Mai-marele culturii ploieștene trimite o oroare de text plin de greșeli gramaticale și de exprimare, confuzii și fracturi de logică, intitulat drept la replică

Daniel Dimache -

Am primit un drept la replică pentru articolul ”Domnule Marian Dragomir, director al Casei de Cultură „Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploieşti, atenție!, de la încălcarea legii transparenței, la atitudinea de stăpân pe moșia proprie e doar un pas! Nu cumva l-ați făcut?”, semnat Daniel Dimache, pe care îl puteți citi aici.

Vă vom prezenta documentul integral, după care vom face câteva comentarii care se impun, ținând cont de confuziile și fracturile de logică, dar mai ales de greșelile gramaticale și de exprimare care abundă în text.

Am subliniat cu galben o parte dintre greșelile și anomaliile aflate în textul semnat de Marian Dragomir, directorul Casei de Cultură ”Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploiești, profesor de limba și literatura română la Colegiul Tehnic ”Toma Socolescu” și scriitor (poet), așa cum se prezintă!
 
Drept la replica CCM-articol 03.02.2022 subliniat

 

Stimați cititori, trebuie spus că, din capul locului, întreaga construcție logică (?) oferită de semnatarul dreptului la replică este eronată, pornind de la o falsă premisă, din cauza unei grave confuzii pe care o face acesta. Domnul Director Marian Dragomir confundă Legea 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public cu Ordonanţa de Guvern nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.

Domnule director Marian Dragomir, chiar n-ați înțeles că la instituția pe care o conduceți a fost depusă o cerere pentru informații de interes public și nu o petiție? Solicitantul este Gelu Nicolae Ionescu, apropo, așa se numește, îi scăpați sistematic unul dintre prenume, ceea ce spune multe despre rigoarea dvs. E un cetățean și are drepturile stabilite de legislație, nici n-ar trebui să vă intereseze că a ocupat funcția de director sau alte funcții. Sunteți obligat să-i dați un răspuns în condițiile Legii 544/2001, pe care a invocat-o. Ca să vă puneți la punct cu legislația în domeniu, vă prezentăm încă o dată paragraful:

Articolul 7 (LEGEA 544/2001)

(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.

Deci, trebuia să dați răspunsul în 10 zile de când ați primit cererea semnată, așa cum ați cerut ferm să vi se pună la dispoziție, sau să-l informați pe solicitant de ce nu puteți să respectați acest termen și vă mai trebuie alte 20 de zile pentru a-i furniza informațiile cerute. Interpretând legea, ca să înțelegeți exact de ce aveți 10 zile și nu vi se lasă 30 de zile din start ca să vă eschivați, legiuitorul a gândit că pot exista cereri care necesită foarte multe documente, or dumneavoastră ne spuneți singur despre răspunsul pe care l-ați dat în termen de ”doar 15 zile”. În aceste condiții, AȚI ÎNCĂLCAT LEGEA 544/2001.

Răspunsul dat de dvs., ulterior scrierii articolului, a fost considerat de către solicitant un ”refuz tacit”, iar acesta a demarat procedura de sancționare a dvs., așa cum prevede legea, cu o reclamație către superior, primarul Andrei Volosevici, existând și calea juridică, prin plângere la secția de contencios administrativ.

AȚI ÎNCĂLCAT LEGEA 544/2001 și când i-ați cerut legitimația de jurnalist (v-a trimis-o) precum și, mai ales, documentul prin care a fost numit director la propria firmă. În opinia mea, totodată, ați încălcat și Regulamentul GDPR, ceea ce îi dă dreptul solicitantului să vă reclame și pe această cale și chiar să vă acționeze în instanță.

Vă mai spuneam în articolul căruia îi dați drept la replică, faptul că ÎNCĂLCAȚI LEGEA 544/2001 neprezentând pe site informațiile de interes public obligatorii. Mă așteptam să îmi mulțumiți că ați postat ulterior bugetele instituției, însă mai aveți multe documente lipsă, ceea ce înseamnă că sunteți, în continuare, în afara legii respective, și din acest punct de vedere.

Dar nu este întâmplător că nu cunoașteți Legea 544/2001 privind transparența, ea însăși fiind tratată cu ”error” pe situl instituției, la data publicării acestor rânduri:

Ca să vorbim despre fracturile logice din text, ați trimis, prin secretariatul Casei de Cultură, un drept la replică în care spuneți că articolul meu ”a adus atingerea (sic) demnității persoanei” dvs. Adică este un drept la replică personal, nu?, dar folosiți resursele instituției! Domnule MANAGER Marian Dragomir, mi-ați trimis un drept la replică NESEMNAT! Și editabil, în format word! V-am returnat mailul și v-am solicitat să-l semnați, mai mult cu speranța că veți corecta grozăviile gramaticale, de limbă română! Dar ați retrimis semnat același text, parcă scris de un corigent la limba română!

