Care va fi impactul coronavirusului asupra fotbalului românesc? Efectul opririi neprogramate a competițiilor, dificil de anticipat câtă vreme nu există vreun precedent serios

A încerca să anticipez care va fi efectul impactului coronavirusului asupra viitorului imediat al fotbalului românesc post-suspendare a întrecerilor este o misie cum nu se poate mai grea, fără doar și poate. De ce? Fiindcă, având drept termen de comparație numai o singură suspendare a întrecerilor, în 1977, una de mai scurtă durată, ulterior marelui cutremur de peste 7 grade pe scara Richter, precedentul de atunci nu prea poate fi luat în calcul. Acum, odată cu escaladarea zilnică a ratei de infectare cu virusul Covid-19 în România, acest impact chiar că devine cvasi-imposibil de inclus în vreun scenariu virtual. Cert este că măsura întreruperii întrecerilor a fost absolut firească, dincolo de orice risc. Dar, pe de altă parte, efectul acestei decizii, din punct de vedere al sportivilor, poate fi cu totul și cu totul neașteptat. La amploare mă refer.

Așa cum declara pentru www.gazetaph.ro managerul sportiv al CS Blejoi, Paul Mâinea, că „nu scrie nimic, nicăieri în cărți”, despre o situație precum cea din prezent, a încerca să intuiesc cumva care va fi viitorul imediat al fotbaliștilor ar semăna cu… ghicitul în cafea! Mâinea are dreptate atunci când afirmă că-i greu să „încarci” un fotbalist vreme de două luni, într-un cantonament/cantonamente de iarnă, în țară sau pe afară, iar apoi, după un meci, două, trei oficiale, să se suspende brusc întrecerile. Asta în plin proces de sporire a formei de concurs. Mai mult, renunțându-se de-acum și la antrenamente, nu trebuie să fii vreun expert ca să îți dai seama ce se poate întâmpla cu organismul unui jucător și cum va reacționa după o pauză neprogramată mai lungă. Dacă la handbal, de exemplu, mai apar astfel de stopuri competiționale, făcându-se loc pregătirilor și partidelor echipelor naționale, la fotbal, acestea sunt, de regulă, scurte, trecând aproape pe nesimțite. Deci, dacă handbaliștii sau handbalistele trec repede peste astfel de momente, fotbaliștii – având un alt fel de ciclu pauză-competiții – nu pot fi incluși în același tipar. Pe cale de consecință, nici previziunile pe termen scurt nu pot fi perfecte.

În astfel de condiții, chiar dacă, vezi tot o declarație a lui Paul Mâinea pentru www.gazetaph.ro, „la vremuri excepționale trebuie măsuri excepționale”, ar fi realmente productiv pentru fotbaliști, indiferent de eșalon, ca suspendarea jocurilor să fie numai până la 31 martie 2020. Dată înaintată inițial de către FRF ca termen limită pentru suspendarea întrecerilor. Însă, din nefericire, la cum crește numărul celor infectați cu virusul Covid-19, mai degrabă stă în picioare decizia conducerii prim-divizionarei CSU Craiova, cea care le-a dat pauză totală echipierilor până pe… 21 aprilie 2020! Mai mult, se mai avansează, la nivel de zvon, și despre o posibilă reluare a întrecerilor pe 15 mai!!! Cum-necum, nu am mai trăit astfel de vremuri și chiar dacă, acum, se afirmă că virusul SARS ar fi avut un efect mai dur, din punctul de vedere al mortalității, decât actualul, atunci nu s-a mai oprit nimic în lume! Printr-o logică simplă, indiferent de impactul asupra sportivilor, prin oprirea competițiilor, viața lor este mai presus de orice! Ca o oricărui om de pe planetă, de altfel! Iar când Uniunea Europeană dorește să blocheze frontierele țărilor membre, pentru a salva spațiul Schengen, mai putem să ne văităm de suspendarea unor campionate, indiferent de disciplina sportivă? Cred că nicidecum!