Gazeta de Prahova

EDITORIAL de

Furtuna din paharul cu apă al Petrolului ’52. Mult zgomot pentru (mai) nimic!

Nici după remizele de pe „Ilie Oană”, din toamna trecută, ale Petrolului ’52, cu Băneștii și, respectiv, Vălenii, și nici după cea din glodul de la Breaza nu am primit atâtea mesaje de la simpatizanți ai găzarilor, din Ploiești, România și străinătate, așa cum s-a întâmplat după acest 1-1 de la Brebu! Cu toții mi s-au declarat rușinați de semieșec, dar nu au căutat să afle mai întâi ce-a condus la acest rezultat de egalitate. De ce? Cum?

Capul lui Roland Stanescu scos de Sebastian Stanulescu, ligaluiadita.roCa unul care am asistat la meci, apreciez că a cataloga X-ul din ultima etapă drept o tragedie nu înseamnă altceva decât o mare eroare. Ba chiar, o nedreptate față de jucători care s-au luptat cu toate forțele, într-un mediu ostil, pentru a termina partida cu o victorie. Nu s-a putut, pentru că – deși se spune că ambele echipe evoluează, de fapt, pe același teren, nu numai una dintre ele – Petrolul ’52 este o formație de posesie, obișnuită să-și construiască strategia, meci de meci, pe un joc combinativ, beneficiind de fotbaliști tehnici.

Este mult mai simplu să bubui mingea 90 de minute, fără nicio o idee de joc, doar cu scopul de a nu lua gol, iar la o adică, dacă te ajută și Fortuna, să înscrii și, apoi, să faci tot ce-i posibil să-l aperi. Cei care nu au fost la Brebu nu au văzut cum a arătat terenul pe care s-a jucat. Un fel de sticlă sau beton acoperită/acoperit de o iarbă plăcută ochiului, dar sădită pe o suprafață dură precum cremenele. Nu pot să uit cum, aflat la 4-5 metri de locul din care comentam meciul pe internet, fundașul dreapta al gazdelor, Mirel Ion Marcu, a căzut în urma unui contact cu un adversar, dându-se cu capul de pământ, de i-au trebuit vreo câteva minute să înțeleagă unde se află și cu ce treabă! La fel, nu pot să uit nici că, tot prin apropiere, mijlocașul de bandă stângă al oaspeților, Dragoș Gheorghe, nu a putut controla un balon, care sărea parcă dintr-o masă de lemn ori de metal, sfârșind prin a pica și el, ducându-se aproape de-a berbelacul până în gardul împrejmuitor! E facil a face reproșuri atunci când nu ești pe un astfel de teren, ci dincolo de gard ori în fața monitoarelor. Sau doar auzind de scorul final.

Dar nu numai terenul a fost un impediment pentru formația evident mai valoroasă, mai decisă să joace fotbal, în accepțiunea reală a cuvântului, ci și replica unor jucători adverși. Unii care i-au luat pe sus, încă după primul fluier, pe Claudiu Tudor și coechipierii săi. Cred că petroliștii au suferit atâtea atacuri dincolo de limita regulamentului câte nu au suportat în cele 18 confruntări precedente! Cu patru jucători care ar fi făcut carieră în rugby, Bogdan Dumitru – apropo, nu mă interesează ce meserie are, fiecare trebuind să aibă una! -, Iulian Zaibert, Iulian Budileanu și, chiar, căpitanul Sebastian Stănulescu, brebeneii au „băgat materiale”. Materiale de-ți venea să-ți pui mâinile pe ochi la fiecare duel al lor cu ploieștenii. Din fericire, niciunul dintre ploieșteni nu a ieșit pe targă, acesta fiind un… câștig. De vină pentru perpetuarea jocului dur al majorității echipierilor lui AFC Brebu a fost, e drept, și centralul Alin Gheorghe, cel care – o repet – de dragul de a conduce modern, lăsând jocul liber, a transmis un semnal pe care gazdele din teren l-au înțeles exact pe dos. Mai precis, că pot faulta în serie, că arbitrul ba fluieră, ba – de cele mai multe ori – nu fluieră.

