EDITORIAL de

Butoiul de pulbere de la arena Ilie Oană arde mocnit. Va „sări în aer” cineva, acum, sau se va întâmpla altădată?

După acel 0-3 rușinos de la Pitești, totuși – părere personală – bifat după un joc nu într-atât de jenant ca la Cluj, cu „U”, unde a fost „doar” 2-3, suporteri ai Petrolului, cred că dintre cei care boicotaseră deplasarea, pentru motivele deja-știute, au așteptat autocarul, în curte la „Ilie Oană”. Evident, pentru a cere explicații privind al treilea eșec al sezonului, după doar jumătate de tur. Solicitare absolut justificată după pierderea locului secund din ierarhie și, mai mult, anticipata încă de pe-atunci cădere de pe podium. De altfel, noroc că „lupii” au un golaveraj bun, căci altfel ar fi picat chiar până pe „șase”, dacă trupa lui Adrian Falub ar câștiga duminică, pe „Cluj Arena”, în dauna modestei Daco-Getica.

În fața iureșului verbal al celor vreo 50 de ultrași stârniți foc de rezultat, șeful staff-ului tehnic al formației găzarilor a amuțit! Nu a avut cuvinte, conversația fiind, de fapt, un „monolog”, dacă îl pot numi astfel. Era însă și greu să mai poți explica de ce l-ai chinuit pe Saim Tudor punându-l iar ca vârf de lance, după eșecul experimentului din Ardeal. De ce Plămadă și Cazan nu sunt în stare să lege mai multe meciuri fără să fi fost de vină la primirea unor goluri, implicit la înfrângeri. De ce se ratează ocazii mari, care dacă ar fi fost fructificate ar fi dat altă turnură disputei cu FC Argeș. De ce Arnăutu a rămas tot meciul pe bancă, ca și Nini Popescu, poate eventual și Herea, asta înainte ca atacantul improvizat să fi suferit accidentarea la gât și cap, schimbarea lui tot cu un „U 21” fiind obligatorie. Și s-a întâmplat să fie… fundașul Țicu și portarul Isvoranu pe bancă! De ce oare numai cei doi „U 21” acolo, iată altă întrebare la care ar fi fost cvasi-imposibil ca tehnicianul să aibă vreo explicație plauzibilă. Și-ar mai fi și alte întrebări la care, cu siguranță, A1 de la Petrolul ar fi avut „motive” să rămână mut ca peștele în fața tirului suporterilor.

Imediat după meciul de pomină din Trivale, pe o bine cunoscută rețea de socializarea, cuvântul de ordine a fost… „Demisia!”. Ca niciodată, oameni buni! Până atunci, te lua naiba să soliciți așa ceva! Se blama jocul, dar se cerea răbdare, se aprecia că lotul nu-i corespunzător, niciodată nefiind de acord cu această impresie, iar antrenorul nu ar fi avut „cu cine”, știți cum se zice. Că este lung campionatul, că se vor mai pierde puncte, dar și câștiga etc., etc. A fost destul un scor de forfait, negativ, în urbea lui Nicolae Dobrin, pe stadionul care îi poartă și numele, și s-a uitat imediat de tot și de toate, cerându-se demisia – sau, mă rog, demiterea – de urgență a penultimului antrenor al… retrogradatei ACS Poli Timișoara! Au început, pe loc, și speculațiile în seara și noaptea partidei, au continuat și în a doua și a treia zi, vor continua și mâine, ca și până la eventualul anunț al despărțirii de către tehnicianul primelor 10 etape ale Petrolului, în ediția 2018-2019 a eșalonului secund. Deși anunțul trenează, suporterii „lupilor” deja vorbesc despre Leo Grozavu la… trecut, nemaiașteptând știrea aceea stas, de pe site, care se termină de regulă cu… mulțumiri și succes altundeva celui care a fost A1!

Obișnuit să consider www.fcpetrolul.ro drept – am mai spus-o – un fel de biblie a clubului găzarilor, nu m-am băgat deloc la speculații, la anticipări, iar la propuneri – nici atât. M-au amuzat unele sugestii, iar pe altele le-am luat în serios, apreciind că ar fi o decizie bună o alegere identică sau măcar similară. Sigur, am și eu simpatiile mele, din țară și de peste hotare. Români plecați cu treabă pe acolo, ca să se înțeleagă foarte exact. Dar, am învățat, o dată pentru totdeauna, să nu mai propun absolut pe nimeni și să fiu astfel un… spectator de la distanță, în asemenea situații. Le comentez fără să mă mai implic, atâta tot. Nici măcar la această oră, de exemplu, nu știu dacă „butoiul cu pulbere” din curte de la „Ilie Oană” va „arunca în aer” pe cineva sau „explozia” va fi lăsată pe… altădată. Dar, dacă aș fi – bine însă că nu sunt! – în locul decidenților, în acest moment, aș tăia din prima. Fără să mai măsor de două ori! Măsuratul de două ori mergea după Metaloglobus, după Tunari, hai și după Cluj, după Pitești ar fi chiar superfluu. Însă, la cum îi cunosc pe domnii Mădălin Mihailovici și Cristi Vlad, nu cred că mai există răbdare nici în capitală, nici în globul de sticlă din curtea unde mai era puțin, joi noaptea, și ieșeau… scântei! Vom vedea ce va urma. Și, mai ales, când!

Statistici T5
Inline
Inline