De ce o semi-iertare a SC FC Petrolul în aceeași zi cu falimentul? De ce?!?

Dragos Trestioreanu - iun. 23, 2016

Ieri, 22 iunie 2016, din cauza tristeții uriașe instalate la aflarea anunțului de declarare a stării de faliment a SC FC Petrolul SA – nota bene, nu a PETROLULUI! – s-a trecut cu o oarecare ușurință peste o altă informație. Nu mai puțin de luat în seamă, totuși. Curtea de Apel, așa cum scriam în editorialul precedent, i-a dat dreptate societării comerciale mai sus-menționată în privința unei sume contestate, ca taxe și impozite. Nu a fost vorba despre una mică, ci dimpotrivă. Calculată la cursul leu-euro, circa 1,6 milioane de euro. Un procent relativ mic față de totalul datoriilor insolventei SC FC Petrolul, dar semnificativă dacă s-ar fi continuat procesul de reorganizare. Dar, de reținut, suma în cauză este una de dinainte de declararea procesului de insolvență!

Ceea ce este tare ciudat e că fiecare cetățean, atunci când primește plicul cu datoriile sale față de stat, suma respectivă nu este contestată de nimeni. Fiecare este convins că-i cea corectă. Se plătește, și cu asta basta. SC FC Petrolul a contestat-o, și abia acum i s-a dat dreptate! Nu înainte de ianuarie 2015, când s-a intrat în insolvență, ci tocmai acum! De ce tocmai acum?!? De ce tocmai în ziua declarării falimentului?!? De ce suma nu a fost cea corectă?!? Cine a calculat greșit?!? Eroare umană sau doar un scop neortodox? Sunt întrebări la care nimeni, dintre cei greșiți, nu va mai catadicsi să dea vreun răspuns. Dar, dacă și în cazul nostru, al oamenilor de rând, se greșește? Vom fi iertați (tot) în… drum spre groapă?

Există voci, mai curajoase, care acuză acum că nu ar fi fost o greșeală neintenționată. Că s-a dorit să fie așa. Mai precis, cuantumul datoriilor să oblige societatea, ca ultimă șansă de a-și continua activitatea, să intre în insolvență. Este absolut de neînțeles de ce au trebuit să treacă atâția ani, pentru ca statul – mă rog, instituțiile specializate ale sale – să binevoiască să facă cunoscută o cifră exactă a obligațiilor financiare. Una care ar fi trebuit, atunci când a fost scrisă negru pe alb, să fi fost cea exactă. Fără tăgadă. Cât să nu mai fi existat vreo șansă a fi fost contestată. Iar dacă tot a fost, răspunsul să fi venit cât mai repede. Pentru a nu mai putea împricinată să tot reclame. Mai ca până la calendele grecești.

A contesta în urmă cu mai mulți ani, și nu o dată, ci de mai multe ori, și a primi răspunsul într-o zi în care nu se mai putea face nimic, semi-iertarea, să-i zic așa, nu a fost altceva decât un fel de frecție la piciorul de lemn. Iar asta lasă în urmă nu numai semne de întrebare, firești, ci și un iz urât mirositor. Da, sportiv și economic, SC FC Petrolul trebuia să dispară – repet, nu PETROLUL! -, dar nu împinsă către așa ceva în mod incorect. Nu printr-un „artificiu” care lasă impresia că ar fi fost folosit tocmai pentru a o face să dispară atunci când a vrut CINEVA! Personal, sunt adeptul ideii construirii de la zero a unui alt proiect. Unul în genul celui de la ASU Politehnica Timișoara. Cu suporterii în vârf de lance. Mă întreb, însă, se poate și aici ca, la un meci jucat să zicem la Drăgănești, primul autoturism al fanilor să fie parcat la arena de acolo, iar ultimul să fie (încă) la… Ploiești? Dacă vreți să înțelegeți ce vreau să spun/scriu!