Eroarea de a nu se decide, odată, fără echivoc: sport de masă sau mare performanță? La CSM Ploiești

Dragos Trestioreanu - iul. 11, 2016

Acum, când s-a terminat EURO 2016, iar discuțiile în contradictoriu se vor încheia și ele în curând, deși nu înțeleg de ce atâta patimă vizavi de selecționate de fotbal de care nu văd de ce am fi atât de astașați, ne îndreptăm iar atenția spre sportul din „bătătura” noastră. Adică, din Ploiești, adică de la CSM, printre altele. Că tot s-a mai făcut puțină liniște în „vulcanul” discuțiilor despre renașterea Petrolului. În loc să văd cum se pregătește viitorul sezon, la clubul sportiv al municipalității, tocmai când s-au făcut achiziții foarte bune la handbal feminin, dar mai ales la baschet masculin, s-a început cu… războaiele. Iar războaie!

Mai exact, din motive greu de pătruns, să zic așa, au început întrebările, pe diverse canale, de ce Cătălin Burlacu are un contract de 8.000 de dolari/lună. De ce are atât? Foarte simplu. Nu pentru că este unul dintre cei mai cunoscuți baschetbaliști din țară, așa cum am citit pe un site local, ci pentru că este unul dintre cei mai mari baschetbaliști ai României, poate chiar cel mai titrat autohton din sportul rege jucat la panou. Atât la intern, cât și la extern. Mi-ar lua prea mult spațiu să amintesc marile performanțe din cariera lui Burlacu și nu acesta este scopul editorialului de față. Cătălin Burlacu trebuie apreciat în două posturi. Prima – ca om de baschet obișnuit numai cu veritabila mare performanță, motiv pentru care nu are răbdare să construiască în 5-6 ani ce-a putut în unul singur! Nu, Burlacu nu a crescut echipa precum Făt-Frumos într-un sezon, cât alții o fac în vreo șapte, ci doar a aplicat cea mai bună strategie posibilă. Verificată acum mai bine de un deceniu de către primul lui angajator de la Ploiești. Cel care, într-o vară, a adus aproape toată echipa națională de baschet masculin la Ploiești și a dat startul astfel „dinastiei CSU Asesoft”. A doua – cea de baschetbalist, nu de jucător de baschet! Când ai norocul să-și fi dorit a pune apostila pe un contract la o nou-promovată, precum CSM, care e creația 100% a lui, de fapt, 8.000 de dolari nu înseamnă mare lucru. De ce? Fiindcă altfel s-ar fi dus la nu știu ce secții, cu maxim… 10 spectatori, cu rezultate de care nu ar ști nimeni dacă nu s-ar prelua de pe siteul clubului pe altele, în… lipsă de texte! Pentru ceea ce Cătălin Burlacu a făcut la CSM ar fi meritat să-i fie dați… toți bani de la secțiile care se laudă cu diplome și medalii, la întreceri la care nu câștigă decât cei care nu s-au… urcat în tren sau microbuz, să meargă la competiții! Poate exagerez puțin, dar cam așa este. Fără supărare!

Citesc acum și că actualul director general al CSM-ului, Cezar Stoichiciu, va fi eliberat din funcție pe 28 iulie 2016. Sau, elegant spus, nu i se va mai prelungi contractul semnat la… cabinetul primarului municipiului. Da, așa este, în organigrama CSM nu există postul de director, pe acela fiind numită orice persoană o dorește edilul șef, dintr-un mandat sau altul! Care edil, dacă nu mai este același, poate proceda oricând la o schimbare. Dacă are acest drept legal, nicio problemă, doar că primarul, fiind ales în urma unui scrutin, de către electori, are obligația să explice, public, ce i se impută cuiva, dacă a decis să-l schimbe. Concret, aș vrea să știu, în calitate de cetățean al Ploieștiului, de iubitor de sport și de jurnalist, de ce va fi schimbat din funcție Cezar Stoichiciu. Să fiu convins că altfel nu mai mergeau treburile bine la CSM!

În altă ordine de idei, sunt de acord cu remarca actualului consilier pe probleme de sport al edilului-șef, Vivi Răchită, care se referă la faptul că Burlacu a însemnat ceva pentru sport – și mai înseamna, remarca mea! -, față de sportivii altor secții (doar) consumatoare de destui bani. E momentul astfel ca Răchită să-l sfătuiască pe primar să… „rupă pisica” la CSM: fie mare performanță, fie sport de masă? Ambele nu merg! Va fi mereu scandal de ce unii iau bani mai mulți decât alții. Personal, ca simplu cetățean, prefer marea performanță. Asta pentru că sportul de masă îl percep ca o pasiune a unor amatori. Cei care ar trebui sa-l practice pe banii lor. Am doi nepoți alergători montani, merg la multe concursuri într-un an, dar o fac EXCLUSIV pe banii lor. Deloc puțini! Așa și la CSM ar trebui ca banii noștri să fie alocați sportivilor care fac săli sau stadioane pline, care sporesc capitalul de imagine al Ploieștiului, în țară și în străinătate. Nu să fie dați celor care, în realitate, practică sportul de plăcere, puțini ajungând mai târziu la marea performanță. Și-atunci, dacă reușesc, se răspândesc, gratis, prin țară, transferându-se la alte cluburi. Nu am nici timpul fizic, nici dorința de a-i urmări prin România întreagă pe cei care au crescut pe banii CSM-ului și ajung să facă performanță pe la București, Craiova, Timișoara, Cluj sau mai știu eu pe unde! Dacă nu o fac la Ploiești, s-au cheltuit banii noștri degeaba! Nu cei 8.000 de dolari ai lui Burlacu se dau degeaba. El îi merită pe deplin!