Din ciclul „a te retrage de unde nu ai (prea) fost vreodată”. Daniel Capră anunță că pleacă!

Dragos Trestioreanu - mai 17, 2016

Nu am apreciat că mesajul postat pe www.fcpetrolul.ro al lui Daniel Capră poate fi tratat numai ca o știre. Una care… vine și pleacă! Cuvintele acționarului – nici nu mai contează, deja, de care a fost! – SC FC Petrolul merită comentate, întoarse pe toate părțile, mers chiar dincolo de ele. Asta pentru că nu-i vorba doar despre un simplu mesaj. Are un scop, pe care încerc să-l deslușesc. Chiar cu riscul de a și greși, merită s-o fac.

Dan Capră, cum îi place mai mult să i se spună, a apărut în curte la „Ilie Oană” – ori, mă rog, în globul de sticlă dintre T2 și P2 – în primăvara lui 2012. A fost alesul… alesului de către municipalitate de a se ocupa de destinele unui club de tradiție din fotbalul românesc. Mi-l aduc aminte cât de supărat era după un eșec demn de filmele SF, acel ciudat 3-4, de acasă, de la finele meciului cu Concordia Chiajna. A fost întâia oară când a stat mai mult la stadion, în noapte, și a dialogat și cu jurnaliștii, care nici nu îl știau! Dădea impresia unui om dispus să pună piciorul în prag, atâta vreme cât „omul din umbră” doar își pregătea descălecatul oficial la Ploiești. Cel are avea să vină după câteva luni. Adevăratul număr unu a venit, apoi, pe un „cal alb”, cu un alai de peste 15 jucători, care o lăsase pe „U” Cluj fără mai nimic. S-a renunțat la Gigi Mulțescu, antrenorul salvării de la retrogradare, și s-a optat pentru Mircea Rednic. Cel din urmă a ținut cârma până spre finele toamnei lui 2012. Adică, până când nu a mai rezistat cântecelor de sirenă dinspre țara-i de rezidență. Urmașul a fost un tânăr tehnician care nu spunea mare lucru, pe moment. Cum lotul a fost unul bun, iar când ai unul astfel, e greu să nu ai și rezultate, Petrolul a mers ceas și a terminat campionatul pe locul 3 și s-a calificat și în finala Cupei României. Pe care a și adjudecat-o, pe 1 iunie 2013. Puțini au fost cei care l-au lăudat atunci pe Dan Capră, partea leului tăindu-și-o cel care l-a lăsat drept om de încredere al său la club.

După marele succes de pe „Arena Națională”, a apărut schisma. Destui au zis că unul l-ar fi păcălit pe celălat, că i-ar fi dat țeapă, cum se mai spune în jargon. Se subînțelege cine cui. Greu de crezut așa ceva. În fine, viața a mers mai departe. Și-a mers bine, pentru o vreme. Dar, tot fără ca Dan Capră să fi fost lăudat. A fost momentul în care l-am crezut a fi… sado-masochist. Evident, cât timp începuse să înghită reproșuri peste reproșuri, pe tonuri tot mai înalte. Chiar când totul era încă roz. I-a plecat șeful, și fizic, și din acte, întorcându-se de unde a plecat. L-a lăsat, aparent, de unul singur, aici. Asta însă nu o s-o cred în veci!

Unde a greșit, de fapt, „tandemul”? Atunci când, pentru a se aduce fotbaliști de valoare superioară celor deja teleportați de la „U”, care dispăreau ca în romanul Agathei Christie,  s-a ajuns să se… vândă pielea ursului din pădure. Pe șleau, li s-au trecut în contracte fotbaliștilor și sumele ce urmau să fie achitate de către municipalitate, ca bonus de mare performanță. Cum-necum, nu s-a mai ajuns până la primirea a 6 milioane de euro, contravaloarea a două clasări pe locul 3, în campionat, și a unei pe pozițiia a VI-a, tot acolo, plus cucerirea Cupei României. S-a încasat mult mai puțin și apoi… gata! Pentru unul (unii) care conducea(u) clubul doar din încasări, ci nu din banii proprii investiți acolo, intrarea DNA-ului pe fir – și tot ceea ce a urmat ulterior – a fost o lovitură fatală. Ale cărei ultime efecte sunt acuzate acut în prezent.

