De ce am încredere… 1.000% în Cătălin Burlacu!

Dragos Trestioreanu - mai 30, 2016

L-am întâlnit prima oară, la sala Olimpia. Din Ploiești. Era component al unei echipe puternice – West Petrom Arad. O campioană care venise să joace aici cu Vega Soced, formație dispărută la scurtă vreme după aceea. M-a impresionat, pe teren, prin ambiție mai ales, de valoarea-i extraordinară auzind deja. În ce moment mi l-am dorit enorm să vină la noi, după Vega Soced apărând CSU Asesoft? Paradoxal, după un… mic incident de la vestiare, care îl avusese drept protagonist după acel meci. Ceva cu un geam spart, nu mai țin minte exact. Pentru mine, atunci, a fost un semn clar că acel jucător trăia la maximă intensitate sportul pe care îl practica, că suferea din plin, că avea o ambiție maximă, că era un învingător. Nu a trecut prea mult timp după aceea și chiar a venit la Ploiești. Da, la CSU Asesoft, finanțatorul acesteia aducând aproape întreaga echipă națională a României la formația pe care o păstorea. Mi-am văzut astfel, mai repede decât îmi închipuiam, visul cu ochii, iar… Cătălin Burlacu a devenit, încă din acel moment, idolul meu!

Mi-a oferit, evident că nu numai mie, meciuri minunate, a câștigat împreună cu jucători fantastici o cupă continentală, FIBA Europe Cup, în memoria unui alt baschetbalistic fără pereche de la noi din țară, Toni Alexe. A cucerit titluri fără număr, i-a făcut cinste României în campionatele unor țări în care baschetul se joacă la un nivel înalt, Estonia și Italia, s-a întors apoi la Ploiești și a continuat să mă uimească, neschimbându-se absolut deloc. A rămas același baschetbalist încântător, care punea suflet și trăia partidele la puls 200!

Când fosta lui echipă, căreia i-a fost și căpitan până în ultima zi de existență a acesteia, s-a desființat, am fost convins că dacă baschetul va renaște la Ploiești o va face doar prin îndemnul și contribuția imense ale lui Cătălin Burlacu! Încă jucător activ, la SCM Universitatea Craiova, în sezonul 2015-2016, Burlacu a fost numit și președinte de onoare al secției de baschet de la CSM Ploiești, el fiind deja un fiu al orașului în care s-a căsătorit, cu o ploieșteancă, și au împreună două fetițe frumoase. Din acel moment, și-a trăit cu aceeași ardoare de mare jucător visul de a reda orașului său de adopție frumusețea unui sport extrem de spectaculos, practicat de sportivi îndemânatici și inteligenți. S-a zbătut pentru înființarea secției de baschet la CSM, într-un moment în care interesele nu prea erau identice cu ale sale. Și a obținut primul succes: s-a înființat! Al doilea pas l-a făcut atunci când a convins un fost partener de întrecere, ex-jucător la Vega Soced, Eugen Ilie, să vină la Ploiești și să antreneze CSM-ul, împreună alcătuind, cu sprijinul noii conduceri a clubului, un lot competitiv. În sfârșit, al treilea pas, poate cel decisiv, a fost când a câștigat licitația organizării Final Four-ului de promovare la Ploiești. Ce-a urmat a fost o poveste. O poveste de ținut minte și de povestit, mai ales, celor care încă mai cred că nu se poate reuși pe termen destul de scurt. Cu Burlacu la cârmă și cu toți cei care l-au ajutat, într-un fel sau altul, Ploieștiul a revenit în elita sportului jucat la panou în România, a ajuns din nou în primul eșalon, acolo unde îi este locul.

Pentru asta, dar și pentru multe altele, am încredere… 1.000% în Cătălin Burlacu, meritat cetățean de onoare al Ploieștiului! Prin exemplul lui, al unei cariere formidabile, am convingerea că ne vom bucura, în sezoanele ce vor urma, de spectacole sportive de înaltă ținută, așa cum a fost până în urmă cu un an. Cine reușește atât de repede, o va face cu siguranță și pe viitor! Bine că ai rămas la Ploiești, bine că te avem, Cătăline!