Gazeta de Prahova

EDITORIAL de

De ce nu ar mai putea să fie, și acum, în poarta Petrolului ca pe vremea lui… Sfetcu și Mișu Ionescu?

În anii când Petrolul câștiga cele trei titluri naționale din perioada, să-i zic, modernă, poarta era apărată, mai întâi, de Vasile Sfetcu, iar apoi, de Mihai Ionescu, devenit în timp nea Mișu. Adus mai târziu de la Prahova, fiind și mai tânăr, Ionescu i-a luat locul, treptat, între buturi, lui Sfetcu. Însă, au fost perioade în care, dată fiindu-le marea valoare și, mai ales, una apropiată, așa cum se întâmpla și la CCA, de altfel, cu Toma Costică și Ion Voinescu, toți patru nemaifiind acum în viață, din nefericire, s-a aplicat și principiul alternanței în poartă. Principiu care nu era refuzat deloc pe-atunci, dar total respins acum. Însă, nu numai, de fapt. Acum, când se spune că este perfect să ai numai un goal-keeper foarte bun și o rezervă sub nivelul titularului, dispus să frece banca, iar un al treilea să fie așa, la număr. Automat, cam cât e campionatul de lung, să nu fie nicio bătaie de cap cu numărul 1 din echipă, așa cum pe vremuri se începea o echipă cu această cifră inscripționată pe tricoul îngerilor păzitori. Așa cum se mai numesc, plastic, portarii. Apreciez că este vorba despre o strategie păguboasă, fiindcă – dacă nu sunt ținuți în priză măcar primii doi – există riscul ca rezerva să intre prea puțin motivată. Sau, fără jocuri în picioare, cum se zice, să facă erori, fără să vrea. Se spune în lumea fotbalului că un goal-keeper, dacă nu stă mai multă vreme între buturi, pierde noțiunea dimensiunilor porții și îi va fi foarte greu până o va recapătă.

Venind în timpurile noastre, tot la Petrolul, mai precis la cel înființat pe la sfârșitul verii anului 2016, în prezent sunt legitimați trei portari, dintre care numai unul singur este cu statut permanent – Mirel Bolboașă. Goal-keeper „U 21”, Ianoș Brînză a venit împrumut de la FC Botoșani și este singurul dintre cei șapte detașați din acest moment la clubul găzarilor – printre care și titularul dintre buturi din meciul cu Pandurii, de la Târgu Jiu, Cezar Lungu – care are clauză de cumpărare la finele detașării. Totuși, deși Bolboașă e portarul clubului, în Gorj, dacă nu s-ar fi accidentat, ar fi debutat Brânză, făcând-o până la urmă Lungu, deoarece Mirel fusese lăsat acasă, în afara lotului, deși era apt de joc! Stau și mă întreb ce motivație mai poate să aibă un sportiv legitimat la un club, pe o perioadă mai lungă de timp, atunci când vede că ceilalți colegi de post, deși au titlu de împrumutați, sunt aleși de la bun început să facă parte din lotul de 18, iar unul dintre ei, firește, să fie titular. Poate nu ar fi chiar neproductiv, în astfel de condiții concrete, ca antrenorul apărătorilor buturilor de la Petrolul, Vasile Șleam, simpaticul nea Puiu, să apeleze și la puțină psihologie, urmând calea de cândva a tehnicienilor Petrolului cel original și unic. Adică, a proceda la alternanța între buturi a lui Lungu cu Bolboașă – sau invers! -, ținându-l în priză, atunci când meciul o va permite, și pe Brînză, în perspectiva eventualității de a fi achiziționat la vară. Deși, parcă noul Petrolul nu și-a permis să cumpere, de la înființare și până acum, vreun fotbalist!

Statistici T5
Inline
Inline