EDITORIAL de

Către cine a fost mesajul slobozit de „explozia” nervilor? Către fotbaliști, către tribuna 0 sau către o persoană dintr-o anumită lojă?

Au trecut trei zile de la meciul Petrolului, din etapa a VII-a, cu ASU Poli Timișoara, de pe arena Ilie Oană, dar nu-mi ies din minte, încă, două prim-planuri TV cu antrenorul principal al „lupilor”. Sunt cele în care cei care au urmărit meciul pe micul ecran – numărându-mă, din motive obiective, printre ei – și se mai pricep la a citi pe buze pesemne că s-au înfiorat de cuvintele slobozite ca urmare a „exploziei” nervilor tehnicianului. Este posibil să-și fi închipuit că are circumstanțe atenuante, presiunea și, apoi, descătușarea, ca motive, e posibil să fi crezut că nu îl vede sau nu îl „aude” nimeni. Să le luăm pe rând!

În repriza secundă a disputei cu trupa creată tot de suporteri, ca și Petrolul, principalul responsabil tehnic al formației „lupilor”, trântit într-un fotoliu al băncii de rezerve, îl gratula pe Laurențiu Marinescu – după ultimul șut necadrat al acestuia, următorul coincizând cu deschiderea scorului! – cu anumite cuvinte ce nu ar putea niciodată puse pe… hârtie. Desigur, stadionul nu-i pension, fotbalul este mai mult pentru domni, iar limbajul nu-i numai academic și nici antrenorul vreun „pocăit”. Adică, mai poate erupe când pe teren ceea ce vede nu seamănă cu ce s-a desenat pe tablă, înainte de meci, în vestiar. Haideți să zicem că ar fi omenește să se mai scape hățurile. Nu la fel de normal însă este a te folosi de bifarea golului izbăvitor, mult așteptat, din prelungirile dictate de arbitru, și a te întoarce spre tribună și loje, pentru a cere parcă socoteală, folosind același cuvinte care nu ar fi trebuit auzite niciodată într-un spațiu public. Să zicem că, pe bancă fiind, a fost convins că  nimeni nu-l vede/”aude”, dar – ridicat de acolo, după primul gol, întors spre tribună și loje, cu brațele ridicate – a lăsat impresia că din acel spațiu ar fi fost supus unei presiuni, iar astfel își justifica descărcarea nervilor.

Ceea ce a omis A1 de la Petrolul a fost că o „luptă” cu suporterii nu se câștigă niciodată, ei devenind mai îndârjiți dacă sunt certați și, astfel, provocați. Asta dacă invectivele or fi fost adresate celor din spatele băncii de rezervă, posibil ceva mai vocali și mai lesne de auzit. Totuși, chiar dacă nu se câștigă o „luptă” cu fanii, nu se pierde… „războiul”. Dacă însă direcția a fost ceva mai sus, atunci ar fi trebuit să știe că, luând la ochi – și la… gură – o asemenea țintă, chiar se poarte pierde TOTUL! Ieșirea, pe www.fcpetrolul.ro, a doua zi după meci, cu declarații ale antrenorului principal și ale președintelui executiv al clubului găzarilor, ulterior apariției în online a unor acuzații cu privire la limbajul frust folosit față de un „dușman” neclar delimitat, a surprins oarecum. Iar asta deoarece post-episoade cam de același gen se prefera „metoda struțului”. Evident, pentru a nu se da amploare situației în cauză. E posibil ca explicațiile ulterioare să fi fost țintite în direcția din care se intuiește că ar putea veni reacții dure. Atâta vreme cât nu cele ale suporterilor ar conta mai mult. Știu că există destui pentru care un limbaj de acest fel înseamnă o mostră de… bărbăție. Pe cale de consecință, trec repede peste astfel de clipe. Ba chiar, le și uită rapid. Nu însă poate proceda la fel cineva implicat 100% în bunul mers al clubului. Care s-ar simți – cred că așa ar fi firesc – lezat ca unul dintre cei care primește salariu furnizat tocmai de compania pe care o conduce domnia sa să îi adreseze cuvinte urâte. Dar, cu siguranță că s-a preferat să se riște o pierdere a relațiilor cu fanii, decât cu acela care dă banii! În fine, se va rezolva în vreun fel și așa ceva. De urmărit…

Statistici T5
Inline
Inline