Nimic nu mai este… legal în sportul ploieștean. Bine măcar că-i tariful de închiriere a lui „Ilie Oană”!

Dragos Trestioreanu - aug. 19, 2016

Am crezut că mai jos de fundul unei gropi nu se poate coborî. M-am înșelat. Profund, chiar. Astăzi, vineri, 19 august 2016, mi s-a demonstrat că se poate. Ba chiar foarte mult. După ce plățile prin PFA-urile sportivilor, antrenorilor și colaboratorilor de la CSM Ploiești au fost declarate nelegale, inflamând spiritele în tabăra păgubiților, a dat în… clocot un proiect de hotărâre al primarului Adrian Dobre, referitor la cesionarea mărcii Petrolul. Am aflat astfel că o cesionare fără a se primi ceva în loc este tot nelegală. Ne-a informat de asta directoarea interimară a Direcției juridice din Primăria Ploiești, doamna Georgiana Popa. Cea care a cerut, pentru respectarea legii, evaluarea mărcii. Dând citire, în ședința prelungită a Consiliului Local, unui pomelnic de articole de lege, domnia sa a semănat vânt și a cules furtună! O furtună din partea celor 50 de suporteri ai Petrolului ’52, aflați la fața locului și veniți să salute un vot favorabil pentru o solicitare a conducătorilor noii echipe a Ploieștiului și – la urma-urmei – și a lor.

Ceea ce este absolut de neînțeles e de ce s-a ajuns să se facă acest anunț de nelegalitate în plină ședință, proiectul de hotărâre neprimind astfel aviz. Îmi pun întrebarea dacă edilul șef conduce sau nu direcțiile aflate în subordinea sa. Cum proiectul lui a fost declarat nelegal, în ședință extraordinară, deși se presupune că fusese fundamentat inițial cu personalul de specialitate din subordine, ar însemna că subalterna i-ar fi pus contră șefului. Care șef este greu de presupus că ar fi făcut totuși proiectul de hotărâre fără să se fi consultat cu nimeni. A și declarat, de altfel, că nu era singur în birou, atunci când a semnat. Dacă nu ar fi fost consultată, înainte de ședință, în această privință, doamna directoare Popa ar fi trebuit să-i spună primarului, verde în față, că așa-i trebuie dacă nu a făcut-o. Asta, pe o logică simplă. Dacă i-ar fi spus asta dinainte de ședință, cu siguranță că proiectul de hotărâre privind cesionarea mărcii nici nu ar mai fi ajuns pe masa consilierilor locali. Tot după o logică simplă. Nu cred că Adrian Dobre ar fi acceptat să fie pus în postura jenantă de a fi anunțat în public de către o – repet – subalternă că a făcut un proiect fără să aibă habar de lege.

Asta, una la mână. Doi la mână, se vede treaba că onor Primăria Ploiești trece la… afaceri. A cumpărat ceva cu – dacă îmi amintesc bine – 27.000 de euro, iar acum dorește ca „marfa” să fie evaluată de către un expert. De parcă s-ar fi orientat după cursul euro-leu la zi, achiziția fiind făcută acum mai bine de cinci ani. OK, se vrea a se lua bani – până acum se vorbea doar de niște garanții – de la un eventual amator de a primi marca. Numai că, evaluarea în sport nu o dă un expert. Ca la licitațiile de artă, ca să dau un singur exemplu. Doar prețul la care a fost vândut prima sau ultima oară un sportiv sau – cazul de față – o marcă. Numai el. Acela reprezintă valoarea unui sportiv sau a unei mărci din sport. Nu există experți care să spună că Nicolae Stanciu face 10 milioane sau Alibec – 15. Prețul îl fac vânzătorul și cumpărătorul. Doar ei. Nicidecum vreun expert, care nici nu există, de fapt, în acest domeniu. Ah, că poate veni cineva la primărie și să spună că marca ar face 5 milioane de euro, să fiu iertat, nu-i prost acela care cere, ci cel care ar da! Însă, pot să pun pariu că nimeni nu va da un ban pentru o marcă, dacă nu are ce face acum cu ea. Și acum chiar nu are ce face, în al patrulea eșalon. Desigur, dacă legea nu permite altfel, se poate cere, la o adică, recuperarea chelltuielilor făcute cu achiziția mărcii. Dar nicidecum mai mult. Căci, în caz contrar, sună a speculație sadea. Și nu ar fi deloc moral, ca să nu zic mai mult.

Se comentează mult și adânc, pe siteuri și pe rețele de socializare, despre reacția verbală violentă a fanilor prezenți în sala de ședințe. Se spune că așa ceva nu poate să se întâmple într-o instituție publică. Se uită ceva, elementar. Acolo, în sală, erau, de o parte, aleși, iar de alta, alegători. Cu toții, ploieșteni. Iar în oricare temă de interes public local, fiecare are dreptul la câte o părere. Dacă alegătorilor li se pare astfel că aleșii – sau personalul din primărie – ar da dovadă de vreo posibilă rea-voință față de, cazul de față, o echipă de fotbal care dorește să reînnoade firul rupt de o persoană ce-a primit, odată, marca, fără atâta tevatură juridică, atunci mai pot ridica și tonul. Ca să fie bine înțeleși, nu de altceva. Asta pentru că – să fiu iertat din nou – atunci când vezi că un proiect de hotărâre ajunge în ședința CL, dar se spune acolo că nu-i legal, ceva miroase. Și miroase chiar rău de tot. Repet, nu cred în ruptul capului că primarul Dobre a depus un proiect nelegal și a trebuit să-i spună, în fața tuturor, o subalternă că nu-i bine ce-a făcut. După așa ceva, edilul ar fi trebuit să-și depună imediat mandatul. Tocmai de aceea, nu-mi închipui că ar fi riscat să fie pus la punct de o directoare din subordine. Cea care pare, și dânsa, a-și dori a călca pe urmele colegei de la Direcția economică, doamna Nicoleta Crăciunoiu, în cazul PFA-urilor. Cel puțin, doamna Georgiana Popa a oferit o soluție – evaluarea mărcii. Chiar să se pună de-a curmezișul două femei sportului local, iar bărbații să nu știe pe ce lume trăiesc și să accepte astfel să se facă de rușine?! E cam cusut cu ață albă totul, ce să mai vorbim! Dar, oricum, se va afla, odată și odată, de ce se întâmplă ce se întâmplă acum. Bine că, pe linia… afacerilor primăriei, a trecut la vot tariful de închiriere a arenei Ilie Oană. Fără „scut”, deocamdată cel puțin, Petrolul 52 poate spera să joace în templul său. Acolo, nu a mai găsit nimeni vreo… nelegalitate. Că-i de luat, nu de… dat!