Neînțelegerea obiectivului din acest sezon al Petrolului ’52

Dragos Trestioreanu - mart. 7, 2017

Sâmbătă, după meciul Petrolului ’52 cu CS Păulești, în așteptarea taxiului care să mă ducă spre casă, am mai conversat puțin cu colegul și prietenul fotoreporter Cristi Stavri, în dreptul barierei de pe strada Alexandru Vlahuță. O discuție bruiată în câteva rânduri de către o persoană pe care am bănuit-o că ar fi vreun fan al Petrolului, nemulțumit pasămite de jocul echipei. Deși nu ar fi fost cazul. Atunci când însă a început să striga spre noi – nu-l cunosc, dar poate ne cunoștea, cine știe? – că e culmea că Tavi Grigore folosește, citez, „toți bătrânii, în loc să bage juniorii”, am devenit ceva mai atent. Aș fi vrut chiar să intrăm în vorbă, dacă t0t ni se adresa așa, fără o… țintă aparent precisă. Cum sosise taxiul, a trebuit să renunț. Astfel încât, ceea ce aș fi avut să-i spun acolo, o s-o fac, în scris, aici. Cu speranța că poate va și citi și va și înțelege.

Marota aceasta cu folosirea tinerilor în dauna așa-zis bătrânilor o tot aud. Mai există, încă, și alții care îl acuză, nemeritat, zic eu, pe antrenorul principal al Petrolului ’52 că nu are ochi mai deloc pentru tineri și marșează mai ales pentru titularizarea fotbaliștilor trecuți de 30 de ani, ba chiar și de 40. Da, așa este, Grigore dă mai mult credit jucătorilor cu experiență. Dar, de ce aceia care îl acuză nu se gândesc de ce și procedează așa? Răspunsul este chiar foarte simplu și la îndemâna oricui nu are vreo… legătură de rudenie cu acei tineri. Altfel talentați și poate și de viitor. Mai exact, totul se explică prin obiectivul asumat de antrenori și de conducători pentru sezonul în curs: promovarea, la vară, în Liga a III-a. În acest context, cum numai cine nu are habar crede că întrecerile din Liga A Prahova ar fi unele de tratat la preț de matineu, atât Tavi Grigore și Gică Liliac, cât și Cristi Vlad sunt responsabili de atingerea acestui țel. Nu în 2018, nu în 2019 sau în două mii nu știu cât, ci – foarte clar – în 2017. Dacă și-ar fi impus doar să crească tineri, poate că ar fi făcut-o. Numai că, nota bene, tinerii – de regulă – nu au răbdare și pleacă repede la alte echipe, din eșaloane superioare, fiind greu de ținut pe loc. Știți vorba, dacă e să se ducă la mai bine, dragoste cu sila nu se poate face. Lipsiți de experiența unei competiții de seniori, aceiași tineri pot crede că tot ce zboară se mănâncă. Adică, dacă au zburdat în campionatele de juniori, Liga a IV-a ar fi floare la ureche pentru eio. Nu este deloc, fiindcă, în eșalonul de elită județean, evoluează destui fotbaliști care au în CV meciuri de eșalon secund sau al treilea. Unii chiar de primul. Situație în care, mergându-se pe un prim „11” cu mulți juniori, ar fi fost un risc prea mare de a se rata obiectivul. Asta în condițiile în care, de exemplu, CS Blejoi este o echipă experimentată și omogenă, pro0movând juniori nu doar de dragul de a-i promova ori că îi impune regulamentul. Chiar și grupări aflate acum la mai multe lungimi în urma Petrolului ’52, precum CS Bănești-Urleta, CS Cornu sau Petrolul Băicoi, deși nu au drept target câștigarea campionatului, implicit calificarea la baraj și, apoi, adjudecarea acestuia, nu dau – scuzați expresia! – în brânci umplându-și cel dintâi „11” cu juniori sau jucători de 20, 21 sau 22 de ani. Nu, mizează îndeosebi tot pe experiență. Atunci, de ce oare, ar fi făcut Tavi Grigore experimente? Pentru ce? Ca să pericliteze atingerea țintei, antrenând liceeni care, la vară, se vor duce să dea la facultăți bucureștene, putând să-și continue cariera, la o adică, la destulele formații din județul Ilfov, din Liga I sau a II-a, mai degrabă? Că doar – să fiu iertat! – nu s-or înghesui Steaua ori Dinamo la achiziționarea juniorilor fostului SC FC Petrolul!

Este firesc că vehementul contestatar al „bătrânilor” din lotul urmașei de drept și de fapt a Petrolului cvasi-centenar se referea la Daniel Chiriță, Claudiu Tudor și Georgian Păun. Hai să vedem însă de ce Octavian Grigore începe cu ei și-i ține pe teren 90 de minute sau măcar un ceas! În condițiile în care ar fi avut un tânăr „fundaș de fier”, ar fi mizat pe el. Nu are! Astfel încât, aș vrea să cred că Alberto Olaru și Mihai Velisar, produse ale centrului de copii și juniori al SC FC Petrolul, îi sunt recunscători lui „Chiru” că le oferă siguranța de a se… remarca și ei! Dacă ar fi avut un creator tânăr mai bun decât Claudiu Tudor, ar fi mizat pe acel june. Nu are! Și astfel, Tiberiu Nițescu cred că este fericit că are lângă cine să evolueze, de la cine învăța știința jocului. Dacă ar exista un tânăr cu glezna mai fină decât Georgian Păun, acela ar juca. Nu are! Iar un Alin Ursu, chiar de pe bancă, s-ar putea bucura să vadă cum e cu jocul ofensiv. Cert, juniorii – cel puțin unii dintre ei – vor ajunge, chiar am această convingere, fotbaliști foarte buni. Dacă nu vor arde etapele, da, chiar vor ajunge. Nu trebuie să se supere acum pe antrenor, nu trebuie să aibă un dinte față de coechipierii mai vârstnici, iar nici părinții, de dragul odraslelor, nu trebuie să creadă că vârsta ar trebui să impună un fotbalist în prima echipă. Adică, având în cartea de identitate un an al nașterii mai îndepărtat decât al unor jucători având în CV-uri destule meciuri în primul eșalon, automat ar trebui să le ia, deja, locul. Cine gândește astfel are o mare problemă. Ori nu se pricepe la fotbal, ori se lasă pradă exclusiv dragostei paterne.

În afara acestor nemulțumiri legate de nefolosirea mai mult a juniorilor, mai există și cea legată de joc. Au fost câte unii care au plecat de la stadion, sâmbătă, acuzând că echipa de suflet al lor ar fi făcut un joc mai slab. Unul fără sare și piper. Fals! A făcut exact jocul pe care trebuie să-l facă atunci când are în față, și nu e prima dată și nu va fi nici ultima, o… „autobază”. Nu poți da, la fiecare meci, o căruță de goluri, când adversarii se pun pe trei-patru rânduri în fața propriilor buturi. Păstrând proporțiile, și echipele mari au dificultăți în a finaliza, atunci când au parte de o asemenea replică. Vor mai fi meciuri cu scoruri mai strânse, poate și victorii la limită. Importantă este – EXCLUSIV – atingerea obiectivului: promovarea! Care nu se poate face cu… plezirism. Niciodată așa! În fond, promovarea este dorința tuturor suporterilor Petrolul ’52, nu-i așa?