: s-a tot speculat, de la precedentul termen și până la data celui următor, că nu pe 25 mai urma să se declare falimentul. Semn că microbiștii, dar nu numai ei, au calități de… Mafalda, în spețe de ordin juridic!

Petrolului i-a mai trecut, deci, încă o dată, glonțul pe la ureche. Dar nu l-a nimerit! Situație în care substantivul comun „amânare” a devenit… cel mai iubit de către marea familie a acestui club aproape centenar. Dar, de ce se bucură atât de mult suporterii „lupilor”, ca și oficialii echipei, de aceste amânări? Motivul este, fără doar și poate, teama – devenită deja cronică – declarării falimentului echipei lor de suflet. Implicit, a dispariției ei din lumea fotbalului autohton.

A te simți fericit după prelungirea unui termen de judecare – oricum, nu va fi sine die – nu înseamnă că acest sentiment va fi și cel din secunda doi ulterioară anunțării verdictului instanței. Amânările nu înseamnă nici că se va ajunge, într-o zi, la unul favorabil SC FC Petrolul și nici că, între timp, se vor plăti datoriile către SPFL și SGU. Când nu ai de unde, chiar că nu ai de unde, ce să mai vorbim! Cuantumul datoriilor, care se spune că ar bate undeva spre 10 milioane de euro, ar pune pe fugă orice posibil viitor finanțator. Nici măcar un străin cu o bonitate apreciabilă în raport cu cei autohtoni nu s-ar da în vânt să plătească din propriul buzunar – hai să le zic – oalele sparte de altul/alții. Ar fi utopic să se gândească, vreodată, cineva că – auzind cât ar avea de plătit, ca să devină acționar majoritar al SC FC Petrolul, prin achiziționarea a cel puțin 51% din creanțe, clubul găzarilor fiind unul insolvent – investitorii ar da năvală la Ploiești. Chiar și acest procent înseamnă o sumă mare și nu văd astfel cine s-ar lega la cap fără să-l doară. Ah, da, dacă ar exista pe lumea asta vreun om de afaceri cât se poate de bogat și care să fie, totodată, și mare fan al Petrolului, atunci poate că negrul din prezent ar avea șanse să se transforme într-un roz bomobon. Ba chiar, pe termen cât se poate de scurt. Însă, o fi Petrolul un target atât de atractiv, în prezent? Haideți să vedem!

În acest moment, așa cum scriam mai sus, SC FC Petrolul este în plin proces de insolvență. Mai mult, am scris tot mai sus, i se cere falimentul. Asta pentru că nu se poate ține mai deloc de toate obligațiile auto-asumate prin planul de reorganizare. Tot în acest moment, lotul Petrolului aproape că s-a volatilizat. Ca-n filmele SF. Tot acum, clubul nu mai poate plăti de niciunele. O singură avuție are Petrolul: suporterii! E drept și dintre ei au mai… uitat, de la o vreme încoace, să ia calea măcar a arenei Ilie Oană, ca să fie alături de echipa favorită. Credeți că, în acest context, preluarea SC FC Petrolul ar fi o afacere tentantă pentru cineva având potență financiară? Sincer, mă îndoiesc. E adevărat, în urmă cu doi-trei ani, se putea vorbi despre un business cât de cât atractiv. S-au și făcut, de altfel, unele eforturi pentru a se veni înaintea unor eventuali amatori de a face o tranzacție. Dar, nota bene, nu a venit nimeni până aici, pe strada Stadionului nr. 26, mai exact, măcar pentru a întreba, la globul de sticlă, dacă o fi de vânzare, realmente, clubul. Și mai ales în ce condiții. Da, nici măcar atunci! Deși, zvonuri – dar numai interesate – au mai apărut pe ici, pe colo. Au fost doar zvonuri, nimic concret.

Astfel, ar mai fi vreun rost de bucurie că se adună amânările de la tribunal? Că o fi mâine, că o fi poimâine, că o fi pe 15 iunie 2016, că o fi în decembrie curent, tot o să fie. E cât se poate de clar. Și nu cred că, la urmă, o să fie bine! Însă, e drept, nici nu le poți cere, acum, optimiștilor să cadă pe loc în extrema cealaltă. Evident, mai pot fi lăsați să viseze, să spere, să creadă etc. Dacă le face bine, așa să (mai) fie! Însă, clubului chiar i-o face bine?!?