Sigur, se spune că o echipă mai bună trebuie să fie superioară indiferent de condiții, indiferent de replică. Așa-i în teorie, dar pe noi, știți asta, adesea prcatica ne omoară. Vreme de 45 minute, primele ale jocului, Petrolul ’52 a ajuns de mai puține ori în careul mare advers și a avut doar două ocazii, hai să le zic mai mari. Dar poate că destui nu s-au gândit de ce a fost așa, cum de a fost posibil. Formație cu talie și fizic impunător al multora dintre jucători, AFC Brebu și-a luat adversara în primire, adoptând sistemul „os pe os”, încât adesea trecea mingea, nu și omul. Oricât de fotbalist ai fi, oricât de sânge rece ai avea, să te acomodezi repede cu spațiul de joc precar și cu replica dură a adversarilor nu era floare la ureche. De altfel, în repriza secundă, s-au mai schimbat datele, apărând și ocaziile, și înainte de golul localnicului cu nume celebru, Marian Rada, și ulterior, dar mai ales după egalarea lui Roland Stănescu. Că nu s-a mai marcat și golul unui succes pe deplin meritat, asta-i altă poveste. Una care ține de presiune și de nervi. Nervi ai celor care voiau să marcheze cu orice chip, dar lipsa de luciditate generată de tensiune i-a blocat. Însă, nu a fost nicio rușine, în fotbal nu pe toate șuturile spre poartă scriind și gol.

Ceea ce nu se înțelege încă, deși a trecut mai bine de jumătate din acest sezon, este că Petrolul ’52 nu defilează în acest eșalon. Că nu toate meciurile se câștigă de la 5-0 în sus. Fapt recunoscut la nivel național chiar, Liga A Prahova este cel mai bun campionat județean din țară. Un campionat cu cel puțin șase-șapte echipe competitive, un campionat în care și trupe din a doua jumătate a ierarhiiei putând face suprize, mai ales atunci când le merge de minune aplicarea principiului machiavellic: „scopul scuză mijloacele”. În acest context, nu trebuie reținute remizele, chiar dacă Petrolul are cinci, deja, ci victoriile, 14 la număr, golurile marcate, 72, cele mai multe din Liga A, la egalitate cu secondanta CS Blejoi, golurile primite, 8, cu 13 mai puține decât ocupantele treptel0r a doua și a treia ale podiumului, CS Blejoi și, respectiv, AFC Bănești-Urleta, punctele din ierarhie, 47, tot cele mai multe, și „adevărul”, +20, cu 4, respectiv 8 mai bine decât aceleași grupări nominalizate mai sus. Chiar dacă unii și-au pus poalele în cap după X-ul de la Brebu, întrebându-se, oare, cum se va câștiga campionatul și, dacă se va reuși, ce se va face la baraj, Petrolul ’52 este în grafic, din punct de vedere sportiv. Își va adjudeca și întrecerea, și va și promova. Nu remizele sunt problema, în fond, „galben-albaștrii” sunt singurii fără eșec după 19 etape, ci găsirea cât mai repede a unui finanțator care să aducă, evident, cu sine liniștea unei stabilități financiare. Până atunci, este de salutat faptul că oficialii Petrolului au reușit să transfere vârful de atac mult căutat, Stănescu – ce lovitură de cap a avut! (Foto; www.ligaluiadita.ro) – și, fără a mă extazia, ca să nu greșesc, precum – păstrând proporțiile – în cazul debutului lui Gevaro Nepomuceno la falimentata SC FC Petrolul, totuși anticipez că va fi o surpriză plăcută a campionatului. În concluzie, la Brebu, a fost mult zgomot pentru (mai) nimic. O furtună într-un pahar cu apă!

Statistici T5
Inline
Inline