De ce îi deranjează pe unii dintre simpatizanții Petrolului cifra 52 de lângă numele echipei de suflet?!

Dragos Trestioreanu - nov. 2, 2016

Cu ani buni în urmă, nemulțumiți de managementul acționariatului de-atunci al SC FC Petrolul, la ideea unei actuale vedete TV naționale, dar nu numai, 15.000 de ploieșteni au semnat în favoarea unui proiect intitulat, sugestiv, „Petrolul e al nostru”. Atunci, în urma demersurilor făcute la Primăria Ploiești, municipalitatea a intrat definitiv în posesia mărcii, palmaresului etc. ale brandului Petrolul. A fost apreciată drept o victorie răsunătoate și chiar așa și părea. După o vreme, au fost cedate, cu titlu gratuit, unui nou acționariat al SC FC Petrolul, o societate care deținea nu numai lotul de fotbaliști, ci și licența de joc în Liga 1. După patru sezoane în cel dintâi eșalon, echipa de fotbal a clubului găzarilor a retrogradat în liga secundă, competiție în care nu s-a mai înscris în vară, deoarece SC FC Petrolul a intrat în faliment! Automat, marca, palmaresul etc. s-au întors la primărie. Ca echipă care să continue tradiția unui club aproape centenar a fost aleasă, după îndelungi discuții pro și contra, cea formată de AS Petrolul ’52. La început, câteva mii bune de fani ai Petrolului au fost alături de… noul Petrolul. Au venit în număr mare la primul antrenament, au creat o atmosferă senzațională, perpetuată la primul meci de acasă, de pe arena Ilie Oană. Cel cu – pentru mulți dintre ei – necunoscuta AS Tufeni-Băicoi. S-au făcut eforturi financiare importante pentru ca mai multe meciuri să se desfășoare la lumina reflectoarelor, așa cum se întâmpla în ultimii patru ani. Suporteri din Ploiești, din țară și din străinătate au făcut donații și – după o remiză la debut pe terenul campioanei en-titre a Ligii A Prahova, CS Păulești – noua formație a început să câștige joc după joc, instalându-se pe prima treaptă a podiumului. Una pe care se află și în prezent.

Paradoxal, odată cu trecerea rundelor și invers proporțional față de rezultate și de joc, numărul suporterilor de pe „Ilie Oană” ai Petrolului ’52 a început să scadă, ajungându-se ca la ultima partidă, derbiul etapei a XI-a, cel cu AFC Bănești-Urleta, pe stadion să fie cel mult  o mie, hai o mie cinci sute de fani ai culorilor galben-albastre!!! Iar asta după ce susținătorii morali ai lui Claudiu Tudor și ai coechipierilor acestuia s-au lăudat, acum două luni, cu un numeric peste acela de la cel mai urmărit meci al unei runde din Liga 1! Da, la Ploiești, au fost și peste 6.000 de suporteri frenetici în arenă, cu Tufeniul. Nu mai vorbesc și despre numericul neașteptat de scăzut de la cuplajul prin care s-a marcat, fastuos, împlinirea a 50 de ani de la unicul succes al unei echipei românești în dauna campioanei campioanei mondiale, FC Liverpool! De ce acest recul de netegăduit?!

Dacă oamenii de afaceri locali ar mai fi, cât de cât, de înțeles că se agață de justificarea inexistenței mărcii și a palmaresului Petrolului la AS Petrolul ’52 pentru a evita a contribui cu bani la echipa care continuă tradiția clubului găzarilor, pe cei care se autointitulează petroliști este foarte greu s-o faci. Aud sau văd că o echipă, chiar dacă se numește Petrolul, nu ar avea nimic în comun cu… Petrolul! Iar asta din cauza unei cifre, 52, care nu ar avea relevanță. Aș zice, dimpotrivă, că – dacă nu exista un 1952, an în care bucureșteana Juventus a fost mutată forțat, în epocă, la Ploiești și s-a numit, după o vreme, Petrolul – nu s-ar mai fi ajuns, în 1973, la… FC Petrolul! Un an în care, conform unui trend de-atunci, după apariția FC Argeș Pitești, la noi în oraș s-a dispus scoaterea secției de fotbal din cadrul CS Petrolul și transformarea acestei în Fotbal Club. Situație în care s-a schimbat, firesc, și stema, cea cu sonda pe un fond roș-alb-galben, în scut – pe galben și albastru. Acel FC Petrolul a existat – nu am descoperit eu, acum, America! – până în vara lui 2003, când a dispărut definitiv, odată cu cedarea locului din Divizia A, cucerit după promovarea din eșalonul secund al echipei avându-l drept antrenor pe… Octavian Grigore. Printr-un artificiu juridic, s-a păstrat însă un Petrolul în al patrulea eșalon, dispărut și el însă destul de repede. Mai mult, a mai apărut un Petrolul! Mai exact, atunci când patronul Astrei, din dorința de a avea arena din „9 Mai” plină cu suporterii Petrolului, a acceptat apariția… SC FC Petrolul și schimbarea numelui „struțo-cămilei”, din Astra în Petrolul. Deși sezonul 2003-2004 s-a început pe CIS-ul Astrei!!!  Ei bine, însemnele acelui Petrolul se află acum la primărie și este considerat de către unii drept adevăratul deținător al istoriei clubului găzarilor! Acela, ci nu Petrolul ’52, fondat și condus de fostele glorii care au scris, de fapt, istoria adevărată a Petrolului! Este preferat de unii un Petrolul apărut din… Astra, decât un Petrolul al celor care au însemnat TOTUL, aproape!

Apă la moară celor care-și doresc nu un Petrolul ’52, ci o… Astra în „blană” de Petrolul, le-a dat însă și municipalitatea, garantul preconizat al îndepărtării definitive a riscului ca marca, palmaresul etc. să mai încapă, vreodată, pe mâna unor societăți comerciale care să-i terfelească numele. Nerecunoscând, practic, că Petrolul ’52 este continuatoarea istoriei veritabilului Petrolul, primăria ține de însemne, tergiversând momentul acordării mărcii, prin ncesitatea legală a evaluării acesteia. Și cum o astfel de operațiune, în premieră absolută, durează destul timp și nici nu se știe la ce rezultat se va ajunge, finalmente, în loc ca numărul de simpatizanți ai Petrolului actual să crească, acesta scade. Cu toate consecințele de rigoare. Sincer, nu am certitudinea nici că, dacă s-ar primi marca, conjuncturalii ar da fuga la stadion. Nici că oamenii cu bani s-ar călca pe bombeuri care câți bani să dea la echipă. Și visul unui SA cu acționari având maximum 10%, fiecare, este o utopie. Oare, cine o fi dorind să dea bani, dar să nu conducă sau să nu aibă oareșce profit?! Adept al principiului ca fiecare echipă să-și scrie propria istorie, admit totuși și că – dacă legile din sport o permit – a nu te lupta pentru a păstra o istorie de aproape 100 de ani ar fi un nonsens. Asta nu înseamnă că, pe parcursul acestei lupte, combatanții să fie din ce în ce mai puțini, iar la un eventual succes, să dea năvală, strigând: „ĂSTA E PETROLUL MEU!”. Chiar dacă e… ASTRA!