Din ciclul „băgat bățul prin gardul Petrolului ’52”, episodul „zâzanie în sânul USP”

Dragos Trestioreanu - ian. 18, 2017

Am citit astăzi, 18 ianuarie 2017, un text al colegului și prietenului Cristian Anghelescu, de la www.republikanews.ro, unul foarte interesant și mai ales binevenit într-o vreme de acalmie, să zic așa. Pornind de la o informație pe care a aflat-o, Anghelescu l-a contactat pe consultantul pe teme de sport școlar al primarului Ploieștiului, Vivi Răchită, totodată asumat manager al Petrosportului – clubul care punea afișe pe stâlpii din centru, vara trecută, pentru a face selecții, în calitate de urmașă a… Petrolului, afirmând apoi că fusese vorba despre o eroare de redactare! – pentru a-l chestiona pe tema plecării a trei grupe de copii și juniori de la clubul pe care îl păstorește la ACS Petrolul ’52. Vădit deranjat – cine știe să citească și printre rânduri își dă deama ușor – de această renunțare, dar posedând arta folosirii „cristianelor” printre subiecte, Răchită caută să iasă, glumind puțin, din corzi. Într-un speech care ocupă cam 90% din materialul ziaristului, el lasă a se înțelege un fel de „ce-am avut și ce-am pierdut”, bagatelizând astfel inițiativa antrenorilor Bebe Zahiu, Laurențiu Tureac și Marius Manolache de a-și lua grupele „2006-2007”, „2004-2005” și, respectiv, „2002-2003” și a le muta la clubul care a fost recunoscut de suporterii uniți în USP drept continuatorul de drept al Petrolului. Cristi Anghelescu lasă a se înțelege, și el, că plecarea ar fi fost cauzată de neonorarea promisiunii făcute antrenorilor de a fi remunerați de CSM Ploiești. O chestiune pe care nu o înțeleg eu, de data aceasta, în sensul că nu-mi pot închipui că poți lucra la un club și să fii plătit de altul. Poate vom afla în timp, însă, ce și cum.

Revenind la declarațiile lui Vivi Răchită, acestea atacă mai multe direcții, știind însă foarte bine ce face. Are această artă, i-o recunosc, și mai ales încearcă oricând să speculeze fiecare moment de liniște instalat la Petrolul ’52. Vorbește de creșterea copiilor și juniorilor și afirmă că pe el îl lasă rece o cupă sau două câștigate, instruirea fiind singurul țel al lui. Interesant! Cum poți ajunge fotbalist fără să ai drept țintă a câștiga trofee, mărturisesc că mi-e mai greu să-mi dau seama. În fine… Apoi, dă în unii antrenori de copii și juniori – fără a oferi însă și exemple concrete – care ar face, pe ici, pe colo, câte un ciubuc, la o cazare, la o masă. Chiar așa? Mai mult, ar lua chiar și mită de la părinți! O-la-la! E groasă, ce mai! Desigur, nu e cazul Petrosportului, care – spune Răchită – a și rezolvat problema plecărilor, aducând alți antrenori, comasând grupele rămase, și promite că vor mai veni. Inteligentă declarație! Dar apogeul îl atinge atunci când declară – de parcă l-ar și crede imediat toată suflarea ploieșteană simpatizantă de fotbal – că se va produce comasarea dintre Petrosport și ACS Petrolul ’52! Păi, dacă se mergea spre această direcție, de ce s-a mai produs schizma din august trecut?!?

Fiindu-i ridicată mingea la fileu, Cristi Anghelescu „plesnește” întrebarea ce trebuia pusă. Mai exact, pe ce se bazează când afirmă despre o astfel de unire? Ei bine, de aici începe… show-ul! Reiterează discuția avută cu unii membri ai USP – dorind a băga zâzanie în cadrul uniunii care a reunit toții fanii Petrolului? -, cei care i s-ar fi plâns, după ce i-au solicitat o întâlnire, că nu sunt mulțumiți de modul în care este manageriată Petrolul ’52. Iar apoi, se dezlănțuie! Se bagă la banii cheltuiți, care zice că ar fi fost unii promiși inițial, dar s-ar fi mărit pe parcurs. Din nou, fără a oferi ceva concret. Câți bani, ce buget, ce cheltuieli etc. Îl vede pe Cristi Vlad, președintele executiv al Petrolului, drept cuiul lui Pepelea. Mai mult, își asumă chiar un risc imens, declarând cu subiect și predicat că suporterii respectivi i-ar fi zis că Vlad ar renunța la fotoliul de șef executiv, din cauza… nepriceperii sale, un fotoliu pe care ar accepta să se așeze el, Vivi Răchită!!! Cu o singură condiție: „să rămână și el în structură, să facă și el ceva la club”!!! Dacă mi se permite, fac aici o paranteză, contactat să confirme sau să infirme această declarație, Cristi Vlad a spus răspicat că „nu le-am spus niciodată suporterilor că nu mă pricep să conduc clubul, darămite să cer să fiu, așa cum s-a afirmat, ceva, totuși, pe acolo. În plus, nimeni nu m-a contactat să mă întrebe despre aceste declarații. Însă, nu vreau să declar acum nimic, deoarece sunt adeptul muncii, care să arate ceea ce pot cu adevărat, ci nu al vorbelor, care să amplifice un conflict ce nu-și are deloc rostul”! Fără comentarii!

În sfârșit, mai spre subsolul materialului, Vivi Răchită declară că nu ar merge la Ploiești ce-a mers la Cluj, adică o cooperare între un club de fotbal și primărie, deoarece acolo este vorba despre universități, „care emană un factor de stabilitate”. Stabilitate oferită de banii publici evident, pe care fanii Petrolului îi refuză, excluzând orice parteneriat cu municipalitatea. Interersant este că, deși recomandarea cu proiectul de la Cluj a venit la ultima ședință a Consiliului Local, dinspre un membru al acestuia, Răchită o apreciază, nici mai mult, nici mai puțin, drept „o tâmpenie”!!! Ciudat punct de vedere al unei persoane care este plătită de… primărie! Ei bine, la final, aduce vorba despre o societate pe acțiuni puternică absolut necesară, singura ce poate rezolva situația actuală, pe care o vede parca a fi una fără ieșire. Aici aș avea o întrebare: s-a mai făcut, acum cinci ani, o astfel de societate, care ne-a fost prezentată, la vremea ei, chiar de însuși Vivi Răchită, ca fiind una puternică, dar unde mai este, că nici pe la Registrul Comerțului nu o mai găsesc? Bref, să ne mai vedem bârna din propriul ochi, decât paiul din al altuia!

Foto: www.fanatik ro și www.gsp.ro