După câteva zile, îmi scrie o doamnă, Emilia-Cristina Nicolescu, recomandându-se responsabil de comunicare, într-un mail trimis de pe o adresă personală ([email protected]) și somându-mă să-i spun ce am de gând cu dreptul la replică. Total neprofesional! Nu vă puneți salariații în situații anapoda! Eu pot interpreta și acum că e o glumă proastă, făcută de altcineva și că această doamnă, dacă există cu adevărat, nu are cunoștință despre mailul respectiv.

Citați din Constituția României. E păcat să-i dați interpretări nedrepte, pentru că e legea de căpătâi a țării noastre. Spuneți că primordial este art. 30, alineatul (6), care stipulează că ”Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.”

Primordial = de la început, esențial, principal. Nu vi se pare că… alineatul (1) ar fi primordial, nu al șaselea, de care vă agățați? Sau cele mai importante sunt primele două alineate, adică acestea:

 

ARTICOLUL 30 (CONSTITUȚIA ROMÂNIEI)

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

 

Pretindeți că, în articolul pentru care cereți drept la replică, s-a făcut vreun atac la demnitatea dvs, la onoare? Că am intervenit în viața particulară? Am vorbit cumva despre individul Marian Dragomir? Nu. Am vorbit numai despre managerul de instituție publică Marian Dragomir, pe care, iată, îl vedem în plenitudinea capacităților sale, abia după ce a trimis acest ”superb” document – drept la replică. Să înțelegem, noi cetățenii urbei unde sunteți pus mai-marele culturii, că atât puteți și că nu avem de ce să vă cerem mai mult? Acestea sunt calitățile dumneavoastră manageriale, puterea de înțelegere, viziunea? Limitate. Ar fi interesant să aflăm ce vor face superiorii dumneavoastră, cei care vă protejează, după ce voi detalia greșelile gramaticale și de exprimare, domnule profesor de limba și literatura română, poet și director de Casă de Cultură, Marian Dragomir.

 

  1. ”trebuie reținut c” – ați pierdut litera ă.
  2. ”aduce atingerea demnității” – corect este aduce atingere.
  3. ”deontologic corect” – pleonasm, poate ne spuneți ce înseamnă deontologic incorect?
  4. Folosiți cuvintele ”articol” și ”prezentat/e” de 3, respectiv de 2 ori într-o singură frază – denotă un bagaj sărăcăcios de cuvinte și un stil greoi/ bolovănos de exprimare, deloc poetic și nici măcar nu aduce a limbaj instituțional.
  5. Idem 4
  6. ”ca cititorii” – cacofonie în forma cea mai gravă.
  7. ”director”, ”Director” – folosiți greșit majuscula în acest caz. Director este substantiv comun și se folosește cu literă mare doar în termenii de adresare în corespondență (scrisori, cerere etc.), gen ”Domnule Director”. Aici nu e cazul.
  8. ”sau și” – două conjuncții care nu pot fi folosite împreună.
  9. Gelu Ionescu – numele solicitantului de informații de interes public este Gelu Nicolae Ionescu, așa cum se semnează.
  10. ”instituție a cărui director” – aici scrieți director corect, însă faceți un dezacord groaznic. Corect este ”al cărei director”.
  11. ”activități șicanatorii” – este un cuvânt inventat de dvs., forma corectă este ”activități șicanatoare”. Folosiți în mod repetat acest cuvânt inexistent în limba română.
  12. Sunteți într-o gravă eroare: O.G. 27/2002 se referă la reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor. Dvs. ați primit o solicitare de transmitere de informații de interes public, care trebuie soluționată conform Legii 544/2001, privind accesul la informațiile de interes public.
  13. ”sunt, FALSE” – ”false” este nume predicativ și nu se poate despărți prin virgulă de verbul copulativ ”sunt”, împreună cu care formează predicat nominal.
  14. ”or” – faceți o confuzie des întâlnită. Or este conjuncţie (neologică, împrumutată din limba franceză), sinonimă cu dar, însă, deci, aşadar. Trebuie folosită conjuncția disjunctivă ”ori”, sinonimă cu sau, fie
  15. ”aparent ascuns” – această greșeală de exprimare se numește contradicția în adaos. Contradicția în adaos constă în alăturarea unor secvențe lingvistice cu sens contrar, adică incompatibile între ele din punct de vedere semantic, din care rezultă nonsensuri sau absurdul. Ori este ascuns, ori aparent.
  16. ”proiectele mele și a instituției” – să înțelegem că este încă un dezacord marca ”Marian Dragomir”. Aveți o problemă când faceți acordul cu instituția. Corectă este formularea ”ale instituției”.
  17. ”detalii amănunțite” – din nou un pleonasm
  18. ”proiectele… rămânând astfel în mod evident câștigate Casei de Cultură” – o formulare care, de asemenea, sfidează limba română