Cum a fost clocit focarul Ţăndărei

Cei care au parcurs, cu ani în urmă, pe când Autostrada Soarelui era doar un crâmpei, drumul spre tradiţionalul concediu pe Litoral, prin Slobozia – Hârşova, îmi vor da dreptate că cea mai exotică localitate parcursă pe acest traseu este oraşul Ţăndărei. Asta, desigur, datorită numeroaselor palate cu turnuleţe care se înşiră de-a lungul străzii principale, dar şi a personajelor care se învârt prin acestea. Nu cred că există trecător care, şocat de imaginea grotescă, să nu fi comentat, mai mult sau mai puţin măgulitor, la adresa acestei frânturi kitsch a Asiei construită, cu sudoare şi perseverenţă, din bănuţii făcuţi cu greu din tot felul de activităţi (legale?) desfăşurate prin Marea Britanie, dar probabil şi în alte zări ale străinătăţii.
Astăzi, acest imperiu al opulenţei şi al bunei dispoziţii de odinioară, a ajuns o zonă minată şi contaminată cu noul coronavirus, transformată astfel într-un exerciţiu de inconştienţă colectivă a cohortelor de familii numeroase care odată întoarse acasă, conform tradiţiei lor, au socializat şi chefuit împreună mult mai mult decât era cazul şi fără să-şi ia măsurile elementare de protecţie împotriva păcătosului de Covid. Ţăndăreiul palatelor cu turnuleţe s-a transformat rapid în Ţăndăreiul filtrelor poliţieneşti şi al forţelor armate desfăşurate pe străzi.
Cum s-a ajuns aici? De fapt, oraşul Ţăndărei este o Românie concentrată şi dusă la extrem. Cu autorităţile statului mângâindu-i pe creştet pe proprietarii de palate care, numai pentru aceste bunuri şi Merţanele cu care „se dau” pe străzi, impozite şi taxe zdravene presupunând că sumele necesare ridicării coloşilor şi achiziţionării bolizilor ar fi fost făcute cinstit. Alo, poliţia economică, ANAF, serviciile secrete, primăria locală, inspecţia în construcţii, a cercetat cineva cum au făcut oamenii aceştia munţii de bănet şi cu cât au contribuit către statul român? Au ei asigurare de sănătate, măcar la nivelul unui amărât de salariu minim? Pentru că acum, nu-i aşa, maica Românie îi primeşte cu braţele deschise şi îi tratează la fel ca şi pe salariatul cocoşat de dări, care cotizează de zeci de ani la tot felul de bugete de stat, trăind acum cu speranţa că, dacă va fi infectat cu Covid19, un medic să îi poată trata, aşa în spitalele noastre pline de nevoi şi cu lipsă de aparatură şi medicamente, dar cu un personal medical care se dovedeşte eroic, inimos şi bine pregătit profesional, măcar atât, spre marele noroc al nostru, al românilor. Au contribuit şuţii, maneliştii, fetele scoase la produs şi peştii lor, cefele groase care acum se infectează în grup, iar unii ajung la urgenţe, măcar cu un bănuţ la bugetul de asigurări de sănătate? Nu sunt chiar atât de ignoranţi, de vreme ce au ştiut să dea iama spre ţară înapoi, pentru că statele occidentale le refuză accesul în sistemele lor de sănătate, de vreme ce, aţi ghiciţi, nici acolo nu au plătit vreo asigurare de sănătate.
Desigur, chestiunea e valabilă şi pentru corupţii care-şi fac palate de altă factură, chipurile de bun gust, dar la fel de opulente, pe care, luaţi la întrebări, nici mulţi dintre aceşti îmbogăţiţi din politică nu le-ar putea justifica, să zicem, dintr-un salariu de bugetar. Da, ăştia sunt vânaţi, cu rezultate, notabile sau modeste, în numita luptă anticorupţie. Sigur că ei plătesc asigurări de sănătate, dar n-am auzit să contribuie cineva cu impozitul pe şpagă…
Concluzionez: toţi românii care muncesc pentru un salariu, la stat sau în privat, cei care fac afaceri cinstite şi plătesc taxele deloc uşoare ale statului, noi achităm şi carantina şi tratamentul în spital, şi toată nota de plată a României în marea criză a coronavirusului. De acum încolo, mai acceptăm ca milioane de paraziţi evazionişti sau infractori de drumul mare – unii poate-i admirau „că se descurcă”, alţii se tem de ei – să aibă parte în continuare, bine mersi, de serviciile statului român plătite de noi? Eu unul voi susţine schimbarea legii în ce priveşte asigurarea de asistenţă medicală.