Când are dreptate și când nu Vivi Răchită vorbind despre Petrolul. Cel din perioada 2011-2016 și cel de-acum

Dragos Trestioreanu - ian. 25, 2017

Printr-o declarație care, probabil, a dorit să fie ca o completare la cea dată săptămâna trecută lui Cristian Anghelescu, pentru www.republikanews.ro, Vivi Răchită (foto, în stânga, alături de Eugen Neagoe și Victor Pițurcă; Facebook) trimite acum, printre altele, noi săgeți cu vârful muiat în ceva venin către urmașa Petrolului. Acelui Petrolul pe care el l-a promovat, în vara lui 2011, în Liga 1. Dar uimește și cu altele înțepături tocmai ale construcției sale începute cu doi ani mai devreme.

Fără a avea pretenția unei analize pe text, trebuie reținută, poate chiar în primul rând, o afirmație făcută pe la jumătatea declarației postate de siteul mai sus-menționat: „Nu vreau să termin fără a puncta faptul că mi-am câștigat pe teren, și nu numai, dreptul de a vorbi despre Petrolul, oriunde și oricât, și o voi face ori de câte ori se va aduce în discuție tema echipei la care am jucat și pe care o iubesc necondiționat! Vorbește despre echipă unul care a trecut prin toate fazele până a ajuns la vârf, de la copii și juniori și până la funcția de manager general, via antrenor principal, nicidecum așa cum o fac unii care se erijează în salvatori ai echipei doar pentru a câștiga și ei ceva!”. Este indubitabil că Răchită are acest drept, pentru promovarea din 2011, dar și, mai ales, pentru persuasiunea de care a dat dovadă în ceea ce privește construirea modernului „Ilie Oană”. Ca și pentru efortul de a-i împinge de la spate pe cei care l-au ridicat în doar 12 luni.

Tocmai de aceea surprind cuvinte de genul „declar deschis că nu mă interesează deloc acest proiect care se derulează sub titulatura Petrolul 52″. Când spui, vezi mai sus, că iubești necondiționat Petrolul, a zice ;i că nu-ți pasă de proiectul demarat în vara trecută, de menținere în viață a simbolului, vorbele se bat cap în cap. Nu poți iubi, dar și să afirmi că nu te interesează de soarta „iubirii necondiționate”! Nu ai cum. Este un nonsens. Mai mult, când mărturisește că nu vorbește, „așa cum o fac unii care se erijează în salvatori ai echipei doar pentru a câștiga și ei ceva!”, chiar dacă nu oferă nume, suporterii găzarilor tot știu înspre cine bate. Da, spre doi foști coechipieri de la Petrolul și, mai ales, spre poate cel mai mare fotbalist „all time” al acesteia. Nu-i deloc elegant, atunci când nu ești de acord cu strategia cuiva, să-l arunci în gura lumii, conștientizând totuși, vreau să cred așa ceva, că nu are nicio vină. Mai mult, încheind noua declarație parcă – popular vorbind – vărsându-și toată fierea, cu fraze precum „despre această echipă se mai poate discuta, eventual, la vară, când proiectul de la fotbalul județean va trebui înmulțit cu cel puțin 10 pentru a putea să te gândești la o eventuală altă promovare! Iar, cum la acest moment s-a cheltuit de 2,5 ori mai mult decât prognoza până la finalul sezonului – la Liga A Prahova, atenție! – rămâne ca suporterii, în fapt singurii care conteză în ecuația Petrolului, să tragă concluziile și să se exprime cine pe cine a mințit, în vară! Și, chiar și în general de-a lungul vremii”, percepția nu poate fi alta decât un sentiment de frustrare că a fost vorba despre un alt proiect ales.