M-am tot gândit ce l-a mânat pe Dan Capră în luptă, legându-se la cap fără să-l doară. La fel, ce-a urmărit acum cu mesajul de pe siteul oficial al clubului. În primul caz, poate că nu și-a putut refuza amicul, iar apoi, a mers în virtutea inerției. În al doilea, înclin să cred că rezultatul întâlnirii de la LPF, dintre conducerea acesteia și grupul de jucători ai Petrolului deplasat la discuții acolo – necunoscând încă rezultatul -, l-a determinat să declare… forfait, anunțând deja asta, public. Dar, nu cumva pentru a-i calma pe fani, care s-au săturat de când îl iau la țintă, cerându-i să plece odată, a luat această decizie? Nu cumva le spune că pleacă, tocmai pentru a le da un motiv în plus să fie alături de echipă, în număr mare, într-un final incadescent de sezon? Poate că, fericiți la auzul deciziei lui Dan Capră, se crede că suporterii vor da fuga, grămadă, la stadion. Și la Voluntari, și pe „Ilie Oană”, și la Craiova, în Parcul Romanescu. Așa s-o fi închipuind. Nu știu, zic și eu.

De ce nu cred că Dan Capră trebuia să vorbească, acum, despre retragere. A te retrage de undeva însemnă a fi stat mult într-un loc, ci nu trei ani și ceva. A te retrage de undeva înseamnă a fi investit acolo, nu doar să dirijat încasările. Știu că nu-i floare la ureche să conduci un club fotbal, mai ales de prim eșalon. Dar, mai știu și că nu intri în cușca leilor dacă nu vrei să te muște. Ca să nu zic și mai rău. Dacă Dan Capră ar fi fost un președinte executiv ajuns la club după un concurs, iar managementul îi era defectuos, ar fi plătit cu postul. Atunci da, putea vorbi despre retragere. Însă titulatura lui a fost mereu alta. Acționar și președinte de consiliu de admnistrație, patron fiind cam mult spus pentru cineva care nu cred că a adus bani de acasă, ca să-i… piardă la club. Cel mai bine era acum, dincolo de mulțumirile adresate celor cărora nu le-a mai putut da un ban, fiindcă nu mai avea de unde, încasările fiind tot mai scăzute, să spună altceva. Mai exact, să ceară iertare că s-a lăsat amețit, acum trei ani, de o chemare a unui amic și s-a ajuns ca un club aproape centenar să fie, în prezent, în prag de faliment. Să explice de ce nu s-a retras mai devreme, recunoscând că a crezut, naiv, în promisiuni fără nicio garanție. Să nu folosească deloc cuvântul plecare, atunci când – teoretic – nici nu a ajuns undeva, ca să zică, acum, că se întoarce. Când lași în urma ta pârjolul, nu mai promiți că pleci. O faci cu discreție. Nu te folosești de moment, pentru a duce – posibil – lumea cu zăhărelul. Era clar că domnia sa la SC FC Petrolul a luat sfârșit, în orice situație. Și în L1, și în L2, și în L5. Trăind cu impresia că se mai poate folosi de oameni, face aceeași mare greșeală pe care a făcut-o și atunci când a intrat în fotbal. Când pleci, nu anunți anticipat, o faci și gata! Fiindcă, dacă ai chef, poți să renunți s-o mai faci. De ce nu a plecat în iarnă și de ce vrea s-o facă acum? Iar dacă tot se va retrage, de ce își mai face probleme cine – și dacă – va veni în loc. Nu mai contează, câtă vreme lași SC FC Petrolul pe un butoi de pulbere, de la atâtea datorii, care o fac, din nefericire, deloc atractivă pentru vreun investitor real. Căci, s-a dus vremea „acționarilor… executivi”!