De ce nu asaltează (încă) ploieștenii arena Ilie Oană, la celebrarea a 50 de ani de la marele succes cu Liverpool?!?

Dragos Trestioreanu - oct. 14, 2016

Am așteptat să treacă patru zile de la momentul în care pe toate canalele media locale s-a postat anunțul începerii punerii în vânzare a biletelor pentru sărbătoarea care va marca, și pe arena Ilie Oană, împlinirea a 50 de ani de la cel mai mare succes din istoria aproape seculară a Petrolului – cel obținut în dauna celebrei Liverpool FC, campioana țării campioanei mondiale din acel moment, Anglia. De ce am procedat astfel? Deoarece, observ însă, acum,  că am fost naiv, am dorit să comentez cu entuziasm modul în care ploieștenii s-au îndreptat spre casele de bilete de la stadion și s-au „bătut” să cumpere tichetele ce le vor permite să fie prezenți la marea sărbătoare de mâine.

Ciudat, și nemeritat totodată, dată fiind acea fabuloasă victorie, bifată în a doua manșă a primului tur al ediției 1966-1967 a Cupei Campionilor Europeni, precursoarea actualei Ligi a Campionilor, până în seara această abia de s-au achiziționat circa 1.000 de bilete! În condițiile în care există în jur de 900 de abonamente, dacă festivitatea s-ar fi desfășurat azi s-ar fi adunat maximum 2.000 de petroliști în tribunele și peluzele arenei Ilie Oană! Nici măcar cât la meciurile Petrolului 52, urmașa din al patrulea eșalon a marii formații din 12 octombrie 2016. Desigur, și mâine mai este o zi în care se pot cumpăra tichete, iar fiind vorba despre una liberă, prima a week-end-ului, hai să cred că ploieștenii se vor mobiliza mai mult decât au făcut-o în timpul săptămânii. Evident, și cu riscurile de rigoare – cozi interminabile, nervi, scandal ș.a.m.d. E adevărat, se mai achiziționează tichete și prin rețeaua Eventim, dar nu înseamnă, bănuiesc, că ar fi vorba despre mii de tichete luate. În condițiile în care arena are 15.500 de locuri, dacă va fi ocupată doar pe sfert, s-ar deduce că ploieștenilor – mă rog, unora dintre ei – nici nu le pasă de istoria acestui simbol care a fost, este și va fi mereu PETROLUL!

În acest context neplăcut, și munca deosebită a ultrașilor, care lucrează non-stop, de câteva zile, la o coregrafie care să amintească de aceea de la sărbătorirea a nouă decenii de existență a clubului găzarilor, s-ar putea irosi, în mare măsură. Asta deoarece, din ce am înțeles, este gândită să prindă în joc joc toată arena. Mai exact, toți cei prezenți să facă parte directă dintr-un show grandios. Este păcat, pur și simplu!

Să zicem că Petrolul actual, renăscut după cel falimentar, din vară, evoluează în al patrulea eșalon, iar cine a fost obișnuit la Ploiești cu Steaua, Dinamo, Astra și alte campioane digeră mai greu dispute cu Unirea Cocorăștii Colț sau AFC Brebu ori AS Tufeni Băicoi, ca să nu mai vorbesc de Unirea Urlați. Dar, pasiunea, dragostea pentru echipa favorită nu cunoaște diferențe de nivel. Iubești o echipă și în Liga I, și în a II-a, și în a „n”-șpea! Altfel, nu te mai poți numi suporter, ci spectator conjunctural, care vii în arenă doar că așa-i la modă. Dacă, la meciurile cu echipa despre care se spune că ploieștenii o antipatizează cel mai mult, Steaua, au fost, constant, peste 10.000 de oameni, la „Ilie Oană”, de ce nu ar fi și sâmbătă la fel? În caz contrar, este lipsă de respect față de singurii supraviețuitori ai unei echipe care, în 1966, au cucerit titlul național, ultimul de până acum. Fapt care a condus la tripla confruntare cu Liverpool. Fără frații Mircea și Virgil Dridea, Alexandru Boc, Eduard Iuhas, Camil Oprișan, Octavian Dincuță și Dumitru Munteanu, cărora li s-au adăugat regretații Mihai Ionescu, Vasile Sfetcu, Gheorghe Pahonțu, Gheorghe Florea, Mihai Mocanu, Petre Dragomir, Constantin Moldoveanu și Alexandru Badea, Ploieștiul nu ar fi ajuns un club respectat în toată România. Cele două Cupe ale României, câștigate după 1989, care au importanța lor, fără tăgadă, sunt totuși prea puțin față de trei titluri de campioană și o „Cupă”, adjudecate de marii înaintași ai lui Claudiu Tudor și compania. Tocmai din acest motiv, stadionul ar trebui să fie arhiplin, mâine! Tare aș vrea să fiu uimit, la ora meciului de old-boys, respectiv al celui din campionatul Ligii A Prahova, de o răbufnire de orgoliu a concitadinilor, care să umple la capacitate arena Ilie Oană. Ploieșteni, nu vă lăsați de amăgiți de acei hateri, ca să folosesc un cuvânt în trend, care spun că a te lăuda cu un succes de acum 50 de ani ar reprezenta o mentalitate de club mic. Nu-i așa nici pe departe, PETROLUL a fost un NUME în fotbalul românesc și va rămâne întotdeauna, repet, un SIMBOL al Ploieștiului! Haideți să vă vedem!