Cât privește promisiunea că „voi face tot ce-mi stă în putință să duc la bun sfârșit munca începută cu copiii și juniorii Petrosportului! O să vedeți că nu va fi în van și că, în 2-3 ani, vor exista echipe de elită cu care orașul se va mândri!”, aceasta este una absolut lăudabilă și i-o doresc să-i și dea contur deplin, pentru că știe să facă echipe până la un anumit nivel. Dacă va reuși și la cel de juniori, va fi un punct câștigat în primul rând de el, iar apoi și – de ce nu? – de Petrolul. Evident, dacă va și dori să ofere jucători tineri acestui club. În caz contrar, eventual tranzacționânându-i cu alte cluburi din țară, e mai greu de intuit care ar putea fi mândria ploieșteanului iubitor al culorilor galben-albastre.

Dar ceea ce m-a șocat, de-a dreptul, a fost debutul mega-declarației: „Pentru mine este cât se poate de clar și cred că nimeni nu poate să mă contrazică! Este de notorietate, și suporterii știu asta, că în 2012 am spus răspicat că se va ajunge aici, că situația se deteriorează dramatic, de la zi la zi, și că nu vom mai avea echipă în doi-trei ani! Atunci se uitau la mine fără să le vină să creadă că premoniția mea, bazată pe realitatea pe care o știam, se va și adeveri! Așa a și fost, iar această echipă pe care ei o susțin acum nu are nicio șansă să crească, să se dezvolte, să meargă rectiliniu până la Liga I fără un plan bine structurat. Cei care, acum, se joacă de-a fotbalul și cred că numai cu dorință se poate face ceva concret se vor împăca cu soarta exact când cei mai mulți dintre suporteri vor dori trecerea de la fotbalul mic la cel mare! Nu vreau să fiu profet, vreau doar să atrag din nou atenția!”. Haideți să privim în urmă! În vara lui 2011, cu Vivi Răchită la cârmă, ca manager general, funcție avută încă din eșalonul secund, SC FC Petrolul a promovat în primul eșalon. Performanță de apreciat, mai ales după șapte ani de prezență dureroasă în Liga a II-a. Turul de campionat al ediției 2011-2012 a fost însă un chin total. Petrolul de-atunci juca poate cel mai urât fotbal de pe prima scenă. Nu întâmplător, l-a terminat printre principalele candidate la retrogradare. Deși cu sprijin, atunci, de la municipalitate, cu precădere închirirea cu… zero lei a arenei Ilie Oană, Vivi Răchită a declarat public că o necesitate stringentă în direcția salvării ar fi aducerea unui finanțator puternic. Dacă spre finele turului începuse deja să se speculeze că alesul – care rămânea în umbră – ar fi fost Florian Walter, în primăvara lui 2012 frâiele echipei au fost preluate de către Daniel Capră, un fin al lui Răchită și, totodată, unul despre care se afirma că ar fi fost omul de încredere al lui Walter. Sub conducerea, din acte, a lui Capră, Petrolul chiar a evitat întoarcerea în eșalonul secund. Mai mult, apoi, au urmat trei sezoane cu rezultate sportive dintre cele mai bune: adjudecarea Cupei României în 2013, două clasări consecutive pe ultima treaptă a podiumului Ligii I și, în special, tot atâtea calificări la rând în play-off-ul Europa League. Asta fără a mai pune la socoteală calificările în semifinalele competiției KO. În acel context, se pune întrebarea legitimă cum de a prevăzut Răchită falimentul din vara lui 2016 al SC FC Petrolul, încă din anul 2012!?! În condițiile în care, în acel an, la conducerea administrativă a Petrolului au ajuns exact oamenii pe care ni-i recomandase drept indispensabili!!! Glumind, nici Mafalda dacă era nu ar fi avut cum să prezică colapsul cu patru ani mai înainte, ținând seama de conjunctură!

Ca o concluzie, atunci când încerci să-ți completezi o declarație anterioară, ca să fii probabil cât mai credibil, ești foarte atent ce scoți pe gură. Altfel, devii o pradă extrem de ușoară nu numai pentru contestatari – grav când ajungi să te combată până și unul îmbrăcat cu… tricoul Stelei! -, ci și pentru cei care continuă să te mai susțină.