Dacă la handbal jucăm cu junioarele și-o luăm tare, iar baschetul l-am băgat sub pământ, bine că merge Petrolul!

Dragos Trestioreanu -

La CSM Ploiești, în doar câteva luni, s-au schimbat obiectivele. De unde, la începutul verii, era vorba despre calificarea în grupele EHF Cup, cu echipa de handbal feminin, ba chiar și mai și, iar la baschet masculin se țintea, cu nou-promovata în Liga Națională, adjudecarea Cupei României și calificarea în play-off-ul LN, de puțină vreme, singurul target a devenit… evitarea amenzii de la Federația Europeană de Handbal! Dacă baschetul a fost băgat la doi metri sub pământ, îngropat sine die, handbalul mai este ținut desupra solului, deși se anunțase forfaitul și din competițiile interne feminine și masculine. Ba chiar și din cea internațională. S-a revenit și cu băieții, și cu fetele, însă doar așa, la cote de avarie. Jucătorii lui Dragoș Dobrescu și Ion Nicolae au fost trimiși să combată în ziua meciului de la Bacău, cale de câteva sute de kilometri bune, și nu știu cui i-a și păsat că au câștigat acolo. La fete, compromisul a fost: o senioară, portarul Alina Dumitru, și restul – junioare I, conduse de pe margine de fostul secund devenit principal, Daniel Gheorghe, tehnicianul copilelor și la echipa de categoria de vârstă a lor. Cum Liga Națională nu este deloc un campionat juvenil, au început să se adune firesc eșecurile la scoruri astronomice. Așa cum se va întâmpla, mai mult ca sigur, și luna viitoare, la Michalovce, în cele două zile alocate turului și… returului din EHF Cup. Nimic altceva decât o excursie, ce altceva! Și o întorcere acasă cu trollerele pline. Dar nu cu eventuale cadouri, ci cu goluri cât cuprinde! Nu mai contează că în statistică se va scrie, înaintea scorurilor, (și) numele CSM Ploiești. Ploiești, adică! Importantă să fie vorba baronului Pierre de Coubertin: participarea la competiție! Dacă tot se scapă de amendă, că o fi de 10.000, 20.000 sau 50.000 de euro, ce mai contează terfelirea numelui orașului! Merge chiar și o distrugere a psihicului unor fete aflate chiar înaintea debutului unei cariere adevărate! M-aș mira dacă, după manșa a doua (tot) din sala Juventei, la nici 24 de ore de prima, nu s-ar trimite la FRF încă o retragere din LN. Căci – deh – nu poți aborda o întrecere de senioare cu junioare! Dar am scăpat și de amendă, și de cheltuielile returului cu slovacele. Dă-l naibii de sport!

În tot acest talmeș-balmeș de la CSM, de s-a făcut de băcănie Ploieștiul în toată țara, umplându-l de rușine, nemaiprididind fanii cu scuzele față de handbalistele și baschetbaliștiii de care s-a bătut joc, singura bucurie o oferă miile de fani frenetici și devotați de pe arena Ilie Oană mereu alături de continuatorii tradiției Petrolului. Pentru ei, Petrolul ’52 e Petrolul, chiar dacă, prin centrul acelui Ploiești acoperit de rușine, se fac calcule peste calucle în ceea ce privește valoarea mărcii, revenită la municipalitate după falimentarea fostei societăți ce-o primise cam moca, în urmă cu nu foarte mulți ani. O marcă, așa știu, care ajunsese acolo în schimbul a vreo 27.000 de euro. Chiar dacă a fost vorba de câștigarea unei Cupe a României, în acest răstimp, acum valoarea tinde mai spre zero. Așa-i în al patrulea eșalon. Însă, tot există cineva, undeva, care se codește să le dea ploieștenilor – pentru echipa lor – posibilitatea de a continua, și legal, istoria Petrolului. Timpul trece, calculele se fac parcă tot mai greu, or fi cu… abacul, deși la Petrolul ’52 nu-i vorba despre… PFA! Cu marcă sau fără marcă, ultima fiind situația de-acum, Claudiu Tudor și coechipierii lui, cărora li s-a alăturat, de curând, și un fost internațional… fără vârstă, Daniel Chiriță, își văd de treaba lor. Și o fac serios. Joacă fotbal frumos, îi încântă pe suporteri, au rezultate, marchează la foc continuu și mai prind chiar și prime-time-ul, din când în când, la televiziunile cu acoperire națională. Da, chiar și așa… fără marcă. Dar, pe locul I! Poate s-o îndura cineva, cine trebuie, evdient, să vină la un meci și apoi să vadă dacă merită echipa asta marca sau nu!