În criză coronavirus interlopii ne scuipă la noi în curţi, cât mai durează până intră peste noi? Mi s-a întâmplat mie.

Daniel Dimache - mart. 28, 2020

Locuiesc la o casă dintr-un cartier al acestui minunat oraş Ploieşti. În vecinătate am o familie de rromi cu care am încercat să am relaţii bune când m-am mutat aici (nu m-a interesat şi nu mă interesează nici acum culoarea pielii, ci doar calitatea umană, chiar am prieteni pe care îi respect din această etnie) şi fiiindcă nu s-a putut, am căutat apoi să nu mai am niciun fel de interacţiune. Deşi activităţile vădit ilegale ale acestora sunt evidente şi ne deranjează, probabil că doar aceia care trebuiau să le cunoască şi să intervină, din timp, nu le cunosc.Mă gândesc că şi prin această îngăduinţă a oamenilor legii, capătă vânt în pupă astfel de indivizi.

Specificând faptul că de cel puţin şase luni nu am mai schimbat nicio vorbă cu aceşti indivizi şi nici nu am interacţionat în vreun fel, astăzi mi s-a întâmplat un fapt de o gravitate incredibilă, pe care îl voi face public pentru că e o chestiune care se va generaliza în România, pe fondul crizei coronavirus, când stăm cu toţii blocaţi în case şi presiunea pe forţele poliţieneşti şi de jandarmi va fi de mari proporţii.

Ni se spune să ne izolăm în case, să întrerupem contactul cu orice persoană din afara familiei, iar starea de urgenţă şi ordinele militare sunt aduse ca argument forte că toată lumea din ţara asta respectă aceste obligaţii. Ei bine, nu-i aşa!. Statul român te bagă în casă, dar nu îţi apără siguranţa în interiorul proprietăţii tale. Pentru că eu, în această seară, în jurul orei 18.00, m-am trezit, din senin, aflat în propria curte, cu un scuipat şi un potop de înjurături. În curtea vecină nici nu îl observasem pe individul  de alături cocoţat pe o scară, deasupra nivelului gardului despărţitor dintre proprietăţi, la cel mult un metru distanţă faţă de mine. Bulversat total, l-am întrebat: “Pe mine mă înjuri şi mă scuipi?”. Mi-a răspuns, chipurile nevinovat, eu remarcându-i totuşi ochii injectaţi în mod nefiresc, cu tupeul de interlop cu care îi tratează pe mulţi dintre vecini: “Nu, pe ăla din partea ailaltă (adică celălalt vecin), pe tine te înjur în faţă, dacă vreau”.

În ciuda măsurilor restrictive, individul face cărăuşie într-un mare centru de bricolaj şi materiale de construcţii , fără nicio problemă, cu duba cu care blochează permanent trotuarul  atunci când nu e pe traseu. În plus, diverşi indivizi dubioşi vin la acesta acasă. Deci probabil că se expune permanent infectării cu noul coronavirus. De aceea, eu personal, sunt convins că fiind scuipat s-a încercat să se atenteze la viaţa mea şi a familiei mele, putând fi infectaţi în acest mod, de respectivul individ. Voi face, în acest context o plângere penală adresată acelora care, dacă-şi făceau treaba din vreme, nu s-ar fi ajuns ca personajul cu tupeu incredibil să atenteze acum la viaţa şi sănătatea noastră.

Şi o întrebare la adresa prefectului, şefilor poliţiei judeţene şi municipale, ai parchetelor şi instanţelor:

1.Domnilor, blocaţi în casele noastre, să ne aşteptăm ca interlopii din tot oraşul şi judeţul să prindă tupeu din ce în ce mai mare şi să intre peste noi, cetăţenii plătitori de taxe care credem în instituţii şi în legea României şi nu a parului şi pumnului?

Şi alte întrebări pe aceeaşi temă:

2. Cum poate avea acest individ o poartă care dă direct în curtea unui spital aflat în imediata vecinătate şi să-şi transporte diverse mărfuri pe acolo? Cum pot tranzita, el şi ai lui, curtea unei unităţi spitaliceşti, în perioada cât toate se află în carantină? Pentru ce sunt ordinele militare?
3. Ei, când îşi construiesc un etaj la casă şi o clădire pe post frizerie, inclusiv pe o porţiune din terenul nostru, cum o fac? Nu au nevoie de autorizaţie?
4. Frizeriile pot funcţiona, chiar clandestin, şi acum?

Şi întrebările pot continua, legate de activitatea unui clan, dar probabil şi de cea a altor asemenea clanuri, culminând cu acestea: Ei plătesc taxe? Cine-i ţine în braţe?

Spuneţi-ne clar, ca să ştim dacă legea este numai pentru